Decizia nr. 1384/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale art. 577 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în Dosarul nr. 3.508/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.508/110/2009, Tribunalul Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în cadrul soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, deoarece în cazul persoanelor fizice sau juridice executarea se face imediat, însă, în cazul în care cel executat este statul, acesta "beneficiază de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de plată".

În ceea ce privește dispozițiile art. 577 din Codul de procedură civilă, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că acestea contravin și prevederilor art. 124 privind înfăptuirea justiției din Legea fundamentală, deoarece actele efectuate de către executorul judecătoresc nu pot avea putere de lege. Invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 51/2008 .

Tribunalul Bacău - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin

Legea nr. 288/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 2: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."

Din notele scrise prin care se invocă excepția de neconstituționalitate reiese că autorul acesteia a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 577 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 577: "Executorul judecătoresc va încheia, în condițiile art. 388, un proces-verbal despre îndeplinirea executării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului."

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității acestora, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, respingând excepția de neconstituționalitate.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că ordonanța a cărei constituționalitate este contestată are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.

Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată și susținerea potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. Astfel, este adevărat că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri) se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (Hotărârea din 7 mai 2002) s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În final, Curtea a reținut că procedura de executare a obligațiilor de plată aparținând instituțiilor publice, așa cum e reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , cu modificările și completările aduse prin

Legea nr. 110/2007 , se desfășoară într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

II. Referitor la prevederile art. 577 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea reprezintă norme de procedură potrivit cărora executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal despre îndeplinirea executării, stabilind și cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul, proces-verbal ce constituie titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare stabilite în sarcina acestuia. Astfel, faptul că acest proces-verbal constituie titlu executoriu, în temeiul legii, nu poate conduce la concluzia că dispoziția de lege prin care este calificat ca atare ar fi neconstituțională, întrucât legiuitorul este liber să instituie și alte titluri executorii în afară de hotărârile judecătorești. Exemple în acest sens ar fi contractul de asistență juridică, legal încheiat, prevăzut de dispozițiile

art. 30 alin. (3) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările și completările ulterioare, și procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, prevăzut de

art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, nu există nicio contrarietate între dispozițiile legale criticate și cele ale art. 124 din Legea fundamentală, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și ale art. 577 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bartolo Prod Com" - S.R.L. din comuna Girov în Dosarul nr. 3.508/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2010.