Decizia nr. 777/2010

Augustin Zegrean - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.325/1.285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.325/1.285/2009, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect autorizarea convocării adunării generale a acționarilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate, dând posibilitatea unui acționar minoritar de a solicita instanței să autorizeze convocarea adunării generale cu o anume ordine de zi, stabilită chiar de către acționarul respectiv, înseamnă a da putere de lucru judecat voinței minorității, în mod nejustificat, în detrimentul voinței majorității. Se mai arată că posibilitatea acționarului minoritar de a cere conducerii societății convocarea adunării generale, ordinare sau extraordinare, este premisa subrogării acestuia în atribuțiile organului de conducere al societății comerciale, iar intervenția instanței de judecată echivalează cu o imixtiune nepermisă în activitatea internă a societății, contrar art. 44 alin. (2) din Constituție. Se arată că aceste prevederi legale dau posibilitatea acționarului minoritar să stabilească, prin voința sa exclusivă, o ordine de zi care să nu aibă nicio legătură cu deblocarea și reluarea activității societății; de altfel, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, cererea de convocare a adunării generale de către un acționar aflat în ipoteza art. 119 alin. (1) din lege ar fi admisibilă numai dacă ar contribui la deblocarea și reluarea activității societății.

Tribunalul Comercial Cluj apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 119 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

"(1) Consiliul de administrație, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării. [...]

(3) În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de administrație, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea. Prin aceeași încheiere instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123 alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

I. Soluția legislativă conținută de textul

art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

este o expresie a "consolidării protecției acordate acționarilor", astfel cum reiese din expunerea de motive a

Legii nr. 441/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, și a

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, lege care a prevăzut această formă redacțională a textului. Este de observat că posibilitatea oferită acționarului aflat în ipoteza textului legal criticat nu este de natură să înfrângă voința majorității acționarilor, în sensul că decizia finală cu privire la aprobarea măsurilor aflate pe ordinea de zi se ia de către majoritatea acționarilor. Această procedură contestată vizează mai degrabă dreptul acționarului minoritar de a se exprima, de a solicita acționarilor majoritari imprimarea unei anumite direcții/politici în cadrul societății comerciale, de a se proteja față de unele decizii ce au fost/pot fi luate de către acționarii majoritari, însă, în final, cei care vor decide vor fi acționarii care dețin majoritatea.

Rezultă că, prin existența acestei proceduri, acționarii minoritari nu se subrogă în drepturile acționarilor majoritari și nu exercită nicio imixtiune în activitatea societății comerciale. În aceste condiții, critica de neconstituționalitate cu privire la acest text de lege nu poate fi reținută.

II. În raport cu dispozițiile

art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii. Exemplificativ, menționăm

Decizia nr. 295 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 3 aprilie 2008, prin care Curtea, în raport cu o critică de neconstituționalitate ce viza pretinsa încălcare a art. 44 și 135 din Constituție, a statuat că "textul de lege criticat nu conține nicio normă contrară [acestora]. Acest text de lege acordă instanței de judecată posibilitatea de a autoriza convocarea adunării generale numai în măsura în care consiliul de administrație, respectiv directoratul nu fac acest lucru în urma solicitării acționarilor ce reprezintă cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.

Potrivit aceluiași text de lege, instanța judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce privește convocarea adunării generale, stabilirea datei de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale, a datei ținerii adunării generale, precum și referitor la desemnarea dintre acționari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenția instanței, dincolo de deblocarea activității societății comerciale, la cererea unora dintre acționari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societății, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanță cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operațiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condițiile legii".

Considerentele reținute de Curte în decizia menționată sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Obiter dictum, se observă, de asemenea, că noțiunea de "deblocare a activității societății comerciale" nu este folosită în sensul că cererea de convocare ar trebui să vizeze stricto sensu acest aspect, ci în sensul că intervenția instanței este cea care deblochează activitatea societății din imobilismul în care aceasta se afla ca urmare a faptului că nu s-a dat curs cererii de convocare formulate de acționarul minoritar aflat în ipoteza art. 119 alin. (1) din lege.

Cele de mai sus demonstrează constituționalitatea textului criticat și în raport cu art. 45 din Constituție, astfel încât, în lipsa constatării încălcării vreunei drept sau vreunei libertăți fundamentale, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, art. 53 din Constituție, invocat în susținerea excepției, nu are incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 119 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Farmec" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.325/1.285/2009 al Tribunalului Comercial Cluj.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2010.