Decizia nr. 1354/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidiu Development" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.960/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 4.649D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției domnul avocat Răzvan Rugină, membru al Baroului București, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției, pentru motivele expuse pe larg în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că își păstrează valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, prin

Decizia nr. 742 din 1 iunie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.960/118/2010, Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidiu Development" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că posibilitatea instanței judecătorești de a suspenda executarea actului administrativ în temeiul textului de lege criticat constituie o ingerință în sfera de competență a puterii executive. În opinia sa, este nesocotit și dreptul la un proces echitabil, pe de o parte, prin forma imprecisă de redactare care conferă instanței o marjă largă de apreciere și dă posibilitatea unor interpretări arbitrare sau subiective, iar, pe de altă parte, prin faptul că favorizează reclamantul, de a cărui voință depinde în mod esențial durata suspendării executării actului administrativ. În plus, este răsturnată sarcina probei, beneficiarul actului fiind nevoit să dovedească legalitatea lui, petentul nefăcând altceva decât să afirme că acesta este susceptibil de a cauza pretinse prejudicii. Arată că se încalcă și dreptul de proprietate privată, precum și cel de a exercita o activitate economică ale pârâtului, care este constructor de bună-credință în baza autorizației de construire.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, ținând cont de jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autorului excepției și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Din examinarea notelor scrise aflate la dosarul cauzei, precum și a încheierii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit exclusiv de posibilitatea suspendării executării actului administrativ, prevăzută prin alin. (1) al art. 14, nu și de normele procedurale cuprinse în celelalte alineate. Prin urmare, Curtea apreciază că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie numai dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) care garantează în mod egal dreptul de proprietate privată, indiferent de titular, și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 , încă nepublicată*) la data pronunțării prezentei decizii, a constatat constituționalitatea prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a reținut că instanța chemată să soluționeze cererea de suspendare a executării unui act administrativ dispune de repere clare pentru aprecierea necesității acestei măsuri, care, astfel cum a observat Curtea Constituțională, se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular și cel general. Totodată, Curtea a reținut că instanța va putea să dispună suspendarea executării actului administrativ fără ca în acest fel să impieteze asupra exigențelor impuse de respectarea principiului separației și echilibrului puterilor. Aceasta, deoarece, în cazul contenciosului administrativ, controlul reciproc specific principiului constituțional invocat legitimează atât controlul legalității actelor administrative emise de diverse autorități publice, cât și suspendarea punerii în executare a acestora, cu finalitatea prevenirii producerii unor consecințe negative care nu ar mai putea fi reparate sau înlăturate în ipoteza admiterii acțiunii în anularea actului.

__________

a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.

În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa nesocotire a dispozițiilor

art. 44 și 45 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011 , nepublicată**) la data pronunțării deciziei de față, cu prilejul examinării constituționalității

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , care, în esență, vizează o problematică similară, respectiv solicitarea prin chiar acțiunea principală a suspendării executării actului administrativ. Astfel, Curtea a constatat că măsura amintită nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al beneficiarului actului administrativ. Observând, de asemenea, că suspendarea efectelor acestuia până la clarificarea problemei legalității actului administrativ ce stă la baza desfășurării activității economice se impune în vederea evitării consecințelor negative ale executării unui act administrativ nelegal, Curtea a reținut că restrângerea temporară a libertății economice nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 45 din Constituție, privită prin prisma condițiilor enumerate la art. 53 din Legea fundamentală.

_________

a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Ovidiu Development" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 9.960/118/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.