Acordul din 25 aprilie 2007

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:

1. acord înseamnă prezentul acord și anexele sale, inclusiv orice eventuale modificări ale acestora;

2. serviciu aerian înseamnă transportul cu aeronave al pasagerilor, bagajelor, mărfurilor și poștei, separat sau mixt, oferit publicului contra cost sau prin închiriere;

3. Convenție înseamnă Convenția privind aviația civilă internațională, deschisă spre semnare la Chicago în data de 7 decembrie 1944, și include:

a) orice modificare care a intrat în vigoare în temeiul art. 94 lit. (a) din Convenție și care a fost ratificată atât de Statele Unite, cât și de statul membru sau statele membre, după caz, precum și

b) orice anexă sau orice modificare la aceasta, adoptată în temeiul art. 90 din Convenție, în măsura în care o astfel de anexă sau modificare este aplicabilă în orice moment pentru ambele părți, Statele Unite și statul membru sau statele membre, după caz;

4. cheltuieli totale înseamnă costul prestării serviciului plus cheltuieli administrative în limite rezonabile;

5. serviciu aerian internațional înseamnă transportul aerian care traversează spațiul aerian al mai multor state;

6. parte înseamnă fie Statele Unite, fie Comunitatea Europeană și statele sale membre;

7. preț înseamnă orice tarif pentru transportul aerian al pasagerilor, bagajelor și/sau mărfurilor (exclusiv poșta), inclusiv, dacă este cazul, transportul la sol legat de serviciul aerian internațional, practicat de către companiile aeriene, inclusiv agențiile lor, și condițiile care reglementează disponibilitatea unui astfel de tarif;

8. escală în scopuri necomerciale înseamnă o aterizare efectuată în alt scop decât îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, bagajelor, mărfurilor și/sau poștei în transportul aerian;

9. teritoriu înseamnă, pentru Statele Unite, regiunile terestre (continent și insule), apele interioare și apele maritime teritoriale aflate sub suveranitatea sau jurisdicția lor, iar pentru Comunitatea Europeană și statele sale membre, regiunile terestre (continent și insule), apele interioare și apele maritime teritoriale acoperite de Tratatul de instituire a Comunității Europene, conform dispozițiilor prevăzute de acesta din urmă și de orice instrument juridic ulterior. Se înțelege că aplicarea prezentului acord în cazul aeroportul Gibraltar nu aduce atingere pozițiilor juridice respective ale Regatului Spaniei și Marii Britanii cu privire la diferendul referitor la suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul și la menținerea suspendării aplicării, în cazul aeroportului Gibraltar, a măsurilor Comunității Europene de liberalizare a transportului aerian în vigoare la 18 septembrie 2006, în conformitate cu declarația ministerială referitoare la aeroportul Gibraltar, asupra căreia s-a convenit la Cordoba în septembrie 2006; și

10. drept de folosință înseamnă o taxă impusă companiilor aeriene pentru utilizarea instalațiilor sau serviciilor de aeroport, de mediu, de navigație aeriană sau de siguranță a navigației aeriene, inclusiv serviciile și instalațiile conexe.

Articolul 2

Posibilitatea concurenței loiale și echitabile

Fiecare parte garantează companiilor aeriene ale ambelor părți posibilitatea concurenței loiale și echitabile pentru furnizarea serviciilor aeriene internaționale aflate sub incidența prezentului acord.

Articolul 3

Acordarea drepturilor

1. Fiecare parte acordă celeilalte părți următoarele drepturi pentru exploatarea serviciilor aeriene internaționale de către companiile aeriene ale celeilalte părți:

a) dreptul de a traversa teritoriul său fără a ateriza;

b) dreptul de a efectua escale în scopuri necomerciale pe teritoriul său;

c) dreptul de a efectua transporturi aeriene internaționale între destinații situate pe următoarele rute:

(i) pentru companiile aeriene din Statele Unite (denumite în continuare companiile aeriene din SUA), din puncte exterioare Statelor Unite trecând prin Statele Unite și prin puncte intermediare către orice punct sau puncte din orice stat sau state membre și în exteriorul acestora; și pentru serviciile de transport exclusiv de mărfuri, între orice stat membru și orice punct sau puncte (inclusiv în orice alt stat membru);

(îi) pentru companiile aeriene din Comunitatea Europeană și din statele sale membre (denumite în continuare companiile aeriene din Comunitate), din puncte exterioare statelor membre trecând prin statele membre și puncte intermediare către orice punct sau puncte din Statele Unite și în exteriorul acestora; pentru serviciile de transport exclusiv de mărfuri, între Statele Unite și orice punct sau puncte; și pentru servicii combinate, între orice destinație sau destinații din Statele Unite și orice destinație sau destinații din orice stat al spațiului aerian european comun (denumit în continuare SAEC) la data semnării prezentului acord; și

d) celelalte drepturi specificate în prezentul acord.

2. Fiecare companie aeriană, pe oricare sau pe toate cursele aeriene, la propria alegere, poate:

a) să opereze curse aeriene în una sau ambele direcții;

b) să combine numere de curse aeriene diferite pe aceeași aeronavă;

c) să deservească punctele anterioare, intermediare și ulterioare, respectiv puncte de pe teritoriul părților, în orice combinație și în orice ordine;

d) să omită escalele în unul sau mai multe puncte;

e) să transfere traficul de pe oricare din aeronavele sale pe oricare altă aeronavă a sa, în orice punct;

f) să deservească destinații dincolo de oricare punct din teritoriul său, cu sau fără schimbarea aeronavei sau a numărului cursei, și să propună aceste servicii publicului, ca servicii directe;

g) să facă escale pe ruta sa, în orice punct de pe teritoriul uneia dintre părți sau în afara acestuia;

h) să opereze trafic de tranzit prin teritoriul celeilalte părți; și

i) să combine, la bordul aceleiași aeronave, traficul fără să țină cont de proveniența acestuia, fără limită de direcție sau de ordin geografic și fără pierderea vreunui drept de trafic posibil în conformitate cu prezentul acord.

3. Dispozițiile alin. 1 se aplică în următoarele condiții:

a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepția serviciilor de transport exclusiv de mărfuri, transportul face parte dintr-un serviciu care deservește Statele Unite; și

b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu excepția: (i) serviciilor de transport exclusiv de mărfuri; și (îi) serviciilor combinate între Statele Unite și orice stat membru al SAEC, de la data semnării prezentului acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deservește un stat membru.

4. Fiecare parte contractantă permite fiecărei companii aeriene să determine frecvența și capacitatea serviciului aerian internațional pe care le oferă în baza criteriilor comerciale ale pieței. Urmând acest drept, nicio parte nu limitează unilateral volumul traficului, frecvența sau continuitatea serviciului, tipul sau tipurile de aeronave exploatate de companiile aeriene ale celeilalte părți și nici nu pretinde depunerea programelor pentru zborurile regulate sau charter ori a planurilor operaționale, cu excepția cazurilor cu motivație vamală, tehnică, operațională sau de mediu (în aplicarea art. 15), în temeiul condițiilor uniforme în conformitate cu art. 15 din Convenție.

5. Orice companie aeriană poate să opereze servicii de transport aerian internațional, fără nicio limitare a modificării în orice moment a tipului sau a numărului de aeronave cu care operează, cu condiția ca: a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepția serviciilor de transport exclusiv de mărfuri, transportul face parte dintr-un serviciu care deservește Statele Unite; și b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu excepția: (i) serviciilor de transport exclusiv de marfă; și (îi) serviciilor combinate dintre Statele Unite și un stat membru al SAEC, de la data semnării prezentului acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deservește statul membru.

6. Nicio dispoziție a prezentului acord nu poate fi interpretată ca oferind:

a) companiilor aeriene din SUA dreptul de a lua la bord, cu titlu oneros, pe teritoriul oricărui stat membru, pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul acelui stat membru;

b) companiilor aeriene din Comunitate dreptul de a lua la bord, pe teritoriul Statelor Unite, pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă, cu titlu oneros și fiind destinate unui alt punct de pe teritoriul Statelor Unite.

7. Accesul companiilor aeriene din Comunitate la serviciile de transport achiziționate de Statele Unite prin procedură publică este reglementat de anexa nr. III.

Articolul 4

Autorizarea

La primirea cererilor din partea unei companii aeriene a uneia dintre părți, în forma prevăzută pentru autorizațiile de operare și permisele tehnice, cealaltă parte acordă eliberarea autorizațiilor și permiselor corespunzătoare cu întârzieri procedurale minime, cu condiția ca:

a) în cazul unei companii aeriene din SUA, o parte importantă a companiei și controlul efectiv al acesteia să fie deținute de Statele Unite, de resortisanți ai SUA sau de ambii, iar compania să fie înregistrată în Statele Unite și să aibă sediul principal pe teritoriul Statelor Unite;

b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o parte importantă a companiei și controlul efectiv al acesteia să fie deținute de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanții acelui stat membru sau state membre ori de ambii, iar compania să fie înregistrată în Comunitatea Europeană și să aibă sediul principal pe teritoriul Comunității Europene;

c) o companie aeriană să fie în măsură să îndeplinească condițiile prevăzute în actele cu putere de lege și normele administrative care se aplică în mod obișnuit la exploatarea serviciilor aeriene internaționale de către partea care examinează cererea sau cererile respective; și

d) prevederile art. 8 (Siguranța) și 9 (Securitatea) să se păstreze și să se aplice.

Articolul 5

Revocarea autorizației

1. Fiecare parte poate revoca, suspenda sau limita autorizațiile de operare sau permisele tehnice, poate suspenda sau limita în alt mod operarea unei companii aeriene a celeilalte părți, atunci când:

a) în cazul unei companii aeriene din SUA, o parte importantă a companiei și controlul efectiv al acesteia nu sunt deținute de Statele Unite, de resortisanți ai SUA sau de ambii ori compania aeriană nu este înregistrată în Statele Unite sau nu își are sediul principal pe teritoriul Statelor Unite;

b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o parte importantă a companiei aeriene și controlul efectiv al acesteia nu sunt deținute de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanții acelui stat membru ori state membre sau de ambii ori compania aeriană nu este înregistrată în Comunitatea Europeană sau nu își are sediul principal pe teritoriul Comunității Europene; ori

c) compania aeriană nu s-a conformat actelor cu putere de lege și normelor administrative prevăzute în art. 7 (Respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative) din prezentul acord.

2. Exceptând cazul în care luarea unor măsuri urgente este esențială pentru a evita noi încălcări ale alin. 1 lit. c) din prezentul articol, drepturile instituite prin prezentul articol se exercită numai după consultarea prealabilă a celeilalte părți.

3. Prezentul articol nu restrânge drepturile oricărei părți de a refuza, revoca, restrânge sau impune condiții pentru eliberarea autorizației de operare sau a permisului tehnic ale unei ori mai multor companii aeriene ale celeilalte părți în conformitate cu prevederile art. 8 (Siguranța) și 9 (Securitatea).

Articolul 6

Chestiuni complementare referitoare la proprietate, investiții și control

Sub rezerva oricăror alte prevederi din prezentul acord, părțile pun în aplicare prevederile din anexa nr. IV atunci când iau decizii în temeiul actelor cu putere de lege și al normelor administrative privind proprietatea, investițiile și controlul.

Articolul 7

Respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative

1. Actele cu putere de lege și normele administrative ale unei părți, referitoare la intrarea sau la ieșirea de pe teritoriul său a aeronavelor care asigură un serviciu aerian internațional sau la exploatarea și navigarea acestor aeronave atunci când se află pe teritoriul său, se aplică aeronavelor utilizate de către companiile aeriene ale celeilalte părți și sunt respectate la intrarea și ieșirea sau în timpul staționării acestora pe teritoriul primei părți.

2. La intrarea, ieșirea și pe durata staționării unei aeronave pe teritoriul unei părți, actele cu putere de lege și normele administrative privind accesul pe acel teritoriu și ieșirea din acesta a pasagerilor, echipajului sau a mărfurilor aeronavelor (în special cele referitoare la intrare, verificare, imigrare, pașapoarte, vamă și carantină sau, în cazul poștei, regulamentele poștale) trebuie să fie respectate de pasagerii și echipajele companiilor aeriene ale celeilalte părți sau de alte persoane în numele lor, respectiv pentru mărfurile lor.

Articolul 8

Siguranța

1. Autoritățile competente ale părților recunosc, în vederea operării serviciilor aeriene care intră sub incidența prezentului acord, valabilitatea certificatelor de navigabilitate, a brevetelor de aptitudine și a licențelor eliberate sau validate de către cealaltă parte și aflate încă în vigoare, cu condiția ca cerințele de obținere a unor astfel de certificate, brevete sau licențe să fie egale sau superioare normelor minime care pot fi stabilite conform Convenției. Cu toate acestea, autoritățile competente pot refuza recunoașterea valabilității, pentru survolarea propriului teritoriu, a brevetelor de aptitudine și a licențelor eliberate sau validate propriilor cetățeni de către autoritățile celeilalte părți.

2. Autoritățile competente ale unei părți pot cere consultarea cu autoritățile competente ale unei alte părți în privința normelor de siguranță aplicate de acestea din urmă referitoare la instalațiile aeronautice, echipaje, aeronave și la exploatarea companiilor aeriene controlate de autoritățile respective. Aceste consultări au loc în termen de 45 de zile de la data la care au fost solicitate, în lipsa unor dispoziții contrare. Dacă, în urma unor astfel de consultări, autoritățile competente solicitante consideră că autoritățile celeilalte părți nu păstrează sau nu aplică eficient normele și cerințele de siguranță egale sau superioare normelor minime care pot fi stabilite în acest domeniu conform Convenției, acestea informează autoritățile celeilalte părți despre aceste constatări și despre măsurile considerate necesare pentru a se ajunge la aceste norme minime, iar autoritățile celeilalte părți adoptă măsurile corective corespunzătoare. Autoritățile competente care au introdus cererea de consultare își rezervă dreptul de a refuza, revoca sau limita autorizația de operare sau permisul tehnic al uneia sau mai multor companii aeriene pentru care autoritățile celeilalte părți asigură controlul în materie de siguranță, în cazul în care acele autorități nu intervin corespunzător într-o perioadă de timp rezonabilă și își rezervă dreptul de a lua măsuri imediate împotriva companiilor aeriene în cauză, dacă aceste măsuri sunt indispensabile pentru a împiedica noi încălcări ale obligației de menținere în vigoare și de aplicare a normelor și a exigențelor sus-menționate, care reprezintă o amenințare iminentă pentru siguranța zborului.

3. Comisia Europeană primește simultan toate solicitările și notificările efectuate în conformitate cu prezentul articol.

4. Niciuna din prevederile prezentului articol nu împiedică autoritățile competente ale părților să poarte discuții referitoare la siguranță, inclusiv referitoare la aplicarea curentă a standardelor și a cerințelor de siguranță sau la situațiile de urgență care pot apărea ocazional.

Articolul 9

Securitatea

1. În conformitate cu drepturile și obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, părțile reafirmă că obligația reciprocă de a proteja securitatea aviației civile împotriva actelor de intervenție ilegală face parte integrantă din prezentul acord. Fără a limita generalitatea drepturilor și obligațiilor lor în temeiul dreptului internațional, părțile acționează în special în conformitate cu dispozițiile următoarelor acorduri: Convenția privind infracțiunile și anumite alte acte săvârșite la bordul aeronavelor, semnată la Tokyo la 14 septembrie 1963, Convenția pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la Haga la 16 decembrie 1970, Convenția pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranței aviației civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971, și Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite de violență în aeroporturile care deservesc aviația civilă internațională, semnat la Montreal la 24 februarie 1988.

2. Părțile își acordă reciproc, la cerere, asistența necesară pentru a face față oricărei amenințări la adresa securității aviației civile, în special pentru a împiedica actele de capturare ilicită a aeronavelor civile și alte acte ilicite îndreptate împotriva siguranței acestor aeronave, a pasagerilor și echipajului, a aeroporturilor și a instalațiilor și serviciilor de navigație aeriană.

3. Părțile acționează, pe baza relațiilor mutuale, în conformitate cu standardele de securitate aviatică și cu practicile corespunzătoare recomandate stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale și indicate ca anexe la Convenție; părțile solicită operatorilor aeronavelor înmatriculați pe teritoriul lor, operatorilor aeronavelor cu sediul principal de desfășurare a activităților sau cu rezidență permanentă pe teritoriul lor și operatorilor aeroporturilor de pe teritoriul lor să acționeze în conformitate cu aceste prevederi de securitate aviatică.

4. Fiecare parte asigură luarea unor măsuri eficiente pe teritoriul său pentru a proteja aeronavele și pentru a verifica pasagerii, echipajele, bagajele lor de cabină sau de mână, mărfurile și proviziile aeronavelor, înainte și în timpul îmbarcării sau al încărcării; părțile se asigură de asemenea că aceste măsuri sunt adaptate pentru a răspunde amenințărilor tot mai frecvente la adresa aviației civile. Fiecare parte acceptă respectarea prevederilor de securitate solicitate de cealaltă parte pentru părăsirea teritoriului sau staționarea pe teritoriul acesteia. Fiecare parte examinează într-un spirit pozitiv orice solicitare a celeilalte părți privind luarea de măsuri de securitate pentru a face față unei anumite amenințări.

5. În condițiile respectării depline și reciproce a suveranității celeilalte părți, o parte poate adopta măsuri de securitate pentru intrarea pe teritoriul său. Atunci când este posibil, partea respectivă ia în considerare măsurile de securitate aplicate deja de către cealaltă parte și punctele de vedere exprimate de aceasta. Cu toate acestea, fiecare parte recunoaște că niciuna dintre dispozițiile prezentului articol nu limitează posibilitatea uneia dintre părți de a refuza intrarea pe teritoriul său a oricărui zbor sau a oricăror zboruri care poate/pot reprezenta o amenințare pentru securitatea sa.

6. O parte poate lua măsuri de urgență, inclusiv modificarea măsurilor în vigoare, pentru a face față unei amenințări specifice la adresa securității. Astfel de măsuri se comunică imediat autorităților competente ale celeilalte părți.

7. Părțile subliniază importanța colaborării în vederea adoptării unor practici și standarde compatibile în vederea consolidării securității transportului aerian și a reducerii semnificative a divergențelor de reglementare. În acest scop, părțile folosesc și dezvoltă pe deplin căile existente pentru a discuta măsurile de securitate actuale și propuse. Părțile se așteaptă ca discuțiile să abordeze, pe lângă alte subiecte: noi măsuri de securitate propuse sau luate în considerare de cealaltă parte, inclusiv revizuirea măsurilor de securitate ocazionată de o schimbare a circumstanțelor; măsuri propuse de una dintre părți pentru îndeplinirea cerințelor în materie de securitate ale celeilalte părți; posibilități de adaptare mai rapidă a standardelor cu privire la măsurile de securitate aviatică; și compatibilitatea cerințelor unei părți cu obligațiile legislative ale celeilalte părți. Astfel de discuții trebuie să favorizeze comunicarea din timp și discuțiile prealabile despre noi inițiative și exigențe în materie de securitate.

8. Fără a aduce atingere necesității de a lua măsuri imediate în vederea protejării securității transportului, părțile afirmă că, atunci când se au în vedere măsurile de securitate, fiecare parte trebuie să evalueze posibilele efecte negative asupra transportului aerian internațional și, în afara cazului în care există o constrângere legală, trebuie să ia în considerare astfel de factori atunci când hotărăște ce măsuri sunt necesare și adecvate pentru a răspunde preocupărilor legate de securitatea aviației.

9. În cazul unei capturări ilicite a unei aeronave sau al unei amenințări în acest sens ori în cazul altor acte ilicite săvârșite împotriva pasagerilor, echipajului, aeronavei, aeroporturilor sau instalațiilor navigației aeriene, părțile își acordă reciproc asistență prin facilitarea comunicării și prin alte măsuri adecvate, cu scopul de a pune rapid și sigur capăt unui astfel de incident sau unei amenințări în acest sens.

10. În cazul în care una dintre părți are motive întemeiate să creadă că cealaltă parte nu a respectat prevederile prezentului articol în materie de siguranță aviatică, autoritățile competente ale părții respective pot solicita consultări imediate cu autoritățile competente ale celeilalte părți. Imposibilitatea de a ajunge la un acord satisfăcător în termen de 15 zile de la data unei astfel de solicitări constituie un motiv pentru a refuza, a revoca, a limita sau a condiționa autorizația de operare și permisele tehnice ale uneia sau mai multor companii aeriene ale părții vizate. O parte poate lua măsuri provizorii înainte de încheierea termenului de 15 zile, atunci când se impune luarea unor măsuri urgente.

11. Independent de verificările aeroportuare întreprinse pentru a determina conformitatea cu standardele și practicile de siguranță aviatică menționate în alin. 3 din prezentul articol, una dintre părți poate solicita celeilalte părți cooperarea cu scopul de a verifica dacă măsurile specifice luate de aceasta din urmă în materie de siguranță îndeplinesc cerințele părții solicitante. Autoritățile competente ale părților coordonează anticipat lista aeroporturilor de verificat și datele verificărilor și stabilesc o procedură de luare de măsuri în baza rezultatelor acestor evaluări. Ținând cont de rezultatele verificărilor, partea solicitantă poate hotărî că măsurile de siguranță aplicate pe teritoriul celeilalte părți sunt echivalente cu cele proprii, pentru ca pasagerii, bagajele și/sau mărfurile în tranzit să poată fi scutiți de o nouă inspecție pe teritoriul părții solicitante. O astfel de decizie este comunicată celeilalte părți.

Articolul 10

Activități comerciale

1. Companiile aeriene ale fiecărei părți au dreptul de a-și stabili birouri pe teritoriul celeilalte părți pentru promovarea și vânzarea serviciilor de transport aerian și a altor activități conexe.

2. Companiile aeriene ale fiecărei părți sunt autorizate, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale celeilalte părți în materie de intrare, ședere și angajare, să aducă și să mențină pe teritoriul celeilalte părți propriul personal comercial, tehnic, de gestiune și de exploatare sau orice alt personal specializat necesar furnizării serviciului de transport aerian.

3. a) Fără a aduce atingere lit. b), fiecărei companii aeriene îi revine, în ceea ce privește serviciile de asistență în escală pe teritoriul celeilalte părți:

(i) dreptul să își asigure propriile servicii de asistență în escală ("autoasistență") sau, la alegere,

(îi) dreptul să își aleagă furnizorii concurenți de servicii de asistență în escală complete sau parțiale, în cazul în care actele cu putere de lege și normele administrative ale fiecărei părți garantează accesul acestora la piață și dacă acești furnizori sunt prezenți pe piață.

b) Drepturile stabilite la lit. a) pct. (i) și (îi) sunt supuse doar obligațiilor specifice de spațiu sau de capacitate, rezultate din necesitatea de a asigura exploatarea în deplină siguranță a aeroportului. În cazul în care astfel de obligații împiedică autoasistența și în lipsa concurenței efective dintre prestatorii de servicii de asistență în escală, ansamblul acestor servicii trebuie puse la dispoziția tuturor companiilor aeriene în condiții echitabile și adecvate; tarifele acestor servicii nu trebuie să depășească costul lor total, luându-se în calcul o rentabilitate moderată a activelor după amortizare.

4. Orice companie aeriană a oricăreia dintre părți are dreptul să se angajeze în vânzarea serviciilor de transport aerian pe teritoriul celeilalte părți în mod direct și/sau, în funcție de propria decizie, prin intermediul agenților sau al altor intermediari desemnați. Fiecare companie are dreptul să vândă aceste servicii de transport și orice persoană este liberă să le achiziționeze, în moneda teritoriului pe care se află sau într-o valută liber convertibilă.

5. Fiecare companie are dreptul de a converti și a transfera surplusul de venituri rezultat după sumele cheltuite local de pe teritoriul celeilalte părți către teritoriul de origine și, la cerere, în țara sau țările alese de ea, în lipsa unor acte cu putere de lege și norme administrative contrare care sunt de aplicare generală. Convertirea și transferul încasărilor trebuie autorizate în cel mai scurt timp posibil, fără restricții sau taxe, la o rată de schimb aplicabilă tranzacțiilor și transferurilor curente la data la care compania face cererea inițială de transfer.

6. Companiile aeriene ale fiecărei părți sunt autorizate să plătească în moneda locală și pe teritoriul celeilalte părți cheltuielile locale, inclusiv cheltuielile de combustibil. În funcție de deciziile lor, companiile fiecărei părți pot face plățile corespunzând acestor cheltuieli pe teritoriul celeilalte părți în valută liber convertibilă, în conformitate cu reglementările valutare locale.

7. Pentru exploatarea sau furnizarea de servicii în temeiul prezentului acord, orice companie aeriană a unei părți poate să încheie acorduri de cooperare comercială, cum sunt acordurile de rezervare de capacitate sau de partajare de cod, cu:

a) orice companie aeriană a părților;

b) orice companie aeriană a unei terțe țări; și

c) un furnizor de servicii de transport la suprafață (terestre sau maritime) din orice țară, cu condiția ca: (i) toți participanții la aceste acorduri să dispună de autorizații adecvate; și (îi) acordurile să îndeplinească condițiile impuse de actele cu putere de lege și normele administrative care se aplică în mod obișnuit de către părți la exploatarea sau la oferta de servicii aeriene internaționale.

8. Companiile aeriene ale fiecărei părți au dreptul de a încheia contracte de franciză sau de atribuire a numelui de marcă cu companii, inclusiv companii aeriene, ale oricăreia dintre părți sau ale unei țări terțe, cu condiția să dispună de autorizațiile necesare și să îndeplinească condițiile impuse de actele cu putere de lege și normele administrative care se aplică în mod curent de părți în cazul încheierii unor astfel de contracte. Anexa nr. V se aplică acestor contracte.

9. Companiile aeriene ale fiecărei părți pot încheia acorduri, în vederea furnizării de aeronave cu echipaj destinate serviciului aerian internațional, cu:

a) orice companie aeriană a părților; și

b) orice companie aeriană a unei terțe țări, cu condiția ca toți participanții la aceste acorduri să dispună de autorizații adecvate și să îndeplinească condițiile impuse prin actele cu putere de lege și normele administrative care se aplică în mod curent de părți în cazul încheierii unor astfel de acorduri. Nicio parte nu va pretinde unei companii aeriene a oricăreia dintre părți care furnizează aeronavele să dispună de drepturile de trafic în temeiul prezentului acord pentru rutele pe care aeronavele vor fi exploatate.

10. Sub rezerva oricărei alte prevederi din prezentul acord, companiile aeriene și furnizorii indirecți de transport de mărfuri ai părților sunt autorizați, fără restricție, să recurgă în raport cu serviciul aerian internațional la orice transport de suprafață pentru mărfuri cu destinația sau provenind din orice punct situat pe teritoriile părților ori într-o terță țară, inclusiv transportul cu destinația sau provenind din orice aeroport cu instalații vamale și dispunând, acolo unde este cazul, de dreptul de a transporta mărfuri prin vamă, conform actelor cu putere de lege și normelor administrative în vigoare. Această marfă, fie că este transportată pe căi de suprafață, fie pe calea aerului, are acces la instalațiile și serviciile vamale aeroportuare. Companiile aeriene pot alege să își efectueze propriul transport de suprafață sau să îl încredințeze altor transportatori de suprafață, inclusiv celor care sunt de asemenea companii aeriene, sau unor furnizori indirecți de servicii de transport aerian de marfă. Astfel de servicii de transport combinat de mărfuri pot fi oferite la un preț unic de la un punct la altul pentru transportul aerian și transportul de suprafață combinat, cu condiția ca expeditorii să nu fie induși în eroare asupra modalităților acestor transporturi.

Articolul 11

Drepturi și taxe vamale

1. La sosirea pe teritoriul uneia dintre părți, aeronavele companiilor aeriene ale celeilalte părți care asigură servicii de transport aerian internațional, echipamentul lor obișnuit, echipamentul de la sol, carburanții, lubrifianții, consumabilele de natură tehnică, piesele de schimb (inclusiv motoare), proviziile de bord (inclusiv, dar nelimitându-se la alimente, băutură și alcool, țigări și alte produse destinate comercializării sau consumării de către pasageri în cantități limitate în timpul zborului) și alte articole destinate să fie folosite doar în raport cu exploatarea sau serviciile aeronavei care efectuează transporturi aeriene internaționale sunt exonerate, pe baza reciprocității, de toate restricțiile la import, impozite și taxe de proprietate și capital, taxe vamale, accize și alte redevențe similare care sunt: a) impuse de autoritățile naționale sau de Comunitatea Europeană; și b) care nu se bazează pe costurile serviciilor furnizate, cu condiția ca aceste echipamente și provizii să rămână la bordul aeronavei.

2. De asemenea, sunt exonerate, pe baza reciprocității, de aceleași taxe, impozite, drepturi și redevențe menționate în alin. 1 din prezentul articol, cu excepția redevențelor calculate în funcție de costurile serviciului prestat:

a) proviziile de bord importate sau obținute pe teritoriul unei părți și îmbarcate, în cantități rezonabile, pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene ce aparține celeilalte părți angajate în transportul aerian internațional, chiar și atunci când aceste provizii sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a călătoriei efectuate deasupra teritoriului părții unde au fost îmbarcate;

b) echipamentul de sol și piesele de schimb (inclusiv motoare) introduse pe teritoriul uneia dintre părți în vederea efectuării de operațiuni de service, întreținere sau reparație a aeronavelor unei companii aeriene a celeilalte părți folosite în transportul aerian internațional;

c) combustibilul, lubrifianții și proviziile tehnice consumabile introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre părți pentru a fi utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene a celeilalte părți, angajată în transportul aerian internațional, chiar și atunci când aceste provizii sunt folosite doar pe o perioadă a călătoriei deasupra teritoriului părții unde au fost îmbarcate; și

d) imprimatele, așa cum sunt prevăzute în legislația vamală a fiecărei părți, introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre părți și îmbarcate pe aeronavele unei companii aeriene ce aparține celeilalte părți, angajată în transportul aerian internațional, chiar și atunci când aceste articole sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a călătoriei efectuate deasupra teritoriului părții unde au fost îmbarcate.

3. Se poate solicita păstrarea echipamentelor și proviziilor menționate la alin. 1 și 2 sub supravegherea sau controlul autorităților competente.

4. Exonerările prevăzute în prezentul articol sunt de asemenea acordate în cazul în care companiile aeriene ale unei părți au încheiat un contract cu o altă companie aeriană, care se bucură în mod similar de astfel de exonerări de la cealaltă parte, în vederea punerii la dispoziție sau a transferului pe teritoriul celeilalte părți a articolelor menționate în alin. 1 și 2 din prezentul articol.

5. Nicio prevedere din prezentul acord nu interzice vreunei părți să aplice taxe, impozite, drepturi și redevențe la vânzarea articolelor care nu sunt destinate consumului la bordul aeronavelor de către pasageri pe un sector al serviciului aerian între două puncte situate pe teritoriul său unde îmbarcarea sau debarcarea este permisă.

6. În cazul în care două sau mai multe state membre intenționează să aplice pentru carburantul furnizat aeronavelor companiilor aeriene din SUA, pe teritoriile acelor state membre, pentru zborurile între acele state membre, orice anulare a exonerării prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. b) din Directiva nr. 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003, comitetul mixt examinează această problemă, în conformitate cu alin. 4 lit. e) din art. 18.

7. Oricare parte poate solicita asistența celeilalte părți, în numele companiei sau companiilor aeriene proprii, pentru a obține exonerarea de taxe, impozite, drepturi și redevențe percepute de autoritățile naționale sau locale asupra bunurilor enunțate în alin. 1 și 2 din prezentul articol, cât și exonerarea de redevențe pentru distribuția de carburant, în condițiile descrise în prezentul articol, cu excepția cazului în care redevențele sunt bazate pe costul serviciului oferit. Ca răspuns la o astfel de solicitare, cealaltă parte face cunoscută poziția părții solicitante în fața departamentului sau autorității guvernamentale competente și cere ca această poziție să fie luată în considerare.

Articolul 12

Redevențe de utilizare

1. Redevențele de utilizare care pot fi impuse de către autoritățile sau organismele competente ale unei părți companiilor aeriene ale celeilalte părți trebuie să fie corecte, rezonabile, nediscriminatorii și distribuite în mod echitabil între categoriile de utilizatori. În orice situație, aceste redevențe de utilizare nu pot fi evaluate pentru companiile aeriene ale celeilalte părți în termeni mai puțin favorabili decât cei mai favorabili termeni acordați oricărei alte companii aeriene la momentul evaluării acestora.

2. Redevențele de utilizare aplicate companiilor aeriene ale celeilalte părți pot reflecta cheltuielile totale asumate de către autoritățile sau organismele competente pentru furnizarea instalațiilor și serviciilor adecvate de aeroport, de mediu, de navigație aeriană și de siguranță a navigației aeriene, pe un aeroport sau în cadrul unui sistem aeroportuar, fără să le depășească. La calcularea acestor redevențe de utilizare se poate lua în calcul o rentabilitate moderată a activelor după amortizare. Instalațiile și serviciile care fac obiectul acestor redevențe sunt furnizate pe baze eficiente și economice.

3. Fiecare parte încurajează consultările dintre autoritățile sau organismele competente pe teritoriul său și companiile aeriene care utilizează servicii și instalații și invită autoritățile sau organismele competente și companiile aeriene să facă schimb de astfel de informații care pot fi necesare pentru a obține o examinare precisă a caracterului moderat al redevențelor de utilizare, în conformitate cu principiile prevăzute la alin. 1 și 2 din prezentul articol. Fiecare parte încurajează autoritățile competente să informeze utilizatorii cu un preaviz rezonabil despre orice propunere de modificare a redevențelor de utilizare pentru a permite consumatorilor să își exprime opiniile înainte de punerea în aplicare a acestor modificări.

4. În cadrul procedurilor de rezolvare a litigiilor în conformitate cu art. 19, nicio parte nu este considerată a nu fi respectat dispozițiile prezentului articol, în afara cazului în care: a) nu revizuiește o practică sau o redevență de utilizare care face obiectul unei plângeri din partea unei alte părți într-un termen rezonabil; sau b) în urma unei astfel de revizuiri, nu ia toate măsurile de care dispune pentru a corecta o redevență de utilizare sau o practică incompatibilă cu dispozițiile prezentului articol.

Articolul 13

Tarifarea

1. Tarifele pentru serviciile de transport aerian exploatate în conformitate cu prezentul acord se stabilesc în mod liber și nu se supun vreunei aprobări ori solicitărilor de a fi comunicate.

2. Sub rezerva alin. 1:

a) Introducerea sau menținerea unui tarif aplicat ori propus spre a fi aplicat de către o companie aeriană din SUA pentru transportul aerian internațional între un punct situat într-un stat membru și un punct situat în alt stat membru trebuie să fie compatibilă cu dispozițiile art.1 alin. 3 din Regulamentul (CEE) 2.409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 sau cu o reglementare ulterioară care să nu fie mai restrictivă.

b) În conformitate cu prezentul alineat, companiile aeriene ale părților acordă autorităților competente ale părților, la cerere, accesul imediat la informațiile privind tarifele practicate în trecut, cele aplicate în prezent și cele a căror introducere este propusă, într-o manieră și un format acceptabil pentru autoritățile respective.

Articolul 14

Subvențiile și ajutorul de stat

1. Părțile recunosc că subvențiile și ajutorul de stat pot influența în mod negativ concurența loială și echitabilă între companiile aeriene pentru furnizarea de servicii aeriene internaționale prevăzute în prezentul acord.

2. Dacă una dintre părți consideră că subvențiile sau ajutorul de stat acordate ori preconizate de către cealaltă parte companiilor aeriene de pe teritoriul său ar influența sau influențează concurența loială și echitabilă în detrimentul companiilor aeriene ale primei părți, aceasta poate adresa observații către acea parte. În plus, poate solicita o reuniune a comitetului mixt în temeiul art. 18, în scopul de a examina chestiunea și de a prezenta răspunsuri potrivite în privința preocupărilor considerate legitime.

3. Fiecare parte se poate adresa instituțiilor publice competente pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv instituțiilor de nivel național, regional sau local, dacă consideră că o subvenție sau un ajutor preconizat ori acordat deja de aceste entități poate avea asupra concurenței efectele negative menționate la alin. 2. Dacă o parte hotărăște să între în contact direct, aceasta informează imediat cealaltă parte pe căi diplomatice. Aceasta poate de asemenea să solicite o reuniune a comitetului mixt.

4. Problemele vizate de prezentul articol pot include, de exemplu, infuzia de capital, subvențiile încrucișate, subvențiile, garanțiile, proprietățile, reducerile sau exonerările fiscale din partea oricărei instituții de stat.

Articolul 15

Mediul

1. Părțile recunosc importanța protejării mediului în cadrul dezvoltării și punerii în aplicare a politicii aeronautice internaționale. Părțile recunosc că raportul dintre costurile și beneficiile măsurilor de protecție a mediului trebuie să fie evaluat cu multă atenție în procesul de elaborare a politicii aeronautice internaționale.

2. În cazul în care o parte examinează un proiect de măsuri de protecție a mediului, trebuie să estimeze posibilele efecte negative asupra exercitării drepturilor prevăzute în prezentul acord și, dacă astfel de măsuri sunt adoptate, trebuie să acționeze pentru a contracara orice astfel de efecte negative.

3. În cazul adoptării unor măsuri de protecție a mediului, trebuie respectate standardele de protecție a mediului adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale ca anexe la Convenție, în afara cazurilor în care au fost constatate deosebiri. Părțile aplică orice măsură de protecție a mediului care influențează serviciile aeriene prevăzute în prezentul acord, în conformitate cu art. 2 și art. 3 alin. 4 din prezentul acord.

4. Dacă o parte consideră că un subiect care implică protecția mediului în contextul aviației ridică preocupări în privința aplicării sau a punerii în aplicare a prezentului acord, aceasta poate solicita o reuniune a comitetului mixt, așa cum se prevede în art. 18, pentru a lua în discuție problema și a oferi soluții adecvate la preocupările considerate legitime.

Articolul 16

Protecția consumatorului

Părțile afirmă importanța protecției consumatorilor și fiecare parte poate solicita o întrunire a Comitetului mixt pentru a discuta probleme legate de protecția consumatorului pe care partea solicitantă le consideră semnificative.

Articolul 17

Sistemele informatizate de rezervare

1. Furnizorii de sisteme informatizate de rezervare (SIR) care operează pe teritoriul unei părți sunt îndreptățiți să își instaleze propriul SIR, să îl întrețină și să îl pună la libera dispoziție a agențiilor sau companiilor de turism ori a călătorilor, având drept scop principal distribuirea de produse legate de călătorii pe teritoriul celeilalte părți, cu condiția ca aceste SIR să fie conforme cu cerințele normative ale celeilalte părți.

2. Niciuna dintre părți nu impune sau nu permite impunerea pe teritoriul său a unor reguli mai stricte furnizorilor de SIR ale celeilalte părți decât cele impuse propriilor săi furnizori de SIR în ceea ce privește prezentările SIR (inclusiv parametrii de editare și prezentare), activitățile, practicile, vânzările sau proprietățile.

3. Deținătorii/operatorii de SIR ai unei părți care se conformează eventualelor cerințe normative ale celeilalte părți trebuie să aibă aceleași șanse să posede SIR-uri pe teritoriul celeilalte părți ca deținătorii/operatorii acelei părți.

Articolul 18

Comitetul mixt

1. Un comitet mixt format din reprezentanții părților se întrunește cel puțin o dată pe an pentru consultări legate de prezentul acord și pentru a examina punerea lui în aplicare.

2. Orice parte poate solicita convocarea unei reuniuni a comitetului mixt pentru a încerca să rezolve chestiuni legate de interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cu toate acestea, în ceea ce privește art. 20 sau anexa nr. II, comitetul mixt poate examina doar chestiunile legate de refuzul oricăruia dintre participanți de a executa angajamentele pe care și le-a asumat și impactul deciziilor în materie de concurență asupra aplicării prezentului acord. Reuniunea trebuie organizată cât mai curând cu putință și la nu mai mult de 60 de zile de la data primirii solicitării, în afara cazului în care se ajunge la un acord contrar.

3. Comitetul mixt examinează, cel târziu până la data primei reuniuni anuale și ulterior potrivit necesităților, punerea globală în aplicare a acordului, în special eventualele efecte ale obligațiilor privind infrastructurile aeroportuare asupra exercitării drepturilor prevăzute în art. 3, efectele măsurilor de securitate luate în baza art. 9, efectele asupra condițiilor concurențiale, în special în domeniul sistemelor informatizate de rezervare, respectiv efectele sociale eventuale ale punerii în aplicare a acordului.

4. Comitetul mixt dezvoltă cooperarea și prin:

a) încurajarea schimburilor la nivel de specialiști în domeniul noilor inițiative și al noilor progrese legislative și normative, în special în materie de securitate, siguranță, mediu, infrastructura aeroportuară (inclusiv intervalele orare) și protecția consumatorului;

b) luarea în considerare a consecințelor sociale ale aplicării acordului și elaborarea unor soluții adecvate la preocupările considerate legitime;

c) luarea în discuție a domeniilor susceptibile a fi incluse în acord, inclusiv recomandarea introducerii unor eventuale modificări în textul acordului;

d) inventarierea problemelor legate de subvențiile sau ajutorul public ridicate de cele două părți în cadrul comitetului mixt;

e) adoptarea de comun acord a deciziilor referitoare la orice aspect legat de aplicarea art. 11 alin. 6;

f) elaborarea, până la încheierea primului an de aplicare provizorie, a unor metode de abordare a deciziilor normative referitoare la conformitatea și la cetățenia companiilor de transport aerian, cu scopul de a obține recunoașterea reciprocă a acestor decizii;

g) favorizarea înțelegerii unitare a criteriilor folosite de cele două părți pentru luarea deciziilor lor în chestiuni legate de controlul companiilor, în măsura în care acest lucru nu intră în conflict cu normele de confidențialitate;

h) încurajarea consultărilor, atunci când este cazul, în problemele legate de transportul aerian care fac obiectul discuțiilor din cadrul organizațiilor internaționale și al discuțiilor cu țările terțe, inclusiv discutarea posibilității de a adopta o poziție comună;

i) adoptarea de comun acord a deciziilor menționate la art. 1 alin. 3 și la art. 2 alin. 3 din anexa nr. IV.

5. Părțile au obiectivul comun de a optimiza beneficiile consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale angajaților și ale comunităților de ambele părți ale Atlanticului prin extinderea prezentului acord, astfel încât să includă și țări terțe. În acest scop, comitetul mixt va lucra la elaborarea unei propuneri referitoare la condițiile și procedurile necesare pentru a permite accesul țărilor terțe la prezentul acord, care va include eventual unele modificări necesare ale prezentului acord.

6. Comitetul mixt funcționează pe o bază consensuală.

Articolul 19

Arbitrajul

1. Orice litigiu referitor la aplicarea sau la interpretarea prezentului acord, altul decât chestiunile care se ridică în conformitate cu art. 20 sau în conformitate cu anexa nr. II, care nu este soluționat prin reunirea comitetului mixt, poate fi înaintat spre soluționare unei persoane sau unui organism prin acordul părților. Dacă părțile nu ajung la un consens în acest fel, litigiul este supus, la cererea oricărei părți, arbitrajului, în conformitate cu procedurile descrise în continuare.

2. Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, arbitrajul este de competența unui complet format din 3 arbitri și constituit după cum urmează:

a) În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitraj, fiecare parte va numi un arbitru. În termen de 45 de zile de la numirea celor 2 arbitri, aceștia stabilesc un al treilea arbitru, care exercită funcția de președinte al completului.

b) Dacă oricare dintre părți nu numește un arbitru sau dacă al treilea arbitru nu este desemnat în conformitate cu lit. a) din prezentul alineat, oricare dintre părți poate solicita președintelui consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale să desemneze arbitrul sau arbitrii necesari în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Dacă președintele consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale este cetățean al Statelor Unite sau al unui stat membru, primul vicepreședinte al acestui consiliu care nu este descalificat pe acest motiv face desemnarea.

3. În absența unui acord contrar, completul hotărăște limitele competenței sale în conformitate cu prezentul acord și își stabilește propriile reguli procedurale. La cererea uneia dintre părți, completul, odată constituit, poate cere celeilalte părți să aplice măsuri corective temporare până la primirea deciziei finale a completului. La recomandarea completului sau la cererea oricăreia dintre părți, se organizează o conferință în cel mult 15 zile după constituirea întregului complet, astfel încât acesta să stabilească cu exactitate chestiunile care vor face obiectul arbitrajului și procedurile specifice care vor fi aplicate.

4. În absența unui acord contrar sau în absența altei recomandări a completului:

a) Reclamația este depusă în termen de 30 de zile de la data constituirii completului în întregime, iar poziția apărării este înaintată în termen de 40 de zile de la depunerea reclamației. Orice răspuns din partea reclamantului se înaintează în termen de 15 zile de la prezentarea poziției apărării. Orice răspuns din partea pârâtului se comunică în termen de 15 zile de la comunicarea răspunsului reclamantului.

b) Completul ține o audiere la solicitarea oricărei părți sau la inițiativa sa, în termen de 15 zile de la comunicarea ultimului răspuns.

5. Completul urmărește pronunțarea unei decizii sub formă scrisă în termen de 30 de zile de la încheierea audierii sau, dacă nu are loc nicio audiere, în termen de 30 de zile de la data ultimului răspuns comunicat. Completul decide cu majoritatea membrilor săi.

6. Părțile pot înainta cereri de clarificare a deciziei în termen de 10 zile de la pronunțarea acesteia, iar orice clarificare dată este înaintată în termen de 15 zile de la o astfel de cerere.

7. Dacă completul constată că a existat o încălcare a prezentului acord, iar partea responsabilă nu procedează la înlăturarea ei sau nu ajunge la o înțelegere cu cealaltă parte pe baza unei rezoluții reciproc satisfăcătoare în termen de 40 de zile de la pronunțarea deciziei completului, cealaltă parte poate suspenda acordarea unor privilegii comparabile prevăzute în prezentul acord până când părțile ajung la o înțelegere în privința soluționării litigiului. Niciuna dintre dispozițiile prezentului alineat nu trebuie interpretată ca limitând dreptul vreunei părți de a lua măsuri compensatoare în conformitate cu dreptul internațional.

8. Cheltuielile completului, inclusiv taxele și onorariile arbitrilor, se împart în mod egal între părți. Orice cheltuială pretinsă de președintele consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale sau de orice vicepreședinte al acestui consiliu, în legătură cu procedurile prevăzute la alin. 2 lit. b) din prezentul articol, se consideră cheltuială a completului.

Articolul 20

Concurența

1. Părțile recunosc importanța concurenței dintre companiile aeriene de pe piața transatlantică pentru promovarea obiectivelor prezentului acord și confirmă că aplică regimurile concurențiale corespunzătoare pentru a proteja și a întări concurența la nivel general, fără a favoriza concurenții individuali.

2. Părțile recunosc că pot interveni diferențe în privința aplicării regimurilor lor concurențiale privind transportul aerian internațional care influențează piața transatlantică și că diminuarea acestor diferențe poate favoriza concurența dintre companiile aeriene pe această piață.

3. Părțile recunosc că cooperarea dintre autoritățile lor în domeniul concurenței contribuie la promovarea concurenței pe piețe și este susceptibilă de a favoriza o compatibilitate a reglementărilor și de a reduce la minimum diferențele de abordare în legătură cu examinările concurențiale corespunzătoare ale acordurilor dintre transportatori. Prin urmare, părțile aprofundează această cooperare cât mai mult posibil, luând în considerare responsabilitățile, competențele și procedurile diferite ale autorităților, în conformitate cu anexa nr. II.

4. Comitetul mixt este informat anual de rezultatele cooperării în conformitate cu anexa nr. II.

Articolul 21

A doua etapă a negocierilor

1. Părțile au obiectivul comun de a continua deschiderea accesului la piețe și de a crește beneficiile consumatorilor, ale companiilor, ale angajaților și ale comunităților de ambele părți ale Atlanticului, inclusiv încurajarea investițiilor, astfel încât să reflecte mai bine realitățile unei industrii aviatice globale, consolidarea sistemului de transport aerian transatlantic și constituirea unui cadru care va încuraja alte țări să își deschidă piețele de servicii de transport aerian. Părțile încep negocierile în cel mult 60 de zile de la data aplicării provizorii a acestui acord, în scopul pregătirii rapide a următoarei etape.

2. În acest scop, cea de-a doua etapă a negocierilor va cuprinde următoarele elemente de interes prioritar pentru una dintre părți sau pentru ambele părți:

a) continuarea liberalizării drepturilor de trafic;

b) mai multe oportunități pentru investițiile străine;

c) efectul măsurilor de protecție a mediului și al constrângerilor impuse de infrastructură asupra drepturilor de trafic;

d) un acces mai bun la serviciile de transport aerian finanțate de stat; și

e) furnizarea de aeronave cu echipaj.

3. Părțile își evaluează evoluția către încheierea unui acord în a doua etapă în cel mult 18 luni de la data prevăzută pentru începerea negocierilor în conformitate cu alin. (1). Dacă părțile nu au ajuns la niciun acord în a doua etapă a negocierilor într-un interval de 12 luni de la începerea evaluării, fiecare dintre părți își rezervă dreptul de a suspenda anumite drepturi prevăzute în prezentul acord. O astfel de suspendare intră în vigoare nu mai devreme de începerea sezonului de trafic al Asociației Transportului Aerian Internațional (IATA), care începe cel mai devreme după 12 luni de la data la care se înaintează notificarea de suspendare.

Articolul 22

Relația cu alte acorduri

1. Pe perioada aplicării provizorii în conformitate cu art. 25 din prezentul acord, acordurile bilaterale enumerate în partea 1 din anexa nr. I se suspendă, cu excepția măsurilor prevăzute în partea a 2-a din anexa nr. I.

2. La intrarea sa în vigoare, în conformitate cu art. 26, prezentul acord înlocuiește acordurile bilaterale enumerate în partea 1 din anexa nr. I, cu excepția măsurilor prevăzute în partea a 2-a din anexa nr. I.

3. Dacă părțile devin părți ale unui acord multilateral sau subscriu unei decizii adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale ori de altă organizație internațională care tratează aspecte aflate sub incidența prezentului acord, acestea se consultă în cadrul comitetului mixt pentru a determina în ce măsură acest acord trebuie revizuit pentru a lua seama de aceste evoluții.

Articolul 23

Încetarea acordului

Orice parte poate, în orice moment, să înainteze celeilalte părți, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia sa de a denunța prezentul acord. Această notificare este comunicată simultan Organizației Aviației Civile Internaționale. Prezentul acord este reziliat la ora 0,00 GMT, la sfârșitul sezonului de trafic al Asociației Transportului Aerian Internațional (IATA), care durează un an de la data notificării scrise de denunțare, în afara cazului în care notificarea este retrasă prin acordul părților înainte de încheierea acestei perioade.

Articolul 24

Înregistrarea la OACI

Prezentul acord și toate amendamentele sale se înregistrează la Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).

Articolul 25

Aplicarea provizorie

Până la intrarea în vigoare conform art. 26:

1. Părțile au convenit să pună în aplicare acest acord de la 30 martie 2008.

2. Oricare dintre părți poate în orice moment să înainteze celeilalte părți, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia sa de a nu mai aplica prezentul acord. În acest caz, aplicarea încetează la ora 0,00 GMT, la sfârșitul sezonului de trafic al Asociației Transportului Aerian Internațional (IATA), care durează un an de la data notificării scrise, în afara cazului în care notificarea este retrasă prin acordul părților înainte de încheierea acestei perioade.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

Prezentul acord intră în vigoare în termen de o lună de la data ultimei notificări din schimbul de note diplomatice dintre părți care confirmă că toate procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a acestui acord au fost îndeplinite. În sensul acestui schimb de note, Statele Unite trimit Comunității Europene nota diplomatică către Comunitatea Europeană și statele sale membre, iar Comunitatea Europeană trimite Statelor Unite nota sau notele diplomatice din partea Comunității Europene și a statelor sale membre. Nota sau notele diplomatice din partea Comunității Europene și a statelor sale membre conțin din partea fiecărui stat membru comunicări prin care se confirmă că procedurile necesare de intrare în vigoare a prezentului acord au fost încheiate.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul acord.

Încheiat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 și la Washington la 30 aprilie 2007, în dublu exemplar.