Decizia nr. 423/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Wei în Dosarul nr. 11.245/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București, care formează obiectul Dosarului nr. 5.653D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, însoțit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părții Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 6.185D/2009 și nr. 7.629D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și de Ji Gaozhen în Dosarul nr. 10.316/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Autorul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 6.185D/2009 și nr. 7.629D/2009 la Dosarul nr. 5.653D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului prezent. Acesta arată că are un copil născut în China pe care l-a adus în România, țară în care dorește să rămână, dar legea nu îi oferă o protecție suficientă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, precizând că, în cauză, se justifică menținerea jurisprudenței în domeniu a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 11 iunie 2009, 12 iunie 2009 și 19 iunie 2009, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarele nr. 11.245/4/2008 și nr. 10.316/4/2008 și de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007, Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România.

Excepțiile au fost ridicate de Chen Wei, Jiang Lingping și Ji Gaozhen în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare ori de refuz al acordării regimului tolerării șederii pe teritoriul României.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate în ceea ce privește riscul de a fi supus la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecției subsidiare. Se arată că noțiunile folosite sunt vagi și imprecise, astfel încât permit interpretări eronate cu privire la natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante, fiind neconstituționale și ca urmare a faptului că nu menționează explicit respectarea vieții de familie ca motiv de acordare a protecției subsidiare.

Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, invocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului prezent, notele scrise, depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 - "Protecția subsidiară:

(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege: [... ]

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane ori degradante, precum și celor ale art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală și ale art. 8 din aceeași convenție, care garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , prin prisma acelorași critici de neconstituționalitate ca și cele formulate în prezentele cauze conexate și prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale. Dintre deciziile pronunțate până în prezent, poate fi amintită

Decizia nr. 363 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28 aprilie 2009, sau

Decizia nr. 1.421 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că dispozițiile de lege criticate sunt în deplină concordanță atât cu prevederile constituționale și convenționale prin care se consfințește dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, cât și cu cele care garantează dreptul la viață intimă, familială și privată. Curtea a reținut că acestea oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă condițiile în funcție de care i se poate acorda forma solicitată de protecție umanitară și a arătat că determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în țara de origine sau în țara în care își avea reședința obișnuită, precum și aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituționalitate.

Curtea apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, astfel că soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006

privind azilul în România, excepție ridicată de Chen Wei și Ji Gaozhen în dosarele nr. 11.245/4/2008 și nr. 10.316/4/2008 ale Judecătoriei Sectorului 4 București și de Jiang Lingping în Dosarul nr. 10.116/302/CV/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.