Decizia nr. 1195/2007

Articolul 68

alin. (2): "De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate cu o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1) pentru fiecare an care lipsește din vechimea în specialitate integrală.";

Articolul 93

alin. (1) și (4): "(1) Constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit oricare dintre funcțiile prevăzute la art. 3, precum și perioadele în care a îndeplinit, în cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, procuraturii, fostelor arbitraje de stat sau departamentale și fostelor notariate de stat, funcția de: impiegat, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, executor judecătoresc, conducător de carte funciară, arhivar, registrator, arhivar-registrator, curier, referent, stenodactilograf, șef de cabinet, funcționar, statistician, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician. [...]

(4) Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate și perioadele lucrate în același domeniu, în alte unități."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

reglementează una dintre situațiile în care personalul auxiliar de specialitate poate obține pensie de serviciu, respectiv aceea când, împlinind vârsta de 60 de ani, întrunește în același timp o vechime în specialitate între 20 și 25 de ani, situație când cuantumul pensiei va fi micșorat cu un anumit procent stabilit de lege. Autorul excepției este nemulțumit de faptul că acest text de lege nu prevede o vechime în specialitate mai mică și se consideră astfel discriminat.

Curtea reține că pensia de serviciu reprezintă o formă specială de pensie pe care legiuitorul o acordă diferitelor categorii socioprofesionale în considerarea unor situații deosebite și ținând cont de anumite criterii, limitativ prevăzute, ce caracterizează aceste categorii de persoane. Vechimea în specialitate reprezintă condiția și motivul pentru care legiuitorul a instituit pensia de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate. O asemenea reglementare nu este de natură să contravină dreptului la pensie. Astfel, după cum se arată în art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale prevăzute de lege. Prin urmare, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul, condițiile și limitele exercitării dreptului la pensie, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situații speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi care nu presupune omogenitate, ci justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat în cazul unor situații diferite.

Prin urmare, instituirea unor condiții pentru acordarea pensiei de serviciu este atributul legiuitorului, iar instanța de contencios constituțional nu ar putea modifica textul de lege supus controlului său fără a încălca prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

este inadmisibilă.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a

art. 93 alin. (1) și (4) din Legea nr. 567/2004 , Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit de faptul că textul de lege criticat nu prevede asimilarea și a funcțiilor deținute în alte structuri decât cele enumerate de textul de lege criticat, așa cum este centrul teritorial de calcul în speță. În același timp, arată că în cazul informaticienilor legea asimilează activitatea desfășurată de aceștia în alte unități.

Față de aceste susțineri, Curtea reține că legiuitorul se bucură de competența exclusivă de a stabili funcțiile ce pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii în specialitate. Faptul că pentru o anumită categorie de persoane, respectiv pentru informaticieni, a prevăzut condiții mai favorabile, este justificat de necesitatea de a atrage și încuraja contribuția profesională a acestora, având în vedere rolul principal al acestora în coordonarea procesului de informatizare a instanțelor și a parchetelor, pe care, în prezent, se pune un accent deosebit.

Prin urmare, Curtea reține că prevederile

art. 93 alin. (1) și (4) din Legea nr. 567/2004

sunt conforme cu art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 68 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, excepție ridicată de Viorica Nicula în Dosarul nr. 1.813/85/2007 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 93 alin. (1) și (4) din Legea nr. 567/2004 , excepție ridicată de același autor în același dosar al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 decembrie 2007.