Decizia nr. 1406/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , excepție ridicată de Iulian-Bogdan Năstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009) al Curții de Apel București - Secția I penală și de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud Secția penală.

La apelul nominal, pentru partea Compania Națională Aeroporturi București - S.A., răspunde apărătorul ales Loreta Ioniță, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 513D/2010 și nr. 809D/2010 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Apărătorul părții prezente arată că este de acord cu conexarea.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 809D/2010 la Dosarul nr. 513D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 297/2010 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.659/1/2009, admițând recursul împotriva Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București Secția I penală în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009), Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale art.16 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 .

Excepția a fost ridicată de Iulian-Bogdan Năstase cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.

Prin Încheierea din 21 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 129/112/2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție.

Excepția a fost ridicată de Ioan-Pompei Horja cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect infracțiuni de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și domeniul de reglementare prin ordonanțe de urgență, deoarece, fără să existe o situație extraordinară, Guvernul a adoptat actul normativ criticat, de natură a afecta regimul Ministerului Public, care este o instituție fundamentală a statului.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005

a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât Guvernul a reglementat într-un domeniu rezervat legii.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, pentru motivele invocate de autorul Ioan-Pompei Horja.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 9.659/1/2009, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție și ale

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . Din notele scrise ale autorului excepției IulianBogdan Năstase și din susținerile apărătorului ales al acestuia, consemnate în practicaua Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009), respectiv în practicaua Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 9.659/1/2009, reiese, însă, că autorul excepției critică, în realitate, doar dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 54/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile și domeniul de reglementare prin ordonanțe de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 297 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 , reținând că actuala Direcție Națională Anticorupție a fost înființată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, și care a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, așadar sub auspiciile Constituției din anul 1991, care nu condiționa emiterea unei ordonanțe de urgență de îndeplinirea exigențelor prevăzute în prezent în alin. (4) și (6) din art. 115, astfel încât Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înființare a instituției în cauză.

Având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 235 din 5 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, prin care s-au declarat neconstituționale prevederile prin care Parchetul Național Anticorupție era competent cu investigarea infracțiunilor comise de către deputați și senatori, segmentându-se astfel major investigarea corupției la nivel înalt și influențându-se negativ eficiența activității de luptă împotriva acestui fenomen, cu implicații majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, datorită neadaptării la cerințele europene referitoare la justiție și combaterea corupției și având în vedere cerința restrângerii competenței organismului specializat în combaterea corupției la cazurile de mare corupție definite prin calitatea făptuitorului și prin valoarea prejudiciilor, precum și a eficientizării acestuia, Guvernul a emis

Ordonanța de urgență nr. 134/2005 . Or, ținând seama de rațiunea edictării actului normativ, așa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea, prin mai sus menționată

Decizie nr. 297/2010 , a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4) din Constituție, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (6), prin aceeași Decizie nr. 297/2010 , Curtea a reținut că, potrivit acestora, "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a statuat că, din interpretarea textului constituțional, se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale și că nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza", "a antrena consecințe negative".

Astfel, referitor la interdicția Guvernului de a adopta o ordonanță de urgență în domeniul instituțiilor fundamentale ale statului, în speță, Ministerul Public, Curtea, prin

Decizia nr. 297/2010 , a reținut că fondul reglementării constituit de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

nu afectează, în sensul arătat mai sus, instituția Ministerului Public, transformarea Parchetului Național Anticorupție în Direcția Națională Anticorupție fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din rațiuni de conformitate cu Legea fundamentală și impuse la rândul lor de

Decizia Curții Constituționale nr. 235/2005 , definitivă și general obligatorie și, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătățirii activității acestei structuri specializate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele

Deciziei nr. 297/2010

își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Iulian-Bogdan Năstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (număr în format vechi 1.134/2009) al Curții de Apel București Secția I penală și de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 2010.