Decizia nr. 1509/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 85/2006 5 aprilie 2006 (prevederi anume) privind procedura insolvenței
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flavus Investiții" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.
La apelul nominal se prezintă, personal, partea Șerbu F. Vasile Octavian. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 66.023/62/2007, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flavus Investiții" - S.R.L. din Brașov.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederea potrivit căreia încheierea de înlocuire a administratorului judiciar se pronunță în camera de consiliu, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor, încalcă principiul publicității ședinței de judecată, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce prevalează dispozițiilor legale și constituționale interne, hotărârea judecătorească trebuie să fie pronunțată în toate cazurile în ședință publică.
Consideră că instituirea unor reguli speciale se justifică numai în anumite situații de excepție, or soluționarea cererii de înlocuire a administratorului sau a lichidatorului nu constituie o situație care să necesite asigurarea confidențialității, prin judecarea și pronunțarea hotărârii în camera de consiliu. În același timp apreciază că dispozițiile de lege criticate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, cu atât mai mult cu cât, în cazul respingerii cererii de înlocuire a lichidatorului, încheierea se pronunță în ședință publică, iar în cazul admiterii cererii și înlocuirii lichidatorului, încheierea se pronunță în camera de consiliu. Arată că numirea și înlocuirea administratorului ori a lichidatorului judiciar ar trebui dezbătute în fața tuturor creditorilor, dându-li-se acestora posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la cererea de înlocuire, astfel încât textul criticat încalcă liberul acces la justiție și dreptul la apărare al creditorilor ce nu fac parte din comitetul creditorilor.
Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate au ca scop celeritatea procedurii insolvenței.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul conținut: "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și intern, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor. De asemenea, autorul consideră că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 22 din lege prevede măsurile și sancțiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu își îndeplinește sau își îndeplinește defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Textul de lege criticat prevede una dintre aceste măsuri, și anume înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Înlocuirea practicianului în insolvență operează din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se pronunțe printr-o încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus la adoptarea unei astfel de măsuri.
În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile de lege atacate defavorizează în mod evident creditorii care nu fac parte din comitetul creditorilor, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu instituie discriminări în fața legii, întrucât comitetul creditorilor reprezintă voința majoritară a tuturor creditorilor, și se aplică în mod egal acestora, fără privilegii sau deosebiri, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (6) din lege, "Împotriva acțiunilor, măsurilor și deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestație la adunarea creditorilor".
Referitor la principiul publicității ședinței de judecată, Curtea constată că instanța de la Strasbourg a reținut că publicitatea procedurii de judecată prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protejează cetățenii împotriva unor ședințe secrete care scapă cenzurii publicului, fiind de asemenea un mijloc de menținere a încrederii în justiție (Hotărârea din 14 februarie 2001 pronunțată în Cauza Riepan împotriva Austriei). Cu toate acestea, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclude posibilitatea instanțelor, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, de a deroga de la acest principiu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că circumstanțele excepționale care țin de natura soluționării cauzei pot justifica lipsa dezbaterilor publice, de exemplu, în cazul litigiilor preponderent tehnice care se pretează mai degrabă unor proceduri scrise, decât susținerilor orale, din imperative de eficacitate și economie. (Hotărârea din 12 aprilie 2006 pronunțată în Cauza Martinie împotriva Franței și Hotărârea din 18 august 2010 pronunțată în Cauza Udorovic împotriva Italiei).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a
art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flavus Investiții" - S.R.L. din Brașov în Dosarul nr. 66.023/62/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.