Decizia nr. 298/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Marian Costache în Dosarul nr. 5.897/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, Constantin Marian Costache solicită acordarea unui termen de judecată, pentru lipsă de apărare.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale este din 1 octombrie 2007, timp în care autorul excepției de neconstituționalitate a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 61D/2008, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică ridicată de Ion Popa în Dosarul nr. 34.691/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 61D/2008 la Dosarul nr. 51D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Constantin Marian Costache arată că nu se opune conexării.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menționate, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 61D/2008 la Dosarul nr. 51D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Constantin Marian Costache solicită admiterea excepției, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, considerând că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă nu îngrădesc accesul liber la justiție și nici dreptul la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.897/3/2007, și prin Încheierea din 5 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 34.691/3/2005, Tribunalul București Secția comercială și Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Marian Costache și Ion Popa în cadrul soluționării dosarelor susmenționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât limitarea cazurilor în care partea poate să ceară amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea restrânge dreptul constituțional la apărare.

Tribunalul București - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că dispozițiile criticate nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.156 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:

"Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se invocă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat cu privire la dispozițiile criticate - raportate la prevederile

art. 24 din Constituție - prin Decizia nr. 490/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției.

De asemenea, Curtea a statuat că facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Pentru aceleași motive, Curtea a reținut că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea prevederilor art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, Curtea constată că și această susținere este neîntemeiată, deoarece dispozițiile procesuale criticate prevăd condițiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiție, partea interesată având dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Constantin Marian Costache în Dosarul nr. 5.897/3/2007 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și de Ion Popa în Dosarul nr. 34.691/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2008.