Decizia nr. 157/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cosette Alina Grecu în Dosarul nr. 40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 40.209/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) "teza a doua" din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cosette Alina Grecu într-o cauză civilă având ca obiect un partaj de bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale, întrucât creează o inegalitate de regim juridic între reclamant și pârât în cadrul procesului de partaj, prin stabilirea unei taxe de timbru diferențiate în funcție de calitatea părților. De asemenea, se mai susține că prin aplicarea unor reguli diferite de timbrare a cererilor formulate de pârât, față de cele formulate de către reclamant în cadrul procesului de partaj, se încalcă și dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază excepția ca neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că taxa de timbru reprezintă o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând jurisprudența Curții în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Analizând dispozițiile de lege criticate, Curtea observă că, așa cum rezultă din motivarea excepției, autorul acesteia critică

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au următorul cuprins:

"Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c) [...]

Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 relativ la accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) referitor la caracterul unitar, imparțial și egal al justiției.

Totodată, autorul excepției susține că, prin dispozițiile de lege criticate, sunt încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea discriminării.

Curtea observă că, în cauză, autorul excepției a formulat o cerere reconvențională prin care solicită instanței să constate că unele bunuri imobile ce urmează a fi partajate sunt bunuri proprii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, asupra constituționalității

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 , s-a pronunțat prin mai multe decizii, precum

Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003,

Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007,

Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, statuând că acest text de lege este constituțional.

Curtea a reținut că

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

stabilește obligația de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părți care contestă, prin cereri, bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu și pentru părțile care formulează excepții și apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este și principiul general înscris în

art. 1 din Legea nr. 146/1997 , potrivit căruia numai acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al justiției.

Considerentele și soluțiile deciziilor menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Cosette Alina Grecu în Dosarul nr. 40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2008.