Decizia nr. 1152/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ștefan Stana în Dosarul nr. 6.650/111/2006 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă apărătorul Societății Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.232 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Liviu Paul Urugiuc și Petru Eugen P. Costea în Dosarul nr. 3.900/271/2004 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că Liviu Paul Urugiuc a depus la dosar concluzii scrise.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.240 D/2007, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sandrino George Robert Ionescu în Dosarul nr. 347/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorul excepției a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător și un certificat de grefă din care rezultă că este parte într-un alt dosar care are același termen de judecată ca cel prezent.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.

Apărătorul Societății Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.232 D/2007 și 1.240 D/2007 la Dosarul nr. 445 D/2007, care este primul înregistrat.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul Societății Comerciale Tourex M&G - S.R.L. din Bacova solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și menținerea practicii constante a Curții în materie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând că textul de lege criticat nu pune o problemă de constituționalitate, ci de aplicare în timp a legii penale, ce ține de competența instanței învestite cu judecarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 9 martie 2007, 18 iulie 2007 și 4 iunie 2007, pronunțate în dosarele nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 și nr. 347/111/2007 ale Tribunalului Bihor - Secția penală, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Excepția a fost ridicată de inculpații cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

În motivarea excepției autorii acesteia susțin că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

sunt neconstituționale, întrucât se aplică numai acelor persoane care nu au fost trimise în judecată sau, trimise fiind în judecată, nu au avut primul termen de înfățișare până la data intrării în vigoare a legii. Astfel, în situația în care mai multe persoane au săvârșit în același timp infracțiuni de evaziune fiscală, cu privire la acea persoană care a fost cercetată în mod mai operativ și trimisă în judecată cu celeritate nu va opera cauza de nepedepsire prevăzută de

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , creându-se astfel o inegalitate evidentă între cetățeni aflați în aceeași situație juridică. Se instituie totodată și o discriminare pe criteriul averii, deoarece un inculpat care obiectiv nu are posibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat până la primul termen de judecată nu va putea beneficia de reducerea pedepsei sau de aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Textul de lege criticat aduce atingere și dreptului la apărare al inculpatului, întrucât acesta nu are posibilitatea să conteste criteriile pe baza cărora este stabilit prejudiciul.

Tribunalul Bihor - Secția penală opinează că este necesară examinarea de către Curtea Constituțională a excepției invocate, datorită împrejurării că, prin noile dispoziții legale care reglementează infracțiunea de evaziune fiscală, se creează un tratament juridic diferențiat, în funcție de faza procesuală în care se află persoana învinuită sau inculpată și de posibilitatea achitării prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, referirea la "primul termen de judecată", prevăzută în

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală sub imperiul vechii legi și au avut prim termen de înfățișare și cei care au fost trimiși în judecată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , deși au săvârșit infracțiunea sub imperiul legii vechi.

Prin urmare, se aplică un regim juridic diferențiat persoanelor care au săvârșit în același timp infracțiuni de evaziune fiscală, situația inculpatului fiind agravată de existența unui impediment intervenit la nivelul activității organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea unei situații discriminatorii între persoanele aflate sub dominația unui regim juridic identic.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum rezultă din concluziile autorilor acesteia, dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul conținut: "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la următoarele dispoziții cuprinse în Legea fundamentală: art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminării, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 56 alin. (2) și (3) referitor la contribuțiile financiare ale cetățenilor și la așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că asupra prevederilor legale criticate s-a pronunțat prin mai multe decizii, de exemplu, prin

Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, și prin

Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, respingând excepția de neconstituționalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Curtea a statuat că principiul egalității în drepturi nu este încălcat, deoarece acesta nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor.

Totodată, Curtea a mai reținut că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare.

Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, Curtea a statuat că învinuitul sau inculpatul are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Totodată, acesta are deplina libertate să demonstreze existența sau inexistența, respectiv întinderea prejudiciului. Nu pot fi reținute astfel susținerile autorilor excepției, în sensul că textul de lege ar avea drept consecință imposibilitatea cenzurării de către instanțele de judecată a deciziilor luate de organele de urmărire penală, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv crearea posibilității unor plăți nedatorate către bugetul de stat.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea observă că prin textul de lege criticat nu se instituie nicio discriminare în sensul prevăzut de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, învinuitul sau inculpatul răspunzând pentru fapta sa ilicită proporțional cu prejudiciul cauzat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Ștefan Stana, Liviu Paul Urugiuc, Petru Eugen P. Costea și Sandrino George Robert Ionescu în dosarele nr. 6.650/111/2006, nr. 3.900/271/2004 și nr. 347/111/2007 ale Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.