Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1194/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

prezumat în vigoare

Data actului
13 decembrie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 39 din 17 ianuarie 2008
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 13.222 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Costin Țugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund părțile Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin expert parlamentar cu delegație depusă la dosar, și Emilian Vasile Cutean, lipsind atât autorul excepției, cât și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente, pentru a-și exprima susținerile în legătură cu excepția de neconstituționalitate.

Ambele părți prezente, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece apreciază că textele legale criticate nu contravin normelor constituționale invocate.

Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 23.486/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de Costin Țugui într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe și constatarea, în consecință, a nelegalității

Decretelor prezidențiale nr. 1.168/2004

și nr. 1.169/2004, suspendarea executării acestor acte, precum și acordarea de daune morale și materiale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea de recurs în cadrul căreia a invocat prezenta excepție, autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece conțin termenii "interes legitim" și "din oficiu", care "nu sunt explicați juridic corect în lege în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 51 alin. (1) și (4), art. 52, art. 64 alin. (4), art. 70 alin. (1) și (2), art. 94 lit. a) și ale art. 100 alin. (2) din Constituție".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate, deoarece «reglementarea "interesului legitim" ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ nu contravine Legii fundamentale, care, chiar în art. 21 alin. (1), prevede că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime"».

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

este, potrivit

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu se înscrie în niciuna dintre ipotezele prevăzute de aceste texte, el apreciind că un act administrativ poate fi atacat oricând, în mod preventiv, chiar dacă nu i-a produs vătămări. Mai mult, acesta nici nu formulează motive de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile contestate, ci doar invocă în acest sens numeroase texte din Constituție. Totodată, este indicată jurisprudența prin care Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea prevederilor legale criticate, de exemplu, deciziile nr. 507/2004, nr. 39/2005, nr. 371/2006 și nr. 63/2007.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , Guvernul apreciază că este neîntemeiată, întrucât aceste texte, care definesc semnificația unor termeni și expresii, nu au implicații sub aspect constituțional.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu operează discriminări contrare principiului egalității consacrat de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, normele juridice cuprinse fiind aplicabile deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, și nici nu încalcă prevederile art. 52 din Legea fundamentală, întrucât reprezintă tocmai o modalitate de valorificare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) și ale art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele legale criticate au, în prezent, următoarea redactare:

- Art. 1 - Subiectele de sesizare a instanței: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. "

Articolul 2

alin. (1) lit. b) și alin. (2): "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Autorul excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, ale art. 29 alin. (1) cu privire la neîngrădirea libertății gândirii și a opiniilor, precum și a libertății credințelor religioase, ale art. 31 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul la informație, ale art. 51 alin. (1) și (4) privind dreptul de petiționare, ale art. 52 consacrate dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 64 alin. (4) referitoare la organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, ale art. 70 privind mandatul deputaților și al senatorilor, ale art. 94 lit. a) referitor la atribuția Președintelui României de a conferi decorații și titluri de onoare și ale art. 100 alin. (2) privind actele Președintelui.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:

Dispozițiile

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale, în opinia autorului, deoarece cuprind termenul "interes legitim", fără ca acesta să fie "corect explicat juridic" în cuprinsul legii și în conformitate cu normele fundamentale invocate.

Curtea constată că astfel de susțineri nu au natura unor reale critici de neconstituționalitate, ci reprezintă, eventual, aprecieri vagi, generale ale autorului excepției, care nu pot fi, însă, primite de Curtea Constituțională. Chiar dacă autorul excepției indică numeroase prevederi constituționale pretins a fi încălcate, acesta nu evidențiază în ce constă, în concret, pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările trimise Curții Constituționale, pe lângă faptul că trebuie să fie făcute în formă scrisă, ele trebuie să fie și motivate. Mai mult, autorul excepției vizează, în susținerile sale, aspecte ce țin de o anumită interpretare a textului dedus controlului și critică o pretinsă lipsă de reglementare, o lacună legislativă, abordată din perspectiva acestei interpretări personale. Sub acest aspect, însă, jurisprudența Curții Constituționale este constantă, statornicind lipsa sa de competență de a se substitui legiuitorului cu prilejul rezolvării unor excepții de neconstituționalitate al căror obiect privește lacune legislative ori în cazul unor reglementări legale despre care se pretinde că ar fi incomplete ori nesatisfăcător redactate. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999.

Față de toate aceste împrejurări, Curtea constată că, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din legea criticată, Curtea constată că acestea definesc termeni precum "autoritate publică" sau "act administrativ unilateral" sub aspectul asimilării acestuia cu refuzul nejustificat de a soluționa o cerere sau cu lipsa răspunsului autorității publice în termenul legal. Textele de lege atacate nu conțin norme ce ar putea afecta drepturile constituționale pretins a fi încălcate, astfel că, sub acest aspect, critica de neconstituționalitate este nefondată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Costin Țugui în Dosarul nr. 23.486/2/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.