Decizia nr. 1347/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lacto Distribution" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar autorul excepției, reprezentat de S.C.A. Tănasă și Asociații S.P.R.L, a comunicat o adresă prin care solicită un nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată formulată de autorul excepției, întrucât acesta a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea, de vreme ce încheierea de sesizare a Curții este din data de 12 septembrie 2008.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de autorul excepției de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că încheierea de sesizare este din data de 12 septembrie 2008, astfel încât autorul excepției a avut suficient timp pentru pregătirea apărării.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 11.536/3/2008, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Lacto Distribution" - S.R.L. din București într-o cauză ce are ca obiect o acțiune în rezoluțiune a unui contract.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 969 din Codul civil permit ca persoane private să stabilească convenții care să aibă putere de lege, prin aceasta voința legiuitorului fiind înfrântă, aducându-se astfel atingere dreptului de legiferare al Parlamentului. Totodată, cât privește prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, consideră că orice transfer de proprietate determinat de o altă cauză decât voința părților sau executarea silită reprezintă o încălcare a principiului garantării dreptului de proprietate.

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 969 din Codul civil reglementează forța obligatorie a convențiilor legal făcute, în raporturile dintre părți, potrivit principiului pacta sunt servanda. Prin aceasta nu se conferă vreunei persoane private dreptul de legiferare, drept rezervat constituțional Parlamentului României. Totodată, consideră că articolele 1020 și 1021 din Codul civil nu încalcă dreptul de proprietate garantat constituțional și nu reglementează un transfer al dreptului de proprietate în afara voinței părților, deoarece, potrivit alineatului ultim al art. 1021 din Codul civil, "desființarea trebuie să se ceară de către parte înaintea justiției, ceea ce implică existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ce constituie titlu executoriu potrivit legii".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea, instituind norme privind efectul convențiilor și condițiile în care aceste convenții pot înceta, nu conțin prevederi de natură să antreneze o restrângere a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, constituie expresia aplicării principiilor constituționale în materia dreptului de proprietate. Instituind reguli privind puterea obligatorie a contractelor civile, legiuitorul a avut în vedere asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice dintre părțile contractante. Totodată, apreciază că nu se poate susține că principiul libertății actelor juridice ar încălca rolul de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, cu următorul conținut:

- Art. 969: "(1) Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

(2) Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1020: "Condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.";

- Art. 1021: "Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 61 referitoare la rolul și structura Parlamentului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate consacră, pe de o parte, două principii importante ale dreptului civil român - principiul forței obligatorii a convențiilor civile "pacta sunt servanda" și principiul libertății contractuale (art. 969), iar, pe de altă parte, reglementează două forme de sancționare a neexecutării obligației de către o parte contractuală, și anume rezoluțiunea sau rezilierea contractului (art. 1020 și art. 1021).

Analizând motivele de neconstituționalitate invocate de autor, Curtea reține că acestea nu pot fi primite, textele de lege criticate nefiind contrare principiului garantării proprietății private și rolului de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului, pentru următoarele considerente:

Încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertății contractuale, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale și licite.

Totodată, prin reglementarea în cuprinsul articolelor 1020 și 1021 din Codul civil a unor sancțiuni pentru neexecutarea unor obligații contractuale, se recunoaște părții care și-a executat sau este gata să-și execute obligațiile posibilitatea de a alege între executarea silită și încetarea contractului prin rezoluțiune sau reziliere, legiuitorul realizând, astfel, un echilibru între principiul forței obligatorii a contractului și principiul executării în natură și cu bună-credință a obligațiilor asumate.

Garanția acestui echilibru este dată tocmai de competența instanțelor judecătorești, reglementată prin teza ultimă a art. 1021 din Codul civil, de a aprecia asupra posibilității părții creditoare de a cere rezoluțiunea, în situația în care contractul este cu executare uno ictu, sau rezilierea, în cazul în care contractul este cu executare succesivă, prin acordarea unui termen de grație, prin respingerea acțiunii în situațiile în care apreciază că este posibilă executarea în natură a obligațiilor debitorului și prin respingerea acțiunii când debitorul și-a executat obligațiile în cursul procesului.

Așa fiind, textele de lege criticate constituie expresia aplicării principiului constituțional al garantării dreptului de proprietate și rezultatul voinței părților contractante, în limitele legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 969, art. 1020 și art. 1021 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lacto Distribution" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 11.536/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2008.