Decizia nr. 93/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a art. 2 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 , precum și a art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 1/2000 11 ianuarie 2000 (prevederi anume) pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forest…
- Legea nr. 247/2005 19 iulie 2005 (prevederi anume) privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din titlul V al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a
art. 2 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și a
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Șerban Dencă, prin mandatar Serena Dencă, în Dosarul nr. 4.077/866/2004 al Judecătoriei Pașcani.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 4.077/866/2004, Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din titlul V al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a
art. 2 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și a
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Șerban Dencă, prin mandatar Serena Dencă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că anularea unor titluri de proprietate emise în baza
Legii nr. 18/1991 , pentru diferența de suprafață de teren neatribuită sau pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, așa cum prevede textul articolului unic din titlul V al
Legii nr. 247/2005 , încalcă principiul neretroactivității legii, deoarece, potrivit
Legii nr. 18/1991 , dreptul de proprietate nu se reconstituia pe vechile amplasamente. Soluția reglementată de legiuitor în acel moment era absolut firească datorită impedimentelor probatorii și împrejurării că o bună parte din terenurile foștilor proprietari aveau la momentul intrării în vigoare a
o altă destinație. Or, arată acesta, sensul legilor reparatorii este acela de a reconstitui tuturor foștilor proprietari dreptul de proprietate pentru o suprafață de 10 ha, iar după intrarea în vigoare a
Legii nr. 1/2000 , reconstituirea ar trebui să se facă pe vechile amplasamente numai dacă suprafețele sunt disponibile și cu respectarea titlurilor emise în baza
Legii nr. 18/1991 . Prin urmare, conchide acesta, nu poate fi aplicat principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament proclamat de
Legea nr. 1/2000 , prin anularea unor titluri de proprietate emise în baza
Pe de altă parte, consideră că prin anularea titlurilor emise în baza
se va realiza o expropriere a proprietarilor cărora li s-au dat mici suprafețe de teren plătind pentru acestea taxele și impozitele aferente, terenuri pentru care au fost încheiate contracte de arendare. Totodată, efectul anulării actelor emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii lor ar echivala cu "reîntoarcerea bunului în proprietatea statului", iar ulterior, pe calea unor acte ale administrației publice locale, terenul va fi transmis în proprietatea altor persoane, "care prin efectul unor legi ulterioare vor fi privilegiați".
Și, în fine, în ce privește neconstituționalitatea
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , arată că "prin instituirea acestui text se încalcă dreptul la apărare al părții căreia i se opune raportul de expertiză judiciară, deoarece nu a participat la procedura de efectuare a acesteia".
Judecătoria Pașcani consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale în domeniul legilor proprietății.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele prevederi de lege:
1. Articolul unic din titlul V - Modificarea și completarea
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991
- al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următoarea redactare:
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul III alineatul (1), partea introductivă și litera a) se modifică și vor avea următorul cuprins:
«Art. III - (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 ,
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(îi) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza
pentru terenurile intravilane, a
și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de
art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.»
2. La articolul III, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
«(1^1) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.»
3. La articolul III, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
«(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.»
4. La articolul III, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alineatele (2^1)-(2^4), cu următorul cuprins:
«(2^1) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată și în litigiile în curs.
(2^2) Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform
(2^3) Foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunță în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.
(2^4) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.»"
2. S-a invocat și neconstituționalitatea
art. 2 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificat de
art. I pct. 2 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 , având următoarea redactare:
"(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament.
(2) Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nicio altă confirmare."
3. De asemenea, autorul excepției arată că și
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit căruia: "Expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată, cu condiția ca acestea să fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției", este neconstituțional.
Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Este invocată și încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la neconstituționalitatea articolul unic din titlul V al
- Modificarea și completarea
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991
-, precum și a
art. 2 din Legea nr. 1/2000 , Curtea constată că cele două texte de lege criticate reglementează cazurile de nulitate absolută a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea legilor fondului funciar, instituind totodată regula reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiția ca acestea să nu fi fost atribuite legal altor persoane.
Asupra criticii având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, precum și sancționarea actelor de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, încheiate în condiții ilegale, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, și
Decizia nr. 49 din 16 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007.
Curtea a constatat că prin aceste dispoziții legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câștigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate, emise în condiții ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptățiți să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea a mai reținut că asemenea acte nu pot constitui temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice.
Aceste considerente sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
2. Referitor la neconstituționalitatea
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , Curtea reține că acest text conferă expertizelor extrajudiciare valoare probantă egală cu expertizele judiciare, cu condiția efectuării acestora de către experți autorizați de Ministerul Justiției.
Potrivit Codului de procedură civilă, în mod similar, expertiza judiciară se efectuează de către experți aflați pe lista întocmită și comunicată instanțelor de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. Ca atare, textul de lege criticat, stabilind valoare probantă egală expertizelor extrajudiciare efectuate de către experți autorizați de Ministerul Justiției cu cea a expertizelor ordonate de către instanța de judecată, nu înlătură discutarea în contradictoriu a conținutului raportului de expertiză extrajudiciară potrivit regulilor de drept comun prevăzute de art. 201-214 din Codul de procedură civilă. Astfel, partea căreia îi este opusă o expertiză extrajudiciară poate să formuleze obiecțiuni și, de asemenea, poate să solicite efectuarea unei contraexpertize pentru a combate raportul de expertiză extrajudiciară. De asemenea, părțile dispun de aceleași mijloace pentru a-și susține cauza, dreptul la un proces echitabil nefiind încălcat.
În acest sens, s-a pronunțat Curtea prin
Decizia nr. 130 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008.
Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic din titlul V al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a
art. 2 din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , precum și a
art. 4 alin. (5) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Șerban Dencă, prin mandatar Serena Dencă, în Dosarul nr. 4.077/866/2004 al Judecătoriei Pașcani.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.