Decizia nr. 1602/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei Deta. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.235/220/2009, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Iancu Itu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Interzicerea discriminării, deoarece, spre deosebire de un cetățean obișnuit care poate fi victima unor acte de lovire sau alte violențe, textul instituie un privilegiu pentru funcționarul public, subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.

Judecătoria Deta opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 239 alin. 2 - Ultrajul din Codul penal, care au următorul conținut: "Lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează o variantă agravantă a ultrajului comis împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și care în momentul agresiunii se află în exercițiul funcțiunii. Aceste dispoziții nu sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, de vreme ce legiuitorul a instituit agravanta ultrajului tocmai în considerarea unor situații juridice speciale în care se află subiectul pasiv al infracțiunii, respectiv funcționar ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, autoritate care nu poate fi însă disociată de persoana care o reprezintă. Aceasta nu are însă semnificația unui privilegiu și nici a unei discriminări, deoarece a distinge nu presupune per se a discrimina. Așa fiind, tratamentul juridic diferit aplicat unor condiții diferite este justificat tocmai de existența acestora din urmă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei Deta.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.