Decizia nr. 1694/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 28.848/3/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, în măsura în care este interpretat în sensul că termenul de prescripție de 18 luni prevăzut de acest text legal curge în toate cazurile de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504 din Codul de procedură penală, independent de citarea în procesul penal a persoanei împotriva căreia curge termenul de prescripție sau de comunicarea către aceasta a respectivei hotărâri judecătorești sau ordonanțe a procurorului. Arată că partea care nu are cunoștință de existența hotărârii instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, sau a hotărârii judecătorești definitive de achitare sau de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) din Codul de procedură penală ori de existența ordonanței procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, sau de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în același art. 10 alin. 1 lit. j) este privată de prerogativa formulării în termenul de prescripție prevăzut de lege a acțiunii în repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal. Astfel, persoanei interesate i se anulează posibilitatea concretă și efectivă de valorificare a dreptului de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 604/2008 .

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 417/2004 , nr. 28/2005 și nr. 1.326/2008. Mai arată că, în realitate, autorul excepției pune în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate. Astfel, calculul termenelor de prescripție în situații particulare constituie atributul instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, în funcție de informațiile și actele existente la dosar. Potrivit dispozițiilor

art. 18 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, instanța de judecată este obligată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: "Acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției pune în discuție, în realitate, modul de interpretare a dispozițiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 506 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 28.848/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009.