Decizia nr. 75/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) și (2) și ale

art. 103 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că sunt neîntemeiate criticile formulate de autorul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 700/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) și (2) și ale

art. 103 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Pan Guanghua într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării șederii acestuia pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, întrucât nu menționează explicit motivul protejării vieții de familie ca motiv de acordare a regimului tolerării, noțiunile de "motive obiective" și de "împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și de neînlăturat", cuprinse în textele criticate, fiind prea vagi și imprecise. Arată că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul potrivit căruia normele legale ce consacră drepturi ale omului trebuie să fie suficient de precise și accesibile, "astfel încât cetățeanul să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile într-o anumită situație" (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983).

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) și (2) și ale

art. 103 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 102 alin. (1) și (2): "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României.";

- Art. 103 lit. f): "Străinii prevăzuți la art. 102 alin. (1) pot fi tolerați în următoarele situații: (...)

f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceștia se află în imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Constituție și celor ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la viață familială și privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009, a mai exercitat controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de față și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, argumentele care au condus la respingerea excepției cu acel prilej își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 103 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constată că autorul excepției nu formulează o critică pertinentă, invocarea prevederilor din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul la viață familială și privată neavând incidență în cauză. Totodată, Curtea reține că textul legal criticat oferă străinilor șansa de a le fi tolerată rămânerea pe teritoriul României și în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , dacă autoritatea competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. În plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrări pot fi contestate în fața instanței de judecată, care va putea înlătura eventualul refuz nejustificat de acordare a tolerării. De altfel, Curtea Constituțională observă că textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natură să avantajeze destinatarul normei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) și (2) și ale

art. 103 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2010.