Acordul din 7 februarie 1992

În vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 1, Comunitatea sprijină și completează acțiunea statelor membre în următoarele domenii:

- ameliorarea, în special, a mediului de muncă pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor,

- condițiile de muncă,

- informarea și consultarea lucrătorilor,

- egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește sansele lor pe piața de muncă și tratamentul la locul de muncă,

- integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 127 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, denumit în continuare "tratat".

În acest scop, Consiliul poate adopta, prin directive, prescripții minimale aplicabile în mod progresiv, ținînd cont de condițiile și reglementările tehnice existente în fiecare din statele membre. Aceste directive evita impunerea de constrîngeri administrative, financiare și juridice de natura sa împiedice constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Consiliul hotărăște conform procedurii prevăzute în articolul 189 C din tratat și după consultarea Comitetului economic și social.

Cu toate acestea, Consiliul hotărăște în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului economic și social în următoarele domenii:

- securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor,

- protecția lucrătorilor în caz de desfacere a contractului de muncă,

- reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv luarea deciziilor de comun acord, sub rezerva paragrafului 6,

- condițiile de angajare a cetățenilor din statele terțe aflați în mod legal pe teritoriul Comunității,

- contribuțiile financiare privind promovarea ocupării forței de muncă și crearea de noi locuri de muncă, fără a aduce atingere dispozițiilor referitoare la Fondul social.

Un stat membru poate incredinta partenerilor sociali, la cererea lor comuna, implementarea directivelor luate în scopul aplicării paragrafelor 2 și 3.

În acest caz, el se asigura ca partenerii sociali au adoptat pe calea unui acord dispozițiile necesare, cel tîrziu pînă la data la care o directiva trebuie să fie transpusa în conformitate cu articolul 189; statul membru respectiv trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a fi în orice moment capabil sa garanteze rezultatele impuse de susmenționată directiva.

Dispozițiile adoptate în virtutea prezentului articol nu pot împiedica un stat membru sa mențină sau sa stabilească măsuri compatibile cu tratatul, care să asigure o protecție mai buna.

Dispozițiile prezentului articol nu se aplică remunerațiilor, dreptului de asociere, dreptului la greva și dreptului la lock-out.

Comisia are sarcina de a promova consultarea partenerilor sociali la nivel comunitar și de a lua orice măsură utila pentru a facilita dialogul lor, ingrijindu-se ca sprijinul acordat părților să fie echilibrat.

În acest scop, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia consulta partenerii sociali asupra posibilei orientări a unei acțiuni comunitare.

Dacă, după aceasta consultare, Comisia considera oportuna o acțiune comunitară, ea consulta partenerii sociali asupra conținutului propunerilor avute în vedere. Partenerii sociali vor emite la adresa Comisiei un aviz sau, dacă este cazul, o recomandare.

Cu ocazia acestei consultări, partenerii sociali pot anunța Comisia ca doresc sa initieze procesul prevăzut în articolul 4. Durata procedurii nu poate depăși noua luni, în afară cazurilor în care prelungirea este decisa în comun de partenerii sociali în cauza și de Comisie.

Dialogul dintre partenerii sociali la nivel comunitar poate conduce, dacă aceștia o doresc, la stabilirea unor relații convenționale, inclusiv încheierea unor acorduri.

Punerea în aplicare a acordurilor încheiate la nivel comunitar are loc conform procedurilor și practicilor proprii ale partenerilor sociali și ale statelor membre, sau, în domeniile avute în vedere de articolul 2 și la cererea comuna a părților semnatare, printr-o decizie a Consiliului, la propunerea Comisiei.

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, în afară cazului cînd acordul respectiv conține una sau mai multe dispoziții referitoare la unul din domeniile avute în vedere de articolul 2, paragraful 3, caz în care hotărăște în unanimitate.

Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului egalității de remunerare, pentru același loc de muncă, între bărbați și femei.

Prin remunerație trebuie să se înțeleagă, în sensul prezentului articol, salariul sau plata obișnuită, de baza sau minima și toate celelalte avantaje, plătite direct sau indirect, în numerar sau în natura, de către angajator angajatului în baza raportului de muncă.

Egalitatea de remunerare, fără discriminare fondată pe sex, implica:

a) ca remunerația acordată pentru aceeași munca, plătită după rezultat, să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsura;

b) ca remunerația acordată pentru o munca plătită pe unitate de timp să fie aceeași pentru același loc de muncă.

Prezentul articol nu poate împiedica un stat membru sa mențină sau sa adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice destinate sa faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către femei ori sa prevină sau sa compenseze dezavantajele în cariera lor profesională.