Decizia nr. 1457/2009

Tudorel Toader - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Călin Dan Grebleș în Dosarul nr. 3.579/100/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că autorul excepției de neconstituționalitate a transmis Curții note scrise prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.579/100/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Călin Dan Grebleș cu ocazia soluționării recursului împotriva unei încheieri de ședință prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală

încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, libertatea individuală, folosirea căilor de atac, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dreptul oricărei persoane arestate sau deținute de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, deoarece împiedică exercitarea oricărei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, o cerere de revocare, înlocuire sau încetare de drept a unei măsuri preventive, în condițiile în care procurorul poate ataca cu recurs încheierea prin care s-a admis o astfel de cerere.

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală

nu aduc nicio atingere dispozițiilor din

Constituție

și din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală

sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 156/2007 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală , modificate prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins: "[...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitoare la egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (1)

privind accesul liber la justiție, ale

art. 23 alin. (1) și (4)

referitoare la libertatea individuală, ale

art. 53 alin. (1)

privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 129

referitoare la folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 1 referitoare la obligația părților contractante de a respecta drepturile omului, ale

art. 5 paragraful 4

privind dreptul oricărei persoane arestate sau deținute de a introduce un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală, ale

art. 13

referitoare la dreptul la un recurs efectiv și ale

art. 14

privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile

art. 16 ,

21 ,

53

și

129 din Constituție

și ale

art. 5 paragraful 4 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 156 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, și prin

Decizia nr. 1.148 din 15 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 19 octombrie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași motive, textul de lege criticat nu încalcă nici celelalte dispoziții din

Constituție

și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 140^3 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Călin Dan Grebleș în Dosarul nr. 3.579/100/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009.