Decizia nr. 1224/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și ale

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 3.513/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței pe care Curtea Constituțională a dezvoltat-o deja în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.513/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86 alin. (2) și ale

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Tania Olteanu într-o cauză având ca obiect o acțiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile de lege criticate creează discriminarea persoanei suspendate din funcția publică față de ceilalți funcționari publici și o afectează sub aspectul dreptului la măsuri de protecție socială și de asistență medicală gratuită. Astfel, pe perioada suspendării din funcție, aceasta nu realizează venituri, nici măcar la nivelul salariului minim pe țară, garantat de Constituție, ceea ce contravine și prevederilor "Recomandărilor nr. 89/13.09.1989 și nr. 16/2003 ale Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei", precum și "Regulamentului nr. 26/2004" al Comisiei Europene, acest din urmă act european impunând, la art. 24 paragraful 2, și limitarea în timp a perioadei de suspendare.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, observând că dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autoarea excepției nu se referă în niciun fel la suspendarea raportului de serviciu al funcționarului public în condițiile prevăzute de textele de lege criticate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) și ale

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcționarul public este trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competență legală de numire în funcția publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o deține.";

- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: (...)

m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h)."

Dispozițiile art. 54 lit. h), la care textele de lege criticate fac referire, prevăd că poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește și condiția de a nu fi fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății și ale art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. De asemenea, este invocat și art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege ce fac obiectul prezentei excepții. Astfel, prin

Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, a statuat, în acord cu jurisprudența sa anterioară, că măsura suspendării din funcție se aplică tuturor funcționarilor publici aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, astfel că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că și aceasta este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte, este justificată de trimiterea în judecată a funcționarului public pentru infracțiuni de o gravitate deosebită.

De asemenea, Curtea a reținut că sancțiunea administrativă a suspendării funcționarului public din funcția publică pe care acesta o deține, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către funcționarul public. Or, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumției de nevinovăție, care va trebui, însă, respectată, pe tot parcursul desfășurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcționar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Totodată, Curtea a observat că, în conformitate cu

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , dacă instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 34 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la ocrotirea sănătății, instanța de contencios constituțional a constatat că acestea nu au incidență în cauză.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, soluția pronunțată prin decizia menționată și argumentele pe care aceasta s-a bazat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) și ale

art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 3.513/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.