Decizia nr. 1606/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.392/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând, în esență, că dispoziția legală criticată, prevăzând obligația încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, previne comportamentul abuziv al angajatorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.392/288/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea introdusă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că încheierea unui contract individual de muncă înainte de începerea raporturilor de muncă nu are nicio relevanță din perspectiva faptului că, după încheierea acestuia, fie angajatul nu se mai prezintă la muncă, fie angajatorul alege să nu îl mai primească la muncă. Totodată, textul

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii sancționează în mod nejustificat de aspru o ipoteză dificil de probat, și anume neîncheierea contractului individual de muncă în condițiile în care "negativul nu poate fi probat". Un astfel de text legal dă naștere la abuzuri și interpretări în constatare.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";

- Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:

[...]

e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei."

Autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă și ale art. 135 alin. (2) lit. a) ce instituie obligația statului de a asigura libertatea comerțului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici identice de neconstituționalitate. Spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea a statuat că, "întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părțile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură și-a îndeplinit obligațiile oricare dintre părți, ce drepturi poate revendica și ce răspunderi are, chiar și în cadrul soluționării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă și în formă scrisă, este în interesul ambelor părți.

Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existența contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar și atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură și cunoașterea și exercitarea obligațiilor legale ce le revin celor care folosesc forță de muncă salariată.

Prevederea obligației încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum și sancționarea neîndeplinirii acestei obligații legale nu îngrădesc în niciun fel exercițiul dreptului la muncă și, cu atât mai puțin, libertatea comerțului".

Totodată, Curtea a reținut că "în ceea ce privește comerțul cu forța de muncă (forța de muncă în calitate de capital), fără a împiedica în niciun fel libertatea comerțului, acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din Constituție".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) și

art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tepromex" - S.R.L. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.392/288/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.