Decizia nr. 437/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI, excepție ridicată de Nicolae Vasile Orovnicean, Maria Iosana Iftode, Marcela Bălan, Stelian Daniel Mîrza, Dumitru Ciocan, Florea Creangă, Virginia Bucur și Mihai Nițu în Dosarul nr. 5.021/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că partea Agenția Română pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale a transmis la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii și formulării apărării.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, deoarece partea a avut la dispoziție suficient timp pentru pregătirea apărării.

Deliberând asupra cererii formulate, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că motivele ce justifică urgența reglementării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

sunt prezentate în preambulul acesteia, astfel că nu pot fi reținute criticile autorului excepției cu privire la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție. Totodată, art. 1 alin. (7) din ordonanță conține norme referitoare la preluarea personalului ce ocupă funcțiile desființate, iar principiul stabilității, invocat de autorii excepției, poate fi pus în discuție numai în fața instanței judecătorești, nu și a Curții Constituționale. În plus, se mai arată că actul normativ criticat a fost aprobat prin lege, astfel că a devenit un act al Parlamentului, fiind acoperite viciile de neconstituționalitate ale ordonanței, potrivit

Deciziei nr. 21/2010

a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.021/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Nicolae Vasile Orovnicean, Maria Iosana Iftode, Marcela Bălan, Stelian Daniel Mîrza, Dumitru Ciocan, Florea Creangă, Virginia Bucur și Mihai Nițu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

a avut loc pe fondul unei situații normale de stabilitate, fără să existe, așadar, pretinsa situație extraordinară descrisă în preambulul său și cerută de art. 115 alin. (4) din Constituție. "Situația precară a peste 368 de unități administrativ-teritoriale cu caracter monoindustrial", de care se vorbește în preambul, a făcut obiectul unor acorduri și reglementări încă din anul 2005 ( Legea nr. 167/2005 ), astfel că aceste comunități beneficiau deja de asistență. În plus, o situație economică și socială precară se înregistrează și în afara celor 368 de unități administrativ-teritoriale, care, astfel, apar ca fiind discriminate pozitiv prin raportare la celelalte unități din țară. Expunerea de motive cuprinsă în ordonanța atacată nu are la bază un studiu sau o analiză a situației din teren sau privind activitatea ANDZM (Agenția Națională pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere), iar ordonanța nu a fost adoptată într-o ședință de Guvern, neregăsindu-se pe nicio ordine de zi și nici în vreun alt document ulterior adoptării.

Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din ANDZM nu a fost consultat în legătură cu adoptarea acestei ordonanțe, fiind încălcat dreptul acestuia, conferit de art. 9 din Constituție, de a apăra drepturile și interesele membrilor săi. Mai mult, contrar art. 102 alin. (2) din Legea fundamentală, nu a fost consultat niciun organism social.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2009

contravine și art. 41 alin. (1) din Constituție și art. 15 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, deoarece anulează dreptul la muncă al angajaților ce ocupau funcțiile astfel desființate, și nici nu reglementează vreo măsură tranzitorie cu privire la această categorie de funcționari, aspect sesizat și de Consiliul Legislativ.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că în preambulul actului normativ criticat sunt precizate motivele ce au determinat adoptarea sa în regim de urgență, însă doar Curtea Constituțională se poate pronunța asupra temeiniciei acestora prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că dispozițiile art. 9, art. 41 alin. (1) și ale art. 102 din Constituție, invocate, nu au incidență în cauză, iar dispozițiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală sunt respectate, de vreme ce în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

este motivată urgența reglementării ce justifică existența situației extraordinare.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

sunt constituționale, deoarece în preambulul acesteia sunt înfățișate motivele ce justifică adoptarea sa în regim urgență.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2009

privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 5 martie 2009, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 214/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009.

Textele din Constituție pretins încălcate sunt, în ordinea invocării lor, cele ale art. 115 alin. (4) privind condițiile în care Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență, art. 41 alin. (1) prin care este interzisă îngrădirea dreptului la muncă și este garantată alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă, art. 9 - Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale și ale art. 102 alin. (2) conform cărora "În îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate". De asemenea, sunt invocate prevederile art. 15 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la muncă și dreptul de a exercita o ocupație aleasă sau acceptată în mod liber".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia formulează, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, critici de neconstituționalitate extrinsecă ce vizează procedura de adoptare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI și care vor fi analizate cu prioritate.

Astfel, se susține că actul normativ criticat nu a fost adoptat într-un context care să justifice cu adevărat recurgerea la instrumentul de legiferare al Guvernului, și anume pe calea ordonanței de urgență, deoarece nu rezolvă o situație extraordinară, nou-ivită, a cărei reglementare nu putea fi amânată.

Examinând conținutul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009 , Curtea Constituțională constată că aceasta respectă cerințele transpuse în art. 115 alin. (4) din Constituție, referitoare la existența situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și la obligația motivării urgenței în cuprinsul ei.

Potrivit preambulului său, la adoptarea ordonanței de urgență s-au avut în vedere "prevederile programului de guvernare privind susținerea dezvoltării durabile a regiunilor afectate de restructurarea industrială, deblocarea și absorbția fondurilor alocate programelor din zonele de operare", "recomandările Băncii Mondiale și necesitatea recuperării întârzierilor în implementarea Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind închiderea minelor, refacerea mediului și regenerarea socio-economică, semnat la București la 28 ianuarie 2005", "situația economică și socială precară a peste 368 de unități administrativ-teritoriale cu caracter monoindustrial, cu o populație de peste 2,6 milioane locuitori, ce au nevoie urgentă de asistență specifică acestor tipuri de comunități pentru dezvoltare în procesul de regenerare economică", precum și necesitatea "eliminării discrepanțelor dintre aceste comunități, pe de o parte, și comunități cu capacitate de dezvoltare și atragere de fonduri pentru dezvoltare", împrejurări ce se constituie în situații extraordinare ce justifică adoptarea în regim de urgență a actului normativ criticat.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la muncă, reglementat de art. 41 alin. (1) din Constituție și de art. 15 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

nu îngrădesc exercitarea acestui drept și nici alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă. Mai mult, art. 1 alin. (7) din ordonanța de urgență examinată prevede că "Personalul Agenției Naționale pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere - ANDZM va fi preluat, în condițiile legii, în funcțiile contractuale corespunzătoare, menținându-și drepturile salariale, de către Agenție".

Referitor la invocarea art. 9 și a art. 102 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2009

privind înființarea Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale - ARDDZI, excepție ridicată de Nicolae Vasile Orovnicean, Maria Iosana Iftode, Marcela Bălan, Stelian Daniel Mîrza, Dumitru Ciocan, Florea Creangă, Virginia Bucur și Mihai Nițu în Dosarul nr. 5.021/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2010.