Decizia nr. 751/2010

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție invocată de Ion Moise Fulga și Nela Fulga în Dosarul nr. 14.498/299/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă pentru autorii excepției avocatul ales, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției au depus la dosar o cerere prin care completează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 .

Dosarul se află la al doilea termen de judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 14.498/299/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 .

Excepția a fost ridicată de Ion Moise Fulga și Nela Fulga într-un dosar având ca obiect o acțiune privind fondul funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că articolul criticat încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât paralizează în mod evident orice tentativă din partea reclamantului în a-și realiza dreptul de proprietate. Încalcă, de asemenea, art. 11 și 20 din Constituție, întrucât este în evidentă opoziție cu principiul potrivit căruia statul român se obligă să îndeplinească cu bună-credință obligațiile ce îi revin potrivit tratatelor la care este parte, iar aceste tratate au prevalență în fața legilor naționale. Accesul liber la justiție trebuie să fie efectiv și să dea posibilitatea reală pentru obținerea recunoașterii dreptului de proprietate. Articolul criticat contravine și prevederilor art. 44 din Constituție, pentru că nesocotește dreptul de proprietate și garanțiile date de legiuitor acestuia. Sunt încălcate și prevederile art. 78 din Constituție întrucât se nesocotește principiul neretroactivității legii și faptul că legea civilă intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse de părți, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate și completate prin

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevederi care au următorul conținut: "(2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 , pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate nu fac altceva decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a institui garanții pentru asigurarea respectării stabilității raporturilor juridice în materia proprietății. Astfel, legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în contradicție cu drepturile altor titulari, în egală măsură ocrotite.

Prevederile legale criticate nu contravin astfel dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție invocată de Ion Moise Fulga și Nela Fulga în Dosarul nr. 14.498/299/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.