Decizia nr. 1338/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Toma - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.146/243/2009, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 574 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara într-o cauză civilă având ca obiect "alte cereri - echivalare a valorii lucrului imposibil de realizat".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că dispozițiile art. 574 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea creditorului de a solicita atât executarea silită directă (prin predarea bunului în natură), cât și executarea silită indirectă (prin echivalent), iar debitorul, în cazul în care dorește să solicite suspendarea executării silite, este obligat în două rânduri să consemneze valoarea bunului la o instituție bancară, îngrădindu-i-se, astfel, accesul liber la justiție.

Autorul consideră că prevederile de lege criticate conferă creditorului un drept de opțiune între a executa în natură sau prin echivalent, în situația predării silite a bunurilor mobile. Mai arată că dispozițiile art. 576 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea executorului judecătoresc de a ridica bunul urmărit de la debitor sau de la orice persoană la care se află bunul respectiv. Așadar, dacă bunul respectiv se află în detenția sau posesia altei persoane, o atare situație nu reprezintă o imposibilitate în sensul prevăzut de art. 574 din Codul de procedură civilă. Apreciază că este încălcat astfel principiul egalității armelor, respectiv prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție.

Judecătoria Hunedoara apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată în acest sens că acestea nu fac referire la un drept de opțiune a creditorului între executarea în natură și cea prin echivalent, precum și că legiuitorul are deplină libertate constituțională în a reglementa procedura de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 574 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părților.

Hotărârea este executorie și este supusă recursului.

Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obține decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispozițiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 574 din Codul de procedură civilă prevăd că instanța de executare, în cazul în care executarea în natură a obligației nu este posibilă, iar în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită, la cererea creditorului, va proceda la stabilirea sumei ce urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului. Ca urmare, nu poate fi reținută argumentarea autorului excepției în sensul că textul de lege criticat ar consacra un drept de opțiune al creditorului între executarea în natură și executarea prin echivalent. Executarea silită prin echivalent se referă exclusiv la situația imposibilității predării bunului. Evident că titlul executoriu se referă la obligarea debitorului de a preda lucrul în cauză, iar numai în cazul imposibilității predării acestuia, instanța de executare va stabili, la cererea creditorului, suma ce va fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cauză.

De asemenea, din analiza textului de lege criticat, nu rezultă că debitorul, în cazul în care dorește să solicite suspendarea executării silite, este obligat în două rânduri să consemneze valoarea bunului la o instituție bancară, astfel încât, nici sub acest aspect, nu poate fi reținută neconstituționalitatea dispozițiilor art. 574 din Codul de procedură civilă. Dimpotrivă, în cadrul contestației la executare, ce reprezintă ultima fază procesuală, debitorul nu poate contesta decât suma stabilită de instanță ca echivalent al lucrului, iar nu și obligarea acestuia de a preda bunul. După cum se poate observa, stabilirea de către instanță a echivalentului valorii lucrului rezultă din chiar imposibilitatea predării acestuia de către debitor, iar consemnarea de către debitor a sumei stabilite de instanță este o consecință firească a faptului că hotărârea primei instanțe este executorie. Nu rezultă însă obligația debitorului, în cazul în care solicită suspendarea executării silite, de a consemna de două ori această sumă.

În ceea ce privește interpretarea pe care autorul excepției o dă dispozițiilor art. 574 din Codul de procedură civilă, prin raportare la cele ale art. 576 din același cod, respectiv concluziile fundamentate pe această interpretare, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci, eventual, apărări de fond în cauza supusă judecății, motiv pentru care, în privința acestora, excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită.

Așa cum Curtea Constituțională a statuat în numeroase rânduri, liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. În ceea ce privește compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularităților procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părților cu principiul liberului acces la justiție, este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Este, de altfel, o soluție care rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. Principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza procedurile, în formele și în modalitățile instituite de lege. Întrucât dispozițiile art. 574 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, invocate de autorul excepției, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 574 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 5.146/243/2009 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.