Decizia nr. 193/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2007, pronunțată în Dosarul nr. 889/206/2007, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în vreme ce dispozițiile legii fondului funciar prevăd faptul că terenurile cu destinație forestieră nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate, ci doar al reconstituirii către foștii proprietari,

art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000

validează ideea de constituire a dreptului, prin folosirea sintagmei "dobândesc", în ceea ce privește structurile de cult care au avut în folosință sau în înzestrare astfel de terenuri. Or, această reglementare contravine principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât creează un privilegiu în favoarea instituțiilor de cult, discriminând celelalte persoane fizice sau juridice care dețin în folosință terenuri forestiere, dar care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra acestora.

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că este de competența exclusivă a legiuitorului, în raport de considerații de ordin economic și social, să adopte măsuri precum cele reglementate prin

Legea nr. 1/2000 .

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile legale criticate constituie un beneficiu al legii în favoarea unităților de cult, în sensul convertirii dreptului de folosință sau de administrare în drept de proprietate, în limita suprafeței de 30 ha de teren forestier. Faptul că, prin aplicarea acestor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor de lege respective.

Avocatul Poporului apreciază că persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, ceea ce justifică, în mod obiectiv și rațional, stabilirea de către legiuitor a unui tratament juridic diferit.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, introduse prin

Legea nr. 400/2002

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2001

privind modificarea și completarea

Legii nr. 1/2000 . Textul de lege criticat are următorul conținut: "Structurile de cult prevăzute la alin. (2), care au avut în folosință sau în înzestrare terenuri cu destinație forestieră, dobândesc în proprietate suprafețe până la limita de 30 ha din pădurile pe care le-au avut în administrare sau în înzestrare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor și libertăților, art. 16 care consacră principiul egalității în drepturi, precum și prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la nediscriminare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , "Consiliile parohiale sau organele reprezentative ale schiturilor și mănăstirilor, precum și ale instituțiilor de învățământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite, care le-au aparținut în proprietate, în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate, dar nu mai mult de 30 ha, indiferent dacă sunt situate pe raza mai multor localități". În aplicarea acestor prevederi,

art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 1/2000

stabilește că centrele eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile și alte structuri ale unităților de cult dobândesc, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, în limita suprafețelor pe care le-au avut în proprietate, chiar dacă terenurile sunt situate pe raza mai multor localități sau județe, fără a putea depăși, cumulat, suprafața avută în proprietate de fondul bisericesc în județul în care s-a constituit structura de cult care depune cerere pentru reconstituire. În plus, alin. (3^1) al art. 29 prevede posibilitatea structurilor de cult care au avut în folosință sau în înzestrare terenuri cu destinație forestieră de a dobândi în proprietate aceste suprafețe în limita a 30 de hectare.

Având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - și scopul reparator declarat al acesteia, Curtea constată că reglementarea condițiilor în care legea devine aplicabilă, sub aspectul persoanelor îndreptățite la restituirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al suprafețelor retrocedabile, constituie opțiuni ale legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie. Astfel, regimul juridic al proprietății privind terenurile forestiere restituite structurilor de cult sau dobândite de acestea, în temeiul legii, este reglementat în considerarea particularităților acestor structuri, a situației juridice obiectiv diferită în care acestea se află sub aspectul deținerii suprafețelor de pădure - în folosință sau în înzestrare, față de alte persoane fizice sau juridice. Prin urmare, Curtea apreciază că opțiunea legiuitorului de a atribui dreptul de proprietate asupra acestor bunuri centrelor eparhiale, protoieriilor, mănăstirilor, schiturilor, parohiilor sau filiilor, în limita celor 30 de hectare, este pe deplin constituțională și în acord cu finalitatea reparatorie a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (3^1) din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică Suceava în Dosarul nr. 889/206/2007 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008.