Legea nr. 3093/1921

Articolul 1

Se expropriaza pentru cauza de utilitate naționala proprietățile rurale, în măsura și condițiunile cuprinse în legea de fața, în scopul de a spori întinderea proprietății rurale taranesti, de a înființa pășuni comunale, precum și pentru scopuri de interes general, economic și cultural.

Pământul cultivabil din raza comunelor urbane este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere al legii de expropriere.

Articolul 2

Pământul expropriat și accesoriile, pe baza decretului No. 3.697/918 și prin aplicarea scării progresive anexată lui, este definitiv expropriat, cu rezerva dispozitivelor prevăzute în art. 54, în limitele și așezarea hotărâtă de organele de aplicare prevăzute în acel decret, cu modificările aduse prin decretul No. 2.011/920, iar Statul este considerat proprietar al pămîntului expropriat dela 15 Decemvrie 1918.

Articolul 3

Mosiile și părțile de moșii expropriabile potrivit legii de fața sînt lovite de indisponibilitate, în tot ceea ce privește aplicarea legii, din ziua de 1 Fevruarie 1921, fără îndeplinirea nici unei alte formalități; iar în ceea ce privește întinderea lor se socotește după starea lor juridică dela 15 August 1916, ținându-se seama de efectul succesiunilor deschise de la această dată pînă la promulgarea legii de fața.

Toate înstrăinările efectuate dela 15 August 1916 sînt fără efect în tot ce privește aplicarea acestei legi. Se exceptează și rămîn valabile vînzările făcute cel mai târziu pînă la 1 Fevruarie 1921 către obstii, bănci populare sau sateni, cultivatori de pămînt, individual pînă la 10 ha fiecare; precum și vînzările de pămînt pentru construcții sau înființate de stabilimente industriale.

Suprafața astfel vândută nu intră în calculul celor două milioane Ha.

Proprietarii ce și-au înstrăinat părțile expropriabile satenilor, prevăzute de prezenta lege, vor fi obligați sa dea aceasta cota din restul mosiei rămase, sau dintr-alta moșie dacă au mai multe.

Articolul 4

Exproprierea privește numai mosiile sau părțile de moșii dela 100 Ha pămînt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor și oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepțiunile prevăzute în prezenta lege.

Articolul 5

Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce privește cota de expropriere. Alegerea părții de moșie supusă exproprierii se face însă din întreaga suprafața cultivabila a mosiei, socotindu-se moșia ca nedivizata, afară de excepțiunile prevăzute la art. 9.

Articolul 6

Mosiile și părțile de moșii situate în aceeași comuna, precum și mosiile situate în comune apropiate, aparținînd aceluiași proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate. Fac excepție mosiile comasate pe baza dispozițiunilor decretului No. 3.697/918, fără ca întinderea totală, astfel comasata, sa treacă peste maximum de: 250 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari, 400 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii și 500 Ha în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute.

Articolul 7

Se declara expropriate în întregime:

a) Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale supusilor Statelor străine, fie ca sînt străini prin origina lor, fie ca au devenit străini prin căsătorie sau alt mod;

b) Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale absenteistilor. Intra în această categorie toate proprietățile cari în cei din urma 5 ani au fost neintrerupt impuse, conform legii speciale, la un impozit funciar indoit.

Intra, de asemenea, în această categorie și toate proprietățile, fără considerație de întindere, cari au fost arendate și cultivate prin arendasi incontinuu între 23 Aprilie 1910 și 24 Aprilie 1920 inclusiv.

Fac excepție mosiile arendate de părinți copiilor lor, cu act autentic, sau cu act cu data certa, de tutorii minorilor sau interzișilor, de sechestrii judiciari, mosiile femeilor, ale funcționarilor publici și ale militarilor.

c) Pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei rurale și ale tuturor persoanelor morale, publice și private, instituțiuni, fundatiuni etc., chiar dacă actele lor de fundatiune, donatiune, testamente sau orice alte dispozițiuni, sub orice titlu, ar prevedea direct sau prin orice fel de cauze prohibitive neinstrainarea lor sau le-ar fi dat vreo alta destinație specială.

Pășunile comunelor urbane și rurale, precum și pământurile bisericilor și ale scoalelor pînă la 12 Ha nu sînt expropriabile;

d) Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locațiune ereditara, otasnita, fie ca este acoperit cu plantatiuni, sadiri, clădiri sau nu, fie ca este situat în comunele rurale sau în comunele urbane.

Sînt și rămîn desființate, în virtutea acestei legi, toate drepturile sau privilegiile, de orice natura și de oriunde ar deriva (hrisoave domnești, hotărîri etc.) pe cari le au proprietarii sau alte persoane asupra acestor pamanturi.

Exproprierea se face în folosul embaticarilor:

e) Pământul rural ținut cu arenda de satenii cultivatori de pămînt cel puțin 5 ani neintrerupti, dacă își vor fi construit pe el case sau vor fi plantat vii sau pomi roditori;

f) Terenul domenial silvic, pe care a fost păduri și care acum e gol, sau e acoperit de tufisuri ce nu vor mai putea deveni nici odată padure, cu rezerva terenului necesar personalului silvic;

g) Proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnați pentru crima împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.

Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pădurile, viile și stabilimentele industriale, morile, apele cari le alimentează, expropriate în condițiunile alineatelor a) și b) de mai sus, pot fi scoase din expropriere și redate proprietarilor după cererea lor și cu aprobarea Comitetului agrar, dacă ele nu sînt necesare unui scop economic, sanitar sau cultural obștesc.

Pentru aceste imobile aparținînd proprietarilor expropriati conform alineatului a), scoaterea din expropriere se face cu rezervele de mai sus și cu condițiune ca proprietarul, sau cei care au dobîndit sau vor dobândi asemenea imobile pînă la promulgarea legii, să le vândă într-un termen de trei ani dela aceasta promulgare.

Imobilele proprietarilor cari nu le vor fi înstrăinat în acest termen vor fi vândute prin licitație publică după cererea parchetului.

Articolul 8

Se declara expropriat parțial:

a) Pământul cultivabil dela 100 hectare în sus al mosiilor particulare arendate și cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920 sau și azi arendate;

b) Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor, dela următoarele suprafețe în sus:

100 Ha la munte și deal;

150 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari;

200 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii;

250 Ha la șes în regiune unde cererile de improprietarire sînt satisfacute;

c) Pământul cultivabil al mosiilor particulare cultivate de proprietarii lor cari la 1 Fevruarie 1921 au avut investiri importante în inventar și clădiri necesare exploatării agricole, crescatorii de vite, sau instalații industriale agricole, dela următoarele suprafețe în sus:

100 H la munte și deal;

200 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari;

300 Ha la șes în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii;

500 Ha la șef în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute.

Intra în această categorie și acei proprietari care au mosiile situate în regiunile devastate de război și cari au avut asemenea investiri, crescatorii sau instalații la 15 August 1916.

Se înțelege prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, sau expropriabil prin dispozițiunile art. 7 și 8 alin. a), nu indestuleaza pe toți indreptatitii, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii acolo unde mobilizatii îndreptățiți, categoria 1, 2 și 3, potrivit art. 78, pe baza lotului de completare de 5 Ha, sînt îndestulați, și prin regiuni cu cereri de improprietarire satisfacute acele regiuni unde toți cei îndreptățiți pot fi improprietariti.

Regiunea se socotește compusa din toate comunele și satele ale căror locuitori au muncit sau au avut vitele de muncă invoite în trecut în mod obișnuit pe moșie.

Articolul 9

La mosiile stapanite prin indiviziune la 1 Fevruarie 1921, precum și la acele stapanite în baza succesiunilor deschise după această dată, exproprierea se va scobori în regiunile cu cereri de improprietarire mari și mijlocii și în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute pentru improprietarire sau pentru înființare de pasune comunală, dacă va fi nevoie, pentru a atinge limitele regionale din art. 8, alin. b), pînă la 100 Ha de fiecare coproprietar și de fiecare moșie.

În cazul cînd în modul prevăzut în alineatul precedent cererile de improprietarire sau de înființare de pasune comunală nu sînt satisfacute, aceste moșii se vor reduce pînă la maximum regional stabilit prin art. 8, alin. b), chiar dacă cota fiecărui coproprietar ar fi mai mica de 100 Ha.

În acest din urmă caz, suprafața de pămînt expropriata în acest fel se va plati în numerar, sau se va schimba cu o suprafața echivalenta ca valoare în regiunea de colonizare dacă va exista pămînt disponibil, după alegerea proprietarului.

Se exceptează mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puțin un coproprietar minor sau coproprietar mobilizat.

În Dobrogea nu se vor coloniza proprietarii pentru schimb benevol sau fortat.

Articolul 10

Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moșii și poseda în total mai mult de 500 Ha pămînt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat pînă la maximum de:

200 Ha pentru cel cu mosiile arendate în condițiunile art. 8;

200 Ha pentru cel cu mosiile la munte și la deal, ori care ar fi regiunea;

250 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietarire mari;

400 Ha pentru cel care are mosiile în regiunile cu cereri de improprietariri mijlocii, și

500 Ha pentru cel care le poseda în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute.

Proprietarul care poseda moșii în regiuni diferite va fi expropriat pînă la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile.

Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, instalatiuni agricole, și inventar propriu sau industrii agricole importante, va putea fi expropriat pînă la maximum de 500 Ha, indiferent de regiunile unde poseda mosiile.

Articolul 11

Proprietarul care poseda moșii arendate și cultivate în regie, poate să-și oprească în ori care din ele suprafața scutită de expropriere.

Articolul 12

Proprietarilor cari au unul sau mai mulți fii, cari au studiat sau studiază agronomia, fiind înscriși în școala cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920, și o frecventează, li se poate rezerva în regiunile de șes un lot de 50 Ha pentru fiecare din acești fii, peste suprafața ce-i rămîne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, cu obligația, sub pedeapsa de nulitate a acestui drept, să obțină diploma în cel mult 5 ani dela promulgarea acestei legi și dela acea data să-și cultive singur pământul.

Proprietarul care este agronom-titrat are același drept.

Articolul 13

Se socotește ca pămînt cultivabil, în înțelesul legii de fața, tot pământul pe care s-au făcut pînă astăzi arături, locurile de faneata, pasunele, precum și pământul inundabil care se cultiva sau se pasuneaza.

Exproprierea se calculează asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moșie sau parte de moșie, după ce s-au scăzut: viile, plantatiunile de pomi roditori și orice sadirii făcute pînă la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, baltile, suprafețele ocupate de curți și clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, rape, nisipuri mișcătoare, saraturi, etc.)

Articolul 14

Baltile și albiile râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comuna sau Stat.

Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obliga să facă aceste îmbunătățiri treptat într-un termen de cel mult 10 ani, Comitetul agrar poate hotărî sa nu fie expropriate, fixând și sancțiunile pentru îndeplinirea obligațiunilor proprietarului.

Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus, nu se tine seama, la expropriere, de întinderea mosiei.

Acolo unde iazurile, lacurile și baltile de o suprafața maxima de 150 Ha sînt inconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropriandu-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni.

Articolul 15

Partea ce rămîne proprietarului, potrivit art. 8 și 9, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pămîntului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului No. 3.697 din 1918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor.

Pământul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de sateni.

Proprietarii expropriati plătesc pentru pământul lăsat în folosință lor, conform dispozițiunilor de mai sus, pe lîngă dările către Stat, județ și comuna, și comuna, și o arenda egala cu ratele pe cari le datorește Statul pentru valoarea pămîntului expropriat. Statul își rezerva totus dreptul de a lua din folosință proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafața necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizarii.

Articolul 16

Pământul cultivabil al mosiilor arendate și cultivate prin arendasi la 23 Aprilie 1920, sau și astăzi arendate, din regiunile de munte și deal, cu excepția mosiilor arendate la obstii din aceasta ultima regiune, se întrebuințează la improprietarirea satenilor dela 25 Ha în sus.

Pământul cultivabil al mosiilor cultivate de proprietarii lor din regiunile de munte, precum și acela al mosiilor arendate la obstii din regiunile de deal, se întrebuințează la improprietarirea satenilor dela 50 Ha în sus.

Pământul expropriat, prin dispozițiunile de mai sus, peste maximum regional stabilit la art. 8, se plătește în numerar sau se schimba cu o suprafața echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare.

În cazul cînd proprietarii din regiunile de munte și deal convin a fi expropriati în întregime, li se da în regiunea de colonizare o suprafața odată și jumătate cat suprafața cedata.

Articolul 17

Alegerea părții de moșie expropriata prin dispozițiunile legii de fața, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive din decretul-lege No. 3.697/1918, se face astfel în cat moșia care rămîne proprietarului să fie comasata.

Articolul 18

Se poate oferi pentru expropriere partea ce revine proprietarului dintr-o moșie, rezervandu-se o suprafața egala în partea ce cade sub expropriere a unei moșii din aceeas comuna.

Cînd moșia pentru care se cere comasarea este situata în alta comuna și ambele în regiune cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare ale legii, fără ca suprafața comasata să depășească 250 Ha; cînd moșia pentru care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri de improprietarire mijlocie și moșia care cedează pentru comasare este situata în regiunile cu cereri de improprietarire mari, schimbul se poate admite de organele de aplicare a legii, fără însă ca suprafața astfel comasata să depășească 400 Ha; iar cînd aceasta moșie este situata în regiune cu cereri de improprietarire satisfacute, schimbul se admite de drept, fără ca suprafața astfel comasata să depășească 500 Ha.

Articolul 19

Se încuviințează cu consimțămîntul părților și cu aprobarea organelor de aplicare ale legii, schimbul pămîntului, expropriat prin legea de fața, a celui expropriat prin decretul No 3.697/918, a pămîntului rural dobîndit prin legile de la 1864, precum și schimbul pămîntului improprietaritilor prin legile dela 1879, prin legea pentru regularea proprietății imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882 și legile de vânzare a bunurilor Statului, a izlazurilor comunale, atît între ele, cat și cu pământul rămas proprietarului.

În caz cînd părțile nu se pot înțelege asupra schimbului, Comitetul agrar în urma unei anchete la fața locului va putea hotărî schimbul.

Articolul 20

Cînd un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moșie aflată în hotarul unei comune, sau cînd pământul va fi schimbat conform dispozițiunilor art. 16, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile și pământul nesupus exproprierii și aparținînd acelei moșii.

Articolul 21

Se poate expropria din pădurile aparținînd proprietarilor particulari, persoanelor morale publice și private și Statului, suprafața necesară pînă la maximum de 200 Ha pentru a schimba vatra satelor așezate în locuri mlastinoase, inundabile și insalubre sau pe terenuri fugitive.

Articolul 22

Împărțirea pe regiuni a terenurilor din punct de vedere al exproprierii terenurilor de cultura și a pasunelor comunale în: munte, deal și șes, se va hotărî de către organele de aplicare de sub Capitolul V al legii prezente, ținînd seama de definitia riguros științifică la fiecare moșie în parte.

Articolul 23

În vederea infiintarii sau completării pasunelor comunale, exproprierea se poate cobori în regiunile de munte și sub 100 Ha; pământul propriu numai pentru pasune și faneata putând fi expropriat pînă la 25 Ha.

În regiunile de munte și deal se pot expropria și poenele din padure mai mici de 20 și 10 Ha apropiate, precum și suprafața intermediara, dacă vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depărtate între ele la maximum de 200 m și întrerupte de grupuri mici de arbori.

Exproprierea de păduri conform art. 12 din legea pasunelor comunale se face după avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor și cu aprobarea Comitetului agrar.

Terenul domenial silvic expropriat conform art. 7, alin. f), va servi de preferinta pentru înființare de pășuni comunale.

Crescatorilor de vite li se respecta pasunea și faneata necesară, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din legea pasunelor comunale, promulgată prin inaltul decret No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920, chiar dacă aceasta suprafața depășește cotele fixate prin art. 8.

În lipsa de moșii expropriabile satenii își pot înființa sau completa din proprietățile lor pasunea comunală, dacă majoritatea locuitorilor consimte.

Legea specială a pasunelor comunale promulgată prin inaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se completează cu aliniatele de mai sus.

Articolul 24

Subsolul pămîntului expropriat pentru cultura rămîne proprietatea Statului, iar subsolul pămîntului expropriat pentru înființarea pasunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pămîntului schimbat conform art. 9 și 16, rămîne proprietarului.

Articolul 25

Proprietarul și satenii sînt obligați să permită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivarii pămîntului, adaparii vitelor la adapatori naturale, atît pentru categoriile de pămînt arătate la art. 13, cat și pentru părțile de moșii expropriate sau rămase proprietarului. Cheltuielile necesare pentru întreținerea adapatorilor și drumurilor folosite împreună, se suporta proporțional de interesați.

Articolul 26

Dacă pe pământul expropriat și dat în folosință satenilor sînt semnături, ele rămîn pînă la recolta proprietarului; iar dacă sînt ogoare sau arături, proprietarul are drept la valoarea lor apreciată de organele de aplicare a legii.

Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii.

De asemenea, acolo unde semănăturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana.

De asemenea, acolo unde semănăturile s-au făcut de sateni în dijma pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de sateni, satenii nu sînt obligați sa restituie proprietarului vreo despăgubire.

Articolul 27

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.

Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preț și condițiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Articolul 28

Statul are dreptul sa rezerve din proprietățile sale și din cele expropriate suprafețele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinație specială pentru împlinirea unui scop social economic, cultural general, militar, educație fizica, industrial, etc.

În nici un caz suprafețele ce se vor retine conform acestui articol nu vor fi mai mari ca 300 Ha.

Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi improprietariti nu sînt însă complet satisfacute, nu se poate rezerva, decât pînă la maximum 1/8 din întinderea expropriata.

Se respecta mănăstirilor folosință vetrelor actuale.

Pentru construcțiile de școli și biserici în comunele rurale se poate expropria pînă la cel mult un hectar din orice proprietate, dându-se proprietarului un alt teren echivalent ca valoare celui expropriat.

Articolul 29

Bunurile mici și tot pământul cultivabil, cari sînt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a improprietaritii, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiunilor art. 1 din legea de fața.

Articolul 30

Contractele de arendare sînt desființate de drept pentru partea sau pentru părțile de moșie expropriate, reducându-se proporțional și arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendașului.

Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desființat contractul de arenda. Dacă suprafața expropriata trece de 25 la suta din întinderea totală a mosiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune.

Contractele de arenda ale agronomilor titrati se vor respecta pînă la terminarea lor.

În cazurile prevăzute de art. 16 contractul de arendare se reziliază de plin drept, fără ca arendașul să poată formula vreo pretentiune de daune contra proprietarului.

Articolul 31

Casa centrala a împroprietăririi poate vinde prin buna învoiala satenilor atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat și suprafețele de pămînt expropriate și cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuințate pentru improprietarire sau pentru pasune, preferându-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de rasboi; văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au susținut în arenda înainte.

Ministerul agriculturii poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la cinci hectare pentru instalatiuni industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult doi ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei. Nerespectarea condițiunilor de mai sus atrage rezilierea vânzării.

Articolul 32

Statul are drept de preemțiune, cu același preț și în condițiuni egale, la cumpărarea conacelor mosiilor expropriate, precum și al mosiilor în corpuri întregi dela 50 Ha în sus.

Acest drept de preemțiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit prin art. 13 din lege: el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi. Ori și ce vânzare pentru a fi definitivă trebuie să fie notificată Casei centrale a împroprietăririi, care are timp de 30 de zile libere pentru a retine imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare. Dacă în acest timp Casa centrala a împroprietăririi nu și-a arătat în scris intenția de a cumpara pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vînzarea este definitivă.

Ori și ce vînzător poate să evite exercițiul dreptului de preemțiune în condițiile de mai sus, notificând Casei centrale a împroprietăririi intențiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile. Dacă Casa centrala a împroprietăririi nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voește sa cumpere imobilul în condițiunile și prețul arătat, vânzătorul este liber sa dispue de imobilul sau cum va voi, vanzandu-l cu prețul și condițiunile indicate de notificare, în termen de șase luni. Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situația dinaintea notificării.

Schimbul de moșii de o întindere egala, sau echivalenta ca valoare, nu este supus dreptului de preemțiune.

Articolul 33

Luarea în primire a pămîntului expropriat după această lege se face numai după ridicarea semanaturilor cari aparțin proprietarului.

Articolul 34

Prețul cu care se plătește pământul expropriat se fixează în prima instanța de comisia judeteana și în a doua instanța de Curtea de apel. Hotărîrile pronunțate de către comisiile centrale județene, înființate prin decretul-lege No. 2.100/920, cu privire la fixarea prețului sînt susceptibile de apel înaintea Curții de apel respective în 15 zile dela publicarea în Monitorul Oficial; iar în cazul cînd hotărîrea a fost publicată și părțile interesate nu au făcut apel, ele pot face apel în termen de 15 zile dela promulgarea prezentei legi.

Articolul 35

După terminarea lucrărilor comisiilor județene, Comitetul agrar va face un studiu de unificare și armonizare a prețurilor făcute de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curților de apel respective, pentru a le servi de orientare la fixarea definitivă a prețurilor.

Hotărîrile Curților de apel pot fi atacate, în termen de 3 luni dela pronunțare, dinaintea Înaltei Curți de casație, pentru violarea acestei legi, numai de către ministrul agriculturii prin procurorul general de pe lîngă Înaltă Curte.

Curtea de casație va judeca în secțiuni unite, citând părțile și ministerul agriculturii, considerând afacerea urgenta.

Dacă Înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curții de casație.

Articolul 36

Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pămînt.

Pentru pământul cultivabil (aratura, faneata și pasune) se va avea în vedere calitatea fizica a pămîntului și puterea lui de productiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arenda în localitate.

El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 inmultit cu 40, cu excepția pămîntului propriu numai pentru pasune întrebuințat pentru înființarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulțite cu 20.

Suma necesară pentru plata pămîntului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vînzarea loturilor, diferența platindu-se de Stat.

În acest scop se înființează o suprataxa adăugată la scara de impunere a averilor și imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 lei și se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei pînă la maximum de 5%.

Pentru pământul supus embaticului și expropriat conform art. 7, alin. d) din prezenta lege și stabilește astfel:

1. Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o sumă fixa anuală, evaluarea se va face inmultind cu 20 această sumă.

2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri și orașe, pentru cari proprietarul primea anual o prestațiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestatiunea primită.

3. Viile și livezile de pomi fructiferi, precum și orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și se va socoti prețul conform venitului regional stabilit în 1916 inmultit cu 20.

Articolul 37

Organele de aplicare sînt:

I. Comitetul agrar;

II. Comisiunea judeteana de expropriere;

III. Comisiunea de ocol pentru expropriere.

I. Comitetul agrar se compune din 18 membri și un președinte, numiți prin decret regal pe termen de 5 ani după propunerea ministrului de agricultura autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniștri și va fi format jumătate din juriști și jumătate din specialiști în agronomie și economie politica.

Comitetul va forma din sanul sau trei secțiuni, și anume:

a) Secțiune pentru vechiul regat;

b) Secțiune pentru Transilvania;

c) Secțiune pentru Bucovina.

Fiecare secțiune va putea lucra în subsectii compuse din cel puțin trei membri.

Comitetul agrar este organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile ce-i vor fi supuse cu privire la lucrările de expropriere și improprietarire.

El examinează orice cerere de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru cu privire la hotărîrile definitive date de instanțele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de improprietarire, date în contrazicere cu legea.

Dacă comitetul agrar hotărăște revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni județene de expropriere din apropiere, care va reface lucrarea exproprierii. Iar dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de improprietarire, el va cere comitetului de ocol refacerea acestui tablou printr-un supliment de cercetare.

Hotărîrea comisiunii județene de trimitere și tabloul de improprietarire de refăcut sînt definitive și executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară.

Secțiunile lucrează ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale cari le sînt deferite.

II. Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare județ, se compune din 4 membri:

a) Un consilier al Curții de apel, desemnat de ministerul de justiție ca președinte, sau în lipsa președintele tribunalului local sau un judecător de tribunal desemnat de acesta;

b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Un delegat al proprietarilor;

d) Un delegat al satenilor.

Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și satenilor se face și alegerea câte unui supleant.

Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcționa și un secretar. Normele alegerii delegaților și modul de funcționare a comisiunilor se vor determina prin regulament special.

Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul președintelui este precumpanitor.

Aceste hotărîri vor fi semnate de membrii comisiunii și de secretarul ei și vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile; ele vor cuprinde și părerile deosebite ale minorității.

Atribuțiunile comisiunilor județene sînt:

1. Se pronunța în prima instanța asupra prețului pămîntului și constructiunilor expropriate.

Proprietarul, satenii interesați, Casa centrala a împroprietăririi și toți acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel hotărîrea comisiunii județene privitoare la prețul de expropriere.

Apelul se va face la Curtea de apel respectiva în termen de 30 zile dela publicarea în Monitorul Oficial.

Casa centrala va putea face apel oricînd, cat timp nu s-a pronunțat hotărîrea definitivă asupra prețului în apelurile făcute de alte părți interesate.

Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.

Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 și 68 din legea judecătorilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijența cu 50-100 lei.

Apelurile privitoare la aceeași moșie se vor conexă chiar din oficiu.

2. Se rosteste în ultima instanța asupra apelurilor făcute în contra hotărârilor comisiunilor de ocol și comisiunilor județene de expropriere pentru înființarea pasunelor comunale, cu privire la situația juridică a proprietății, la calitatea, întinderea, alegerea și stabilirea terenului expropriat, asupra numărului mosiilor ce aparțin aceluias proprietar.

Hotărîrile comisiunii județene date în aceasta privinta sînt definitive și executorii, fără drept de opoziție, apel, recurs, cu rezerva dispozițiunilor prevăzute în Cap. V a prezentei legi și a dreptului de revizuire din partea Comitetului agrar, timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii.

Părțile au însă dreptul de contestație înaintea comisiunilor județene, în ultima instanța, asupra erorilor de executare în fapt, conform art. 50 și următoarele.

III. Comisiunea de ocol pentru expropriere, una pentru fiecare circumscripție de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:

a) Judecătorul de ocol ca președinte;

b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Un delegat al proprietarilor;

d) Un delegat al satenilor.

Odată cu alegerea delegaților proprietarilor și satenilor se face și alegerea câte unui supleant.

Pe lîngă fiecare comisiune de ocol va funcționa și un secretar.

Normele acestor alegeri și funcționari comisiunii se vor determina prin regulament special.

Delegații vor fi înlocuiți de drept, în caz de lipsa, de supleanții respectivi, iar în caz de lipsa și a acestora, ei vor fi înlocuiți de președintele comisiunii care desemnează după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant.

Ședințele comisiunii de ocol se vor tine în localul judecătoriilor de ocol, administrațiilor de plasa sau primăriilor.

Hotărîrile comisiunilor de ocol se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate, votul președintelui hotărăște.

Ele vor fi semnate de toți membrii, inclusiv secretarul ei; vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile și vor cuprinde și părerile deosebite ale minorităților.

Hotărîrile date cu unanimitatea voturilor comisiunii, dacă nu sînt apelate de nici una din părți, sînt definitive și se executa de îndată după ridicarea recoltei.

Atribuțiunile comisiunilor de ocol sînt:

1. Se pronunța în prima instanța asupra situațiunii juridice a proprietăților din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative și calității terenului supus exproprierii, conform dispozițiunii legii de fața, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive cuprinsă în decretul No. 3.697/948 și asupra alegerii și determinării aproximative a părții expropriate; de asemenea comisiunea se pronunța în prima instanța asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale și comisiile județene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înființarea pasunelor comunale.

În acest din urma scop toate lucrările de expropriere și pentru pășuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rămîn desființate dela data prezentei legi, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanța, cu drept de apel la comisiunea arătată de art. 37, alin. II de mai sus.

Comisiunea își poate da avizul asupra necesității schimbului de moșie prevăzut la art. 18 și 19 din lege.

Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor părților și va face toate investigațiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii.

Comisiunea va putea, pentru aceste lămuriri, insarcina ca experți orice persoane va crede; aceștia sînt obligați sa descinda pe teren pentru facerea expertizei.

2. Aduna toate elementele necesare;

a) Pentru evaluarea prețului pămîntului cultivabil expropriat după categorii (pămînt cultivabil, pasune și faneata) și calități;

b) Pentru evaluarea prețurilor pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevăzut la art. 46 din prezenta lege.

Articolul 38

Procedura pentru alegerea și funcționarea organelor de aplicare se va preciza prin regulament și instrucțiuni.

Articolul 39

Aplicarea dispozițiunilor legii de fața privitoare la expropriere se face de către Casa centrala a împroprietăririi.

Operațiunile de expropriere se vor infaptui deodată în toată țara.

Articolul 40

Toți proprietarii a căror moșii sînt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de fața, sînt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remită fiecărui judecător de ocol al circumscripției în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declarațiune în 3 exemplare pentru fiecare moșie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care să cuprindă următoarele:

a) Numele proprietății, al satului, comunei, plășii și județului unde este asezata moșia;

b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică și domiciliul lui real;

c) Starea juridică a proprietății și sarcinile ei la facerea declarației și la 15 August 1916; precum și actele de transmitere a proprietății dela această dată pînă în prezent;

d) Suprafața de pămînt ce i-a rămas în urma aplicării scării progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3.697/918 și legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtă padure, grădini, vii, terenuri inundabile neproductive, balti, etc., și cat pămînt cultivabil (aratura, faneata, padure.

e) Numărul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arătarea situației lor (comuna, plasa, județ). În caz cînd moșia a fost între timp vândută sau donata, se va arata numele noului proprietar;

f) Dacă moșia pentru care se face declarația era cultivată prin arendaș la 23 Aprilie 1920, de cat timp și cu ce contract vizat de administrația financiară, dacă mai este arendată;

g) Moșia sau mosiile în cari înțelege să-și păstreze maximul prevăzut de lege;

h) Dacă pe moșie are investiri de capital în construcție, cu arătarea suprafeței ocupate de aceste construcții și a evalurarii lor;

i) Dacă moșia are plan și hotarnicie sau plan economic, dacă și planul și hotarnicia sînt confirmate judecătorește;

j) Venitul net pe hectar și categorie de pămînt cultivabil.

Declarațiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, pentru minori și interzisi, prin reprezentanții lor legali, cei puși sub consiliu judiciar o vor putea face fără asistența consiliului, femeile maritate fără consimțămîntul soților, atît pentru averea parafernala cat și pentru cea dotală; în caz cînd asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declarația se face de către proprietar și de uzufructuar.

Judecătorul de ocol va trimite de pe aceste declarații doua copii legalizate, una Casei centrale a împroprietăririi și alta consilierului agricol județean respectiv.

Articolul 41

Comisiunile de ocol pentru expropriere își vor începe operațiunile lor cel mult în 70 zile dela promulgarea legii de fața; ele își fac lucrările lor pe baza delcaratiunii dela art. 40, precum și pe baza încunoștiințării ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moșii supuse exproprierii și pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declarație. Ori cine este în drept sa aducă la cunoștința comisiunii omisiunile săvîrșite de cei obligați a face declarațiunea conform art. 40.

Articolul 42

Președintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoștința părților ziua hotărâtă pentru judecata prin citatiuni înmânate potrivit legii judecătorilor de ocol.

Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declarația de expropriere, Casa centrala a împroprietăririi prin consilierul agricol respectiv, iar satenii prin primăria comunei sau comunelor unde se afla moșia.

Citatiunile vor fi puse în vederea părților cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării.

Notarul comunei este obligat pe lîngă aceasta sa anunțe prin afișare pe usa înfățișării în fiecare comuna data fixată pentru judecata.

Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus.

Notarul comunei este obligat sa anunțe prin afișare, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării, în fiecare sat data fixată pentru judecare.

Articolul 43

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la fața locului și după ascultarea părților se rosteste asupra întinderii proprietății, asupra situațiunii ei juridice, asupra numărului și suprafețelor mosiilor aparținînd proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii și determinării suprafeței expropriate, asupra clădirilor și, în fine, asupra suprafeței care, în limitele legii, urmează a se lasă proprietarului.

În același timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea prețului.

Articolul 44

Președintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunțare, consilierului agricol al județului respectiv o copie de pe hotărîrile date de comisiune, iar proprietarului, în același termen, un extras de pe dispozitivul hotărîrii.

Articolul 45

Pot face apel în contra hotărârilor comisiilor de ocol pentru expropriere atît proprietarii și taranii, cat și Comitetul agrar, prin delegatul lui din comisiune, prin consilierul agricol respectiv, sau prin Direcțiunea funciară.

Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge pentru părțile ce au fost de fața și pentru cele în lipsa dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărîrii comisiunii. În caz cînd părțile nu au făcut apel și hotărîrea nu a fost pronunțată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere.

În acest scop președintele comisiunii de ocol pentru expropriere îi înaintează dosarul din oficiu.

Casa centrala a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii județene oricînd, pînă în momentul pronunțării hotărîrii definitive de expropriere, în apelurile făcute de alte părți interesate.

Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.

Articolul 46

Președintele comisiunii județene de expropriere, primind apelurile arătate mai sus, fixează termenul de judecată, care nu poate fi mai scurt de 30 zile dela primirea apelului.

Acest termen se afișează la usa primăriei cu cel puțin 10 zile înainte de judecată.

Părțile vor fi încunoștințate prin citatiuni potrivit art. 37 paragraful II, alin. ultim de mai sus, și anume:

a) Proprietarului prin citatiuni la sediul administrației, afară de aceia cari prin declarațiune scrisă facuta președintelui comisiunii județene de expropriere vor alege alt domiciliu;

b) Satenilor prin afișare la usa primăriei comunei sau comunelor unde se afla moșia;

c) Casa centrala a împroprietăririi (Direcția funciară) prin citație la sediul ei în București.

Părțile vor putea da verbal orice lămuriri și vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a întregului ei, comisia va da hotărîri definitive și executorii cari nu sînt supuse nici unei cai de atac, afară de partea privitoare la fixarea prețului și cu rezervele arătate la art. 37 II2

Hotărîrile date de comisiunile județene de expropriere se publică în extras în Monitorul Oficial, numai în ceea ce privește prețul.

Președintele comisiunii este obligat ca, în termen de 10 zile dela pronunțare, sa trimită consilierului agricol o copie de pe hotărîrile date, iar proprietarului în același termen un extras de pe dispozitivul hotărîrii.

Articolul 47

Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sînt reprezentați printr-un delegat iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Ambii pot fi asistați de un advocat.

Delegatul satenilor este desemnat de ei în fața prezidentului comisiunii de ocol, la începerea operațiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci președintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului.

Articolul 48

Hotărîrile date de comisiunea judeteana pentru expropriere cu privire la fixarea prețului sînt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii, și ori cine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele și condițiunile arătate mai sus.

Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta și cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziției, nici recursului în Casație.

Articolul 49

Hotărîrile comisiunii de județ pentru expropriere, sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive, se executa prin Direcția Cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele ei.

Direcțiunea Cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărîrea comisiunii de ocol chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut sau se vor face în acest ultim caz vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din actuala lege nu va putea fi însă încheiat și publicat înainte de judecarea apelului și rămânerea definitivă a hotărîrii de expropriere. Direcțiunea Cadastrului va fixa, pe baza hotărîrii de expropriere, fie apelata, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren, și va ordonă printr-o încunoștiințare colectivă chemarea tuturor părților interesate; proprietarul mosiei, obstea de arendare locală, comuna de care depinde sediul proprietății, vecinii, precum și oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului.

Articolul 50

Încunoștiințarea colectivă va fi semnată de delegatul Directiunii Cadastrului și va cuprinde: numele proprietății supusă exproprierii și al comunei sediului proprietății, anul, luna ziua și ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum și punctul de pe moșie, sau locul din comuna, unde părțile chemate se vor infatisa.

Aceasta încunoștiințare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales și va fi afișată de notarul comunei la usa primăriei de care depinde sediul proprietății, cel puțin cu 15 zile înainte de ziua înfățișării, și anunțată prin strigări și bătăi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului.

Aceasta operație se va face pentru toate comunele și satele interesate la expropriere.

Ea va rămîne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.

Existenta procesului-verbal de constatarea afișării la dosarul lucrării face completa dovada ca părțile au fost regulat chemate.

Articolul 51

În ziua înfățișării toate părțile vor prezenta actele și planurile pe cari își sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile.

În caz cînd hotărîrea de expropriere este apelata în momentul lucrării, părțile sînt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel.

Articolul 52

Odată începute lucrările, părțile vor fi datoare să le urmărească pe teren pînă la terminarea lor.

Articolul 53

Delegatul Cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declarațiunilor părților, a informatiunilor luate și a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin raport, numerotate pe plan și trecut în inventar.

Delegatul Cadastrului va întocmi un proces-verbal de începere a lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părților, actele și planurile înfățișate, arătându-se cu amanuntime limitele terenului supus exproprierii.

Articolul 54

După aceasta va proceda la masuratoarea terenului supus exproprierii și la aplicarea cotei legale.

Dacă însă la măsurătoare se va găsi ca suprafața terenului supus exproprierii este mai mare sau mai mica decât cea constatată prin hotărîrile comisiunilor de expropriere, se va revizui hotărîrea comisiunii numai în ceea ce privește întinderea, stabilindu-se suprafața precisa atît a părții expropriate, cat și a celei rămase neexpropriate.

În urma operațiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriata și se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan și trecute în inventar, atît dinspre partea rămasă neexpropriata, cat și dinspre toți vecinii, fără a se schimba însă cu aceasta ocazie punctele definitiv judecate de comisiuni, asupra situațiunii juridice a proprietății, natura și calității terenului, alegerii părții expropriate, etc.

Articolul 55

La terminarea acestei lucrări, delegatul Cadastrului va întocmi un al doilea proces-verbal, prin care va constata: întinderea terenului supus exproprierii, suprafața expropriata în raport cu suprafața terenului supus exproprierii, arătarea amănunțită a hotarelor fixate pentru aceasta parte, precum și toate declarațiunile făcute de părți, cu ocazia fixării acestor hotare.

Copii de pe ambele procese-verbale, încheiate de delegatul Cadastrului, se vor inainta notarului comunei, care de îndată, le va afișa timp de 10 zile la usa primăriei de care depinde sediul proprietății, aducandu-se la cunoștința satului prin strigări și batae de toba.

Aceasta operație se va face în toate comunele și satele interesate la expropriere.

La expirarea termenului de afișare, notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării; se va inainta un exemplar de proces-verbal Directiunii Cadastrului, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire.

Originalele lucrărilor, încheiate de delegatul Cadastrului, împreună cu planul ridicat și cu dovada de constatarea afisarilor și aducerea la cunoștința satenilor, vor rămîne la dosarul lucrărilor.

Articolul 56

Toți chei nemultumiti de lucrarea de măsurătoare și fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestație la comisia judeteana respectiva în termen de 15 zile libere dela expirarea termenului de afișare a proceselor-verbale la primărie și a instiintarilor prevăzute la articolul precedent, fie ca lucrarea s-a făcut în prezenta lor, fie ca au fost lipsa.

Aceasta contestație va putea fi depusa, fie direct președintelui comisiunii județene, fie președintelui comisiunii de ocol pentru expropriere.

Nedeclararea contestației în acest termen, face definitivă pentru toate părțile interesate, lucrarea delegatului Cadastrului, fără nici o alta cale de atac.

Articolul 57

Contestația va fi iscălită de contestator, care poate fi și orice satean interesat în cauza, sau de împuternicitul sau special, cu procura care se va alătură la dosar în copie.

Petiția va cuprinde: numele, pronumele, profesia și domiciliul contestatorului și va arata toate motivele contestației de care partea voește să se servească și pe cari le va alătură în copie sau original.

Articolul 58

Prezidentul comisiunii județene îndată ce va primi contestația va cere Directiunii Cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile dela primirea contestației și va dispune citarea părților.

Articolul 59

Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar comitetul agrar, prin Direcțiunea Cadastrului, potrivit regulelor prevăzute de art. 66-68 din legea judecătoriilor de ocoale și citațiunea se va inmana cu cel puțin 5 zile libere, înainte de înfățișare.

Toate celelalte părți vor fi citate printr-o încunoștiințare colectivă, în care se va arata numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul Cadastrului, numele proprietății supuse exproprierii și al comunei sediului proprietății, precum și anul, luna, ziua și ora fixată pentru judecata.

Aceasta încunoștiințare va fi afișată la usa localului comisiunii județene de către grefier, precum și la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfățișării.

Ea va rămîne afișată timp de 10 zile și, la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii județene va încheia un proces-verbal de constatarea afișării, care se va alătură la dosarul contestației.

Toate acestea sub sancțiunea pentru grefier a destituirii și a pedepsei prevăzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.

Toată procedura va fi gratuita.

Articolul 60

Comisiunea judeteana se va pronunța asupra contestației facuta în privinta masuratoarei terenului supus exproprierii, sau stabilirea hotarelor părții expropriate, pe baza actelor și a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordonă verificarea măsurătorilor.

În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al Directiunii Cadastrului și un inginer ales de contestator.

Dacă va fi nevoie de un al treilea expert el va fi ales de comisia judeteana din aceeas lista, iar lucrarea se va face de toți împreună.

Hotărîrea comisiunii județene se va da în cel mult 3 luni dela primirea apelului.

Ea va fi definitivă și executorie, fără drept de opoziție sau recurs.

Articolul 61

Executarea acestei hotărîri se va face de către Direcția Cadastrului în asistența unui inginer al contestatorului, operandu-se pe teren modificările arătate în hotărîre și fixându-se hotarele potrivit acestor modificări.

Inginerul-delegat de contestator va fi chemat, printr-o scrisoare recomandată, facuta de delegatul Cadastrului.

Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoțit de o schita de plan, semnată de ambii delegați prezenți, sau în lipsa inginerului delegat de contestator numai de către delegatul Cadastrului.

Procesul-verbal și schita se vor inainta Directiunii Cadastrului.

Articolul 62

Hotărîrea comisiunii județene rămasă definitivă și confirmată în suprafața în totul de delegatul Direcției Cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce privește suprafața expropriata.

Dacă lucrarea delegatului Cadastrului va constata o suprafața mai mare sau mai mica decât cea cuprinsă în hotărîrea care se executa și nici o parte n-a făcut contestație asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii județene, care va face, în marginea hotărîrii executate, rectificarea suprafeței.

În ceea ce privește rectificarea prețului corespunzător se va urma conform art. 36.

În cazul cînd părțile vor fi contestat lucrarea delegatului Cadastrului, comisiunea judeteana, prin hotărîrea ce va pronunța, va fixa în mod definitiv suprafața.

Articolul 63

În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de rețea de baza a lucrărilor de măsurătoare, se vor lasă de proprietari, pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte, o suprafața de 1 m. 50 de raza pentru punctele de I-iul și al II-lea ordin și de 1 m. 30 pentru punctele de al III-lea și al IV-lea ordin.

Atît reperele, cat și zonele din jurul lor și toate hotarele terenului expropriat se vor da în paza autorităților locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, să raporteze Directiunii Cadastrului de starea în care se găsesc.

Articolul 64

Cei ce vor înființa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări și pedepsi conform articolelor respective din codul penal.

Deosebit, faptuitorii vor mai fi condamnați la daune interese către Casa centrala.

Articolul 65

Toate dispozițiile din acest capitol se aplică și pămîntului expropriat pe baza dispozițiunilor cuprinse în decretul No. 3.697 din 1918 și a scării progresive anexată acelui decret, precum și terenul expropriat pe baza legii pasunilor comunale.

Articolul 66

Pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 37, Casa centrala a împroprietăririi, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărîri și va lua măsurile de mai sus în vederea masuratorii, a parcelarii și a vânzării la sateni.

Pînă la parcelarea și vînzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat satenilor în arenda de Casa Centrala a împroprietăririi. Arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacă în acest interval s-a făcut și improprietarirea individuală definitivă, nouii proprietari nu pot intră în stăpânirea pămîntului decât după ce arendașii și-au ridicat recolta.

Articolul 67

Pentru aceasta Casa centrala a împroprietăririi va organiza tovarasii de exploatare agricolă, cărora li se va da în primire pământul expropriat.

Tovarasiile agricole se vor constitui și conduce după legea băncilor populare și cooperativelor sătești cu derogarile de mai jos.

Aceste tovarasii agricole sînt conduse de către un consiliu de administrație, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietăririi și doi membri aleși de sateni.

Administratorul se plătește de Stat, el poate să funcționeze la mai multe tovarasii agricole invecinate.

Durata mandatului membrilor din consiliul de administrație este de un an.

Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat.

Membrii consiliului de administrație pot fi oricînd revocați de Casa centrala a împroprietăririi în caz de abuz, rea credința, rea administrație sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale.

Consiliul de administrație al tovarasiilor agricole are obligațiunea de a împărți pământul expropriat între sateni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor și de a priveghea la buna cultura a pămîntului arendat.

Tovarasiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe satenii care au drept la improprietarire. Ei nu sînt răspunzători decât pentru obligațiunile proprii.

Articolul 68

Pământul expropriat și luat astfel în folosință se plătește proprietarului cu prețul regional de arenda în vigoare. Plata se socotește pe an agricol și se face în doua rate egale, la 1 Mai și 1 Noemvrie a fiecărui an.

Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege No. 3.697(918 se aplică dispozițiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din decretul No. 3.622/919, care se ratifica. Arenda acordată în 1919, după contractele în vigoare la data promulgării decretului-lege cu No. 3.697, rămînînd buna și definitivă.

Prețul se va calcula și plati proprietarului de către Casa centrala de improprietarire prin organele sale. Arenda se va achită Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administrație al tovarasiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi acolo unde nu sînt tovarasii.

Debitele stabilite de Casa centrala a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat sînt definitive și executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului.

Articolul 69

Plata prețului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta amortizabila în 50 ani și purtătoare de dobînda de 5 la suta pe an.

Valoarea nominală este socotită la plata drept valoare reală.

Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se va face în renta perpetua purtătoare de dobînda de 5 la suta pe an.

Articolul 70

Plata prețului pentru fiecare proprietate se va face pe baza hotărârilor de expropriere și de fixare a prețului rămase definitive, și anume: 80% din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare în condițiunile arătate la art. 62.

Pînă atunci, pentru acest rest, Statul plătește o dobînda de 5 la suta.

Articolul 71

Statul va face plata prețului în totdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri și consemnațiuni.

El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnarii rentei. Proprietarul va ridica numerarul și titlurile de renta dela Casa de depuneri și consemnațiuni numai cu autorizarea președintelui tribunalului situației pămîntului expropriat.

Articolul 72

Prin consemnarea prețului terenul expropriat devine liber de orice obligațiuni ori sarcini ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural.

Toți cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părții de pămînt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerarului și titlurilor de renta consemnate ca preț.

Articolul 73

Orice acțiune de revendicare, urmăriri imobiliare sau de venituri, precum și orice drepturi, ca: privilegii, ipoteci legale sau convenționale, uzufruct, anticreza, embatic sau besman și oricărei altele, de orice natura, chiar cunoscute Statului, rămîn desființate de drept, asupra porțiunii expropriate, din ziua exproprierii; iar pretentiunile de orice natura asupra pămîntului expropriat se vor valorifica numai asupra prețului consemnat la Casa de depuneri. Tribunalul, în urma cererii Casei Centrale a împroprietăririi și sub dovada consemnarii prețului, va ordonă radierea tuturor acestora deasupra porțiunii expropriate și închiderea oricăror dosare de acțiuni sau urmăriri.

De asemenea, pînă la consemnare, orice ceziune, urmăriri, popriri și sechestre nu se pot înființa în mâinile Statului, care nu are a tine seama de ele, iar cele înființate rămîn de drept desființate.

Articolul 74

Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecata numai Creditului funciar rural și pentru o sumă mai mare decât prețul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul mosiei și între Stat, trecând asupra Statului spre achitarea prețului, parte din datorie pînă la concurenta prețului exproprierii, iar restul din datoria neamortizata rămîne asupra părții din moșia neexpropriata. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât prețul exproprierii, atunci întreaga aceasta datorie trece asupra Statului, iar diferența, de va fi, pînă la completarea prețului exproprierii, Statul o va plati expropriatului în modul arătat la art. 76.

În toate cazurile sus arătate, ratele întârziate cu procentele și cheltuielile ce s-ar datora vor rămîne ca sarcina privilegiată asupra prețului consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni, cari nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate.

Acestea vor putea rămîne ca sarcina și asupra părții neexpropriate, dacă aceasta se va admite de consiliul de administrație al Creditului. În acest caz, societatea își va conserva asupra părții neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile și privilegiile în virtutea prezentului decret-lege, al legii și statutelor sale și a actului de imprumutare.

Plata anuităților respective pînă la stingerea datoriei, rămîne în sarcina Statului.

Dacă sînt mai multe împrumuturi ipotecare asupra unei moșii, repartiția și diviziunea lor se va începe cu prima inscriptiune și se va urma cu cele următoare pînă se va ajunge la o sumă egala cu prețul exproprierii spre a se opera diviziunea cum s-a arătat mai sus.

Capitalul social, în toate cazurile de mai sus, rămîne în întregul lui proprietarului expropriat și nu se va restitui decât după completa stingere a datoriei, atît după partea de moșie rămasă în proprietatea sa, cat și după partea expropriata.

Consiliul de administrație al primei societăți de Credit funciar român din București va face repartiția și diviziunea ipotecelor pe aceste baze, iar Statul rămîne substituit în toate drepturile și obligațiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa; nu va avea însă drept de vot la adunările societății.

Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societății de Credit funciar rural.

Articolul 75

Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecata atît Creditului funciar cat și altor creditori, creanta Creditului se va regula conform art. precedent; iar ipotecele celelalte, precum și privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru prețul vânzării, prin derogare dela lege sau convențiune, rămîn de drept desființate în întregul lor deasupra porțiunii expropriate.

Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați se resfrang numai asupra părții rămase expropriatului, pentru fiecare creanta în rangul inscriptiunii ei și numai pentru creanta ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar incasa numerariul sau titlurile de renta cuvenite expropriatului conform art. 69, titluri cari în lipsa numerariului înlocuiesc orice calcul de moneta s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepțiile prevăzute la art. 76. Creanțele ipotecare și privilegiile constituite băncilor și instituțiilor financiare vor fi plătite numai în renta.

Articolul 76

În caz cînd proprietatea este ipotecata exclusiv numai altor persoane decât Creditului funciar, atunci creanțele ipotecare, prin derogare dela lege sau convențiune, rămîn de drept desființate asupra porțiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra prețului în renta consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni.

Ele continua însă a subzistă proporțional asupra părții ipotecate rămasă expropriatului și în condițiunile actului de ipoteca.

Partea proporțională din creanta ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriata se declara exigibilă. Ea se va plati din renta consemnată socotită valoarea nominală drept o valoare egala. Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea dreptul sa ia decât un procent de 6%, urmând a se scade din capitalul împrumutat, suma încasată de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotită astfel se vor achită de debitori orice dobânzi datorite pînă în ziua consemnarii.

Acei creditori ipotecari cari, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimți ca întreaga lor creanta sa rămînă asigurata în restul proprietății neexpropriata și în același timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare și cu o dobînda de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanței în numerar.

Orice privilegii ce ar fi înscrise pînă la 15 August 1916 asupra proprietății supuse exproprierii, în o alta valuta decât lei, se va putea plati de către debitori în lei pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi condiția între părți.

Diviziunea, radierea, restrangerea creanței și tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanța prezidentiala data în camera de consiliu de președintele tribunalului situației imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului și cu citarea părților.

Aceasta ordonanța este supusă acelorași cai de atac ca și ordonanțele prezidențiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedura civilă. Pe baza acestei ordonanțe rămase definitivă și executorie, președintele va ordonă Casei de depuneri a plati creditorilor în numerar sau în lipsa, în renta suma cuvenită, iar din oficiu va opera radierea sau restrangerea sarcinii porțiunii expropriate.

Executarea creanțelor ipotecare sau privilegiate este suspendată pînă la consemnarea prețului.

Articolul 77

Pământul expropriat pe temeiul legii de fața precum și acel al Statului se parceleaza spre a se vinde în loturi locuitorilor români cultivatori de pămînt, în condițiile și în modul arătat în această lege.

Pentru acest scop se va întrebuința cu aprobarea Comitetului agrar și părți din pământul arabil al pasunilor comunale, acolo unde va fi nevoie.

Articolul 78

Pământul expropriat se vinde în loturi celor indreptati și în următoarea ordine de precădere:

1. Mobilizatilor în rasboiul 1916-1919;

2. Mobilizatilor în campania 1913;

3. Văduvelor de rasboi pentru copii;

4. Agricultorilor mici lipsiți de pămînt;

5. Agricultorilor cu proprietăți mai mici de 6 Ha;

6. Orfanii de rasboi.

Articolul 79

La condițiunile egale de indreptatire se vor preferi în aceeas categorie:

a) Invalizii:

b) Cei care în trecut au muncit pe moșie;

c) Cei care au inventar și gospodărie intemeiata;

d) Cei care au mai mulți copii;

e) Cei mai în vîrsta.

Articolul 80

În caz de paritate de condițiuni între îndreptățiți din aceeas categorie și de neajungerea numărului loturilor se va proceda prin tragerea la sorți. La distribuția loturilor pe lanuri se va avea în vedere legăturile de rudenie, de prietenie ale lotasilor, precum și de situația în care se găseau în cultivarea acestor locuri înainte de improprietarire.

Articolul 81

În comunele unde nu sînt moșii expropriabile se vor preferi la improprietarire indreptatitii din categoriile 1, 2 și 3 din aceste comune, pe pământul expropriat din mosiile comunelor invecinate, pînă la o depărtare de 5 km. înaintea indreptatitilor din categoriile 5 și 6 din aceste comune, dacă au muncit în trecut pe moșie.

Articolul 82

Pământul folosit prin embatic precum și locurile cu arenda pe cari satenii agricultori au cladit case, plantat vii sau pomi roditori se expropriaza în folosul locatarilor și embaticarilor.

Înstrăinările unor asemenea pamanturi cu începere dela 1916 către alte persoane decât către posesorii lor sînt nule de drept; afară de cazul în care printr-o sentinta judecătorească definitivă s-a desființat raportul de drept dintre proprietar și posesorii pămîntului.

Articolul 83

Locuitorii români din marginea orașelor sau targurilor a căror îndeletnicire principala este munca câmpului au drept la improprietarire pe mosiile aflate într-o raza de 10 km și pe cari au muncit și în trecut.

Articolul 84

Se considera ca îndreptățiți: preotii, invatatorii, precum și toți ceilalți mici funcționari publici avînd reședința în comunele rurale, absolvenții școlilor de agricultura de toate gradele, sub condițiunea ca unii și alții sa locueasca la țara și să se oblige sa lucreze pământul.

Meseriașii ca: lemnarii, fierarii, croitorii, lautarii, etc., cari în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, carciumarii și diferiții comercianți, precum și acei din orice categorie ar fi, cari avînd pămînt, l-au vândut, nu vor fi improprietariti decât după ce au fost satisfacuti toți ceilalți îndreptățiți dela art. 78.

Articolul 85

Ofițerii invalizi vor primi cu precădere, în condițiunile de plată ale legii, câte 5 Ha pămînt; ei vor putea primi pînă la 25 Ha în regiunile de colonizare după terminarea împroprietăririi dacă se obliga a-l cultiva personal și a se stabili pe lot.

Reangajatii aflați în serviciul armatei la data promulgării acestei legi își păstrează prevederile legii reangajatilor în armata în ceea ce privește darea pământurilor la reangajati, cu condițiune să se stabilească pe lot și sa-l munceasca personal.

Articolul 86

Se exclud dela improprietarire dezertorii, condamnați cu hotărîri rămase definitive, chiar dacă au fost amnistiati de delictul săvârșit, precum și toți aceia cari s-au pus în serviciul dușmanului.

Fac excepțiune dela cele prevăzute în aliniatul de mai sus dezertorii în țara, condamnați și amnistiati, cari la revizuirea prevăzută de art. 90 vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricola certificată de către comandantul cercului de recrutare respectiv, ca în tot cursul rasboiului 1916-1919 nu au avut lipsuri nelegale dela corpul sau serviciul lor, urmate de mutație de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile.

Mobilizatii cari n-au urmat armata în Moldova și au rămas în teritoriul vremelnic ocupat și cari au fost cercetati de comisiunile instituite în acest scop și gasiti ca au rămas în teritoriul ocupat, vor fi improprietariti în comunele lor, numai după ce se va satisface celelalte categorii de îndreptățiți la improprietarire; iar în cazul cînd nu se va ajunge și pentru ei pămînt în comunele lor, ei vor fi improprietariti prin colonizare.

Răniții și invalizii, precum și cei cari au fost făcuți prizonieri de dusmani și n-au fost condamnați la Curțile martiale, nu se considera ca rămași în teritoriul ocupat și deci nu se tratează ca atare în ceea ce privește improprietarirea.

Articolul 87

Acolo unde nu este destul pămînt pentru a improprietari pe toți cei îndreptățiți o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de către locuitorii înșiși, iar cînd pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire, preferându-se la improprietarirea pe loc invalizii și văduvele de rasboi, iar din aceeas categorie satenii mai în vîrsta familisti, cari poseda gospodării întemeiate.

Articolul 88

Din pământul expropriat prin dispozițiile legii de fața peste prevederile decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918 se vor improprietari de preferinta înaintea celorlalte categorii de îndreptățiți:

a) Invalizii;

b) Văduvele de rasboi pentru copii și orfanii de rasboi născuți cel mai târziu în anul 1903 și cari poseda inventar agricol;

c) Preotii și invatatorii cari nu au pămînt, cari au mai puțin de 5 Ha, sau nu au fost improprietariti pînă la promulgarea legii de fața.

Pe loturile mari, constituite pe pământul expropriat prin aplicarea legii de fața, precum și pe cel deja expropriat în regiunile de colonizare și nedistribuit la sateni, se înființează loturi demonstrative și ferme model și se improprietaresc absolvenții școlilor de agricultura de toate gradele, ofițerii invalizi cari se obliga a cultiva pământul după condițiunile impuse de Casa centrala a împroprietăririi.

Articolul 89

Dacă va prisosi în comuna pămînt în urma vânzării loturilor după normele de mai sus și nu sînt cereri de colonizare, timp de 3 ani dela terminarea lucrărilor de improprietarire pe loc, se va mai putea vinde pînă la un al doilea lot celor cărora li s-a atribuit unul. Se prefera cei ce poseda inventar, brate de muncă mai numeroase și cari plătesc anticipat o parte mai mare din preț.

Articolul 90

Improprietaririle făcute pînă la promulgarea legii de fața pe baza decretelor-legi No. 1.407/920, 2.097/920, sînt definitive și nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar.

Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire în ceea ce privește dezertorii, foștii prizonieri, precum și cei admiși fără drept la improprietarire.

Articolul 91

Membrii comisiunilor de improprietarire cari în deplina știința și voința vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor înscrie pe tablourile de improprietarire sau vor improprietariri persoane cari nu au acest drept, vor fi destituiti nu numai din comisiunile de improprietarire, ci și din funcțiunile publice dacă ocupa atari funcțiuni, și vor fi dati în judecata conform codului penal și declarați incapabili de a mai ocupa alte functuni publice.

Articolul 92

Pământul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pînă la 5 Ha și loturi de colonizare de 7 Ha, în afară de islazul comunal și locul de casa. La formarea și distribuirea loturilor se tine seama și de pământul pe care cei îndreptățiți îl poseda, sau au perspectiva de a moșteni în linie directa.

Articolul 93

Acolo unde pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptățiți cu loturi de 5 Ha, împreună cu pământul ce poseda, precum și acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, comitetul agrar va putea face loturi mai mici de 5 Ha, avînd în vedere condițiunile locale, natura pămîntului și felul cultivarii lui.

Articolul 94

Pământul cu calității naturale deosebite va putea fi împărțit, cu aprobarea Comitetului agrar, deopotrivă între toți cei în drept, exceptându-se acei locuitori cari poseda cel puțin un hectar de asemenea pămînt.

Articolul 95

Loturile de completare se distribue de preferinta în apropierea satelor; ele nu vor fi mai mici de jumătate de hectar, iar scara va merge din jumătate în jumătate de hectar; fracțiunile mai mici de jumătate completandu-se pînă la jumătate în favoarea satenilor.

Articolul 96

Pământul propriu pentru faneata din regiunea de munte, deal și șes se vinde în loturi pînă la 3 hectare.

Articolul 97

Meseriașii sateni din comunele rurale, cari sînt și plugari, au drept numai la un loc de casa și pînă la un Ha de pămînt. Marginasii orașelor și targurilor cultivatori de pămînt și muntenii cari nu se muta pe lot au drept la improprietarire numai pînă la 2 hectare.

Locuitorii din comunele rurale devenite urbane după promulgarea decretului-lege de expropriere din 1918, se vor bucura de toate drepturile acordate de această lege locuitorilor din comunele rurale.

Articolul 98

Locurile rezervate pentru constructiuni de case se vor vinde deosebit satenilor domiciliați în comuna unde se improprietaresc și cari nu au locuinta proprie. Se va da preferinta cumparatorilor de loturi, precum și acelor cari se stabilesc în sate noui. Suprafața locurilor de casa va fi de 1.000-3.000 mp., și nu va fi cuprinsă în suprafața lotului.

Articolul 99

Pe pământurile irigate, sau pe cari se pot planta vii și pomi roditori, întinderea loturilor poate fi scoborata și pînă la jumătate hectar.

Articolul 100

Baltile, stuhariile iazurile, cohalmurile, zavoaiele expropriate, se pot vinde de preferinta comunei sau organizațiilor cooperative din comuna.

Articolul 101

Clădirile se vand de preferinta comunei, județului sau organizațiilor cooperative ale satenilor; iar în caz cînd aceștia nu vor avea nevoie, ele se vand, împreună cu un lot de cel mult 50 Ha, celor îndreptățiți în conformitate cu dispozițiile legii.

Articolul 102

Pe pământul expropriat din toate regiunile prin legea de fața peste suprafața expropriata prin aplicarea scării progresive din decretul cu No. 3.619/919 și în regiunile de colonizare pe pământul deja expropriat la aplicarea legii de fața, se vor putea face loturi de 10 Ha la munte, deal și în regiunile cu populatiune deasa și pînă la 50 Ha în celelalte regiuni, după avizul și cu autorizația Comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde și clădiri cari se găsesc pe pământul expropriat. Suprafața destinată acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pămîntului expropriat.

Articolul 103

În Dobrogea loturile vor fi pînă la 8, 10 și 25 hectare, aceste doua din urma categorii ocupand pînă la 30% din întreaga suprafața expropriata în comuna.

Loturile de 25 Ha se rezerva exclusiv taranilor cari se colonizeaza.

Articolul 104

Organele de aplicare ale împroprietăririi sînt comitetul local și comitetul de ocol.

I. Comitetul local se compune din:

a) Primar;

b) Preot;

c) Invatator-diriginte.

d) Patru sateni delegați (aleși din sanul lor).

Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toți satenii cari ar avea drept să fie improprietariti, în conformitate cu dispozițiile legii și cu ordinea ce s-a stabilit și cari se vor dezvolta prin instrucțiuni.

II. Comitetul de ocol se compune din:

a) Judecătorul de ocol ca președinte;

b) Agronomul regional ca delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Administratorul de plasa;

d) Doi delegați ai satenilor;

e) Un delegat al ministerului de rasboi.

Comitetul de ocol judeca la fața locului contestațiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmează a fi improprietariti.

Delegatul ministerului de rasboi va cerceta situația militară a satenilor.

Hotărîrea se da cu majoritate; în caz de paritate, votul președintelui este precumpanitor.

Articolul 105

Comitetul local întocmește tabloul de improprietarire pentru fiecare comuna. Acest tablou va sta afișat 15 zile la usa primăriei, a școlii, a bisericii și a tuturor localurilor publice din comuna. Notarul comunei este obligat a da copie de pe tabloul de improprietarire la cere. În același interval se vor inainta la primărie contestațiunile celor ce ar fi omisi, precum și acelea privitoare la cei ce ar fi trecuți pe tablou fără drept sau în alta ordine decât cea legală.

Contestațiunile se fac în scris pe hârtie libera, primarul fiind obligat de a da părții dovada de primirea contestației. Contestațiile se pot face în același termen și înaintea judelui de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile să le trimită comitetului local pentru aviz.

Articolul 106

Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile după expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalităților de mai sus și primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit și își va da avizul asupra fiecărei contestații în parte.

Procesul-verbal se face în doua exemplare, din cari unul se trece în condica proceselor-verbale a deliberărilor consiliului comunal, iar altul se înaintează comitetului de ocol respectiv.

Articolul 107

Comitetul de ocol judeca la fața locului contestațiunile după citarea colectivă facuta cu cel puțin 10 zile înainte de venirea în localitate și întocmește în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precădere a celor în drept de a cumpara pămînt.

În caz de neînțelegere, judecătorul trage la sorți în fața comisiunii pe satenii cari urmează a fi improprietariti.

Articolul 108

Casa centrala a împroprietăririi poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacă tablourile de improprietarire au fost definitiv încheiate, cînd din cauze de forta majoră o parte din sateni nu au fost trecuți pe acele tablouri sau alții au fost trecuți pe nedrept.

Articolul 109

Hotărîrea comisiei de ocol rămasă definitivă prin neapelare sau hotărîrea comisiunii județene pentru expropriere, constituie titlul pe baza căruia se va proceda la improprietarirea de drept, care va fi înlocuită prin improprietarirea definitivă atunci cînd hotărîrea comisiunii județene va rămîne definitivă conform dispozițiunilor cap. VII.

Articolul 110

Împărțirea pămîntului între cei îndreptățiți se face de organele Casei centrale a împroprietăririi după tablourile și numărul loturilor întocmite de comisiunile de ocol.

Articolul 111

Înainte de parcelare, organele Comitetului agrar vor destina din pământul expropriat mai întîi;

a) Suprafețele necesare pentru împlinirea intereselor obștești și ale Statului, și infiintarii și completării loturilor bisericesti și școlare, ca: grădini de copii, școli primare, de adulti, elementare de meserii, medii, etc., dela sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune;

b) Pământul necesar pentru instituirea sau completarea izlazurilor comunale;

c) Suprafețele necesare pentru mărirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noui, pentru drumuri, adapatori, etc., precum și pentru înființare de păduri în regiunile de colonizare sau pe pământul impropriu culturii și pasunilor.

Articolul 112

Dacă, prin aplicarea dispozițiilor de mai sus, suprafața destinată împroprietăririi se restrânge, se va micșora în aceeași proporție și numărul loturilor.

La primirea lotului se va preda fiecărui lotas un certificat în care să se constate suprafața lotului, situația și prețul.

Îndeplinirea acestei operațiuni se înscrie într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, din cari unul rămîne la arhiva primăriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din județ și al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi, Direcția funciară.

Articolul 113

Atunci cînd Direcțiunea Cadastrului va măsura pământul expropriat, va revizui și lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare și predand fiecărui lotas actul definitiv de proprietate.

Planul de parcelare se face în trei exemplare: unul se depune la primăria locală, al doilea la consilieratul agricol respectiv și al treilea la Direcția Cadastrului.

Articolul 114

Întreaga operație a colonizarii regiunilor avînd populație rara în înțelesul legii de fața e încredințată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.

Articolul 115

Casa centrala a împroprietăririi determina localitățile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale și cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de stat, portiunile pentru sporirea vetrelor și izlazurilor comunale înființate, loturile pentru școala, diferite așezămintele de interese publice și executa lucrările necesare.

Prin derogare dela art. 4, 6 și 78 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mărirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cat și înființarea și numirea de noui comune, cătune și sate pe terenurile expropriate, din orice regiune a tarii, se va face pe baza unui jurnal al consiliului de miniștri.

Planurile nouilor sate se vor întocmi și aplica pe teren de către Direcția Cadastruluii și lucrărilor tehnice.

Articolul 116

Pentru a înlesni colonistilor înființarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcție, unelte și semințe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare și elaborează prin Direcțiunea Cadastrului și a lucrărilor tehnice planuri de construcții rurale cu devizele de materiale și cheltuielile respective, inlesnind colonistilor executarea, dacă aceștia o cer.

Articolul 117

Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 de ani prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi cinci ani dela așezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi din fondurile ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Articolul 118

Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii din regiune, din județ, din alte județe, din alte provincii.

Articolul 119

Toate celelalte dispozițiuni din prezenta lege, cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol, se aplică și la colonizare.

Articolul 120

Loturile mici se pot vinde. Pînă la plata prețului, vînzarea loturilor nu se poate face decât în suprafața lor totală, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi. Cumpărătorii sînt ținuți sa achite integral datoria Casei centrale a împroprietăririi.

În aceleas condițiuni sînt permise și donatiunile și schimburile.

Aceste vânzări și donatiuni nu sînt permise decât după 5 ani dela punerea în stapanire definitivă a loturilor.

Articolul 121

Casa, gradina și terenul alăturat, pînă la cel mult 1 hectar, cari fac corp cu casa, sînt intangibile; ele nu se pot ipoteca și nu pot fi urmărite sau vândute silit sub nici o formă.

Articolul 122

Pământul stapanit de sateni poate fi cumpărat, sub rezerva dreptului de preemptiune a Statului, de orice cetățean român, cu obligațiunea de a-l pune în valoare personal.

Vînzările dintre satenii cultivatori manuali de pămînt, precum și acele făcute absolvenților școlilor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului.

Dreptul de preemptiune al Statului se exercită de Casa centrala a împroprietăririi, potrivit dispozițiunilor unui regulament special, care va desvolta și procedura aplicării.

Cumpărarea de loturi vândute prin această lege și prin legile anterioare de improprietarire, nu se poate face de o singura persoana, decât pînă la 25 Ha în regiunile de munte și deal și 100 Ha în regiunile de șes.

Institutiunile culturale recunoscute persoane morale pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult două loturi, pentru a fi întrebuințate în scopuri culturale sau de interes economic obștesc.

Astfel de cumpărări se pot face numai cu autorizațiunea prealabilă a Casei centrale a împroprietăririi.

Articolul 123

Pământul pînă la 10 Ha, aparținînd satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai către băncile populare, Casa centrala a împroprietăririi sau a instituțiilor autorizate de Stat.

Articolul 124

Orice înstrăinări fără respectarea dispozițiunilor de mai sus sînt nule de drept. Nulitatea se va pronunța de instanțele judecătorești prevăzute la art. 139 cu procedura prevăzută acolo. Odată cu nulitatea se va pronunța și deposedarea cumpărătorului.

Articolul 125

Dispozițiunile din acest capitol se aplică și loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrăinarea bunurilor Statului și a acelora vândute de Casa rurală, afară de restrictia de 5 ani dela art. 120.

Transferarile pământurilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire se respecta.

Dispozițiunile legilor din 12 Fevruarie 1879, 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 și 23 Aprilie 1916, sînt și rămîn abrogate în ceea ce privește înstrăinarea atît cu titlu oneros, cat și gratuit, a loturilor mici, adică a loturilor asa zis cu declarație, din Dobrogea-Veche.

Rămîn în vigoare numai dispozițiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1881.

Restrictia de 5 ani din art. 120 nu se aplică acestor loturi.

Articolul 126

Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pînă la 2 hectare la șes și 1 hectar la munte și deal. Pentru locuri de casa, fabrici, grădini de legume, plantații de pomi și vii, diviziunea proprietății este permisă fără nici o limita.

Articolul 127

Prin derogare dela codul civil și cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moștenitorul sau moștenitorii beneficiari, cari vor avea sa despăgubească pe comostenitori după normele legii de fața.

Articolul 128

În cazul cînd împărțirea pămîntului între moștenitori nu s-ar putea face fără a încalcă dispozițiunile art. 126 și în cazul cînd moștenitorul nu a fost desemnat conform art. 127, pământul poate fi atribuit, prin buna înțelegere, unuia din moștenitorii legali, cari sînt ținuți pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori, sau prin tutori sau curatorul lor cînd sînt minori ori interzisi, în fața judecătorului pentru a lua act de învoiala.

Judecătorul de ocol poate să nu legitimeze învoiala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl sau mama moștenitorului și dacă socotește ca învoiala nu ocrotește de ajuns interesele moștenitorilor reprezentanți.

Articolul 129

În caz de neînțelegere între moștenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre moștenitori, va chema toți moștenitorii prin citații individuale la domiciliu și va cauta sa stabilească o înțelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor și asupra despăgubirilor de acordat celorlalți moștenitori, inscriind înțelegerea într-un proces-verbal semnat și de părți.

În cazul cînd părțile nu cad la învoiala, judecătorul va trage la sorți lotul sau loturile ce sînt de împărțit între moștenitori, fixând totdeodată și prețul potrivit cu valoarea inițială, și cu cota de scăzut din valoarea inițială pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar și încheind despre toate aceste operațiuni un proces-verbal semnat și de părțile interesate.

În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnatura sa.

Articolul 130

Moștenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moștenitor în parte și are obligațiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani și cu o dobînda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar și continuand anual la același termen. În caz de întîrziere mai mare de 3 luni dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate în art. 129, excluderea moștenitorilor cari nu și-au îndeplinit obligațiunile, rezilierea împărțelii și facerea unei noui imparteli.

Articolul 131

Constructiunile sau îmbunătățirile funciare făcute în cursul posesiunii de moștenitorul asupra căruia a rămas lotul nu împiedica operațiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă sa stabilească pe baza unei evaluări drepturi la despăgubiri ce se cuvin.

Articolul 132

Moștenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalți comostenitori.

În acest caz Casa centrala a împroprietăririi va incasa odată cu ratele împrumutului acordat și anuitatea datorită pentru plata prețului loturilor.

Articolul 133

Toți proprietarii de pămînt pot declara indivizibilă și supusă transmisiunii, după dispozițiunile cuprinse în acest capitol, o suprafața pînă la 50 hectare.

Declarația va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva de către proprietar, care se va prezenta în persoana.

Ea va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situația, întinderea și vecinătățile terenului ce voește să se declare indivizibil și semnatura proprietarului.

În caz cînd proprietarul nu știe carte, declarația va fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătoria de ocol.

Judecătorul de ocol va primi declarația scrisă a proprietarului, va lua act de voința acestuia și va încheia procesul-verbal de cele constatate.

Declarația și procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit și ținut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Articolul 134

Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau a testa obligațiunea indivizibilă arătată în art. 126 fără obligațiunea pentru donator sau legatar de a raporta chiar în numerar excedentul peste cotitatea disponibilă.

Articolul 135

Un regulament special va desvolta în amănunt aplicarea dispozițiunilor din acest capitol.

Articolul 136

Pentru a se asigura putinta exploatării lesnicioase și prielnice a pămîntului prin reunirea proprietăților rurale formate din mai multe parcele răzlețe, prin așezarea izlazurilor și a tuturor terenurilor cu destinație specială în situația cea mai potrivita cu scopul căruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios la toate parcelele și în genere prin parcelarea rațională a proprietății rurale, în raport cu necesitățile agricole. Casa centrala a împroprietăririi, prin Direcția Cadastrului și a lucrărilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.

Articolul 137

Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăți, o cat mai buna întrebuințare a izlazurilor comunale, cum și punerea în valoare a produselor micei proprietăți, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili și impune micilor proprietari obligațiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura și tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura rațională și intensiva, la desfacerea produselor lor și îmbunătățirea rasei vitelor, determinând și sancțiunile de luat.

Articolul 138

Toți cumpărătorii de loturi după legea de fața și după legile anterioare aflați într-o alta comuna la o distanta mai mare ca de 15 km de comuna lor de reședința, sînt datori ca, în termen de cel mult trei ani dela luarea în stapanire a lotului, să se mute în comuna de care depinde lotul.

Se exceptează funcționarii publici, muntenii improprietariti la camp cu loturi pînă la 2 hectare și lotasii cari, pastrandu-și locuinta, rămîn totus mai aproape de loturile lor, decât dacă s-ar muta în comuna de care depinde lotul.

Articolul 139

Acei cari nu vor îndeplini obligațiunile prevăzute în articolele de mai sus vor fi deposedati fără somațiune, după cererea Casei centrale de improprietarire, printr-o hotărîre pronunțată de judecătorul de ocol, după cererea serviciului agricol județean și după ce va fi citat pe cel a cărui deposedare o cere.

Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul la apel este de 30 zile libere dela pronunțare dacă este prezent și dela comunicare dacă este lipsa. Apelantul este dator sa arate motivele apelului.

Tribunalul va judeca în camera de consiliu în termen de 15 zile maximum. Hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziție sau recurs.

Procedura va fi gratuita și părțile se vor cita din oficiu.

Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea valorii pămîntului plătită.

Articolul 140

În toate cazurile de deposedare loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi, care va dispune de ele conform prevederilor acestei legi.

Articolul 141

Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat 4 rate semestriale din preț vor fi deposedati de către Casa centrala a împroprietăririi pe cale administrativă, în termen de 3 luni dela data încunoștiințării, fără judecata și fără îndatorirea de a urmări în prealabil încasarea ratelor.

Articolul 142

De îndată ce s-a făcut improprietarirea și satenii au fost puși în stăpânirea loturilor, ei nu vor mai plati arenda, ci anuitatea prețului dacă prețul pămîntului expropriat a fost fixat.

Articolul 143

Pământul cultivabil expropriat pe baza legii de fața se va vinde satenilor muncitori de pămînt prevăzuți la art. 77 în loturi mici.

Prețul vânzării nu va putea întrece 20 ori prețul regional de arenda fixat în anul 1916 de către comisiile regionale pentru anii 1917-1922.

Toate celelalte vânzări se vor face pe prețul exproprierii stabilit la art. 36. În principiu, plata pămîntului se face în momentul intrării în posesie. Acelor cari nu vor fi în măsura sa plătească în întregime pământul primit, se va acorda un termen de plată pînă la 20 ani, cu condiția de a vărsa înainte cel puțin 20% din preț. Comitetul agrar va putea reduce aceasta obligație pentru satenii lipsiți.

Încasarea ratelor se urmărește conform legilor ce sînt sau vor fi în vigoare pentru urmărirea veniturilor Statului.

Articolul 144

Plățile anticipate din preț se fac în contul și pe seama Casei centrale a împroprietăririi, Direcția creditului ipotecar.

Aceste sume servesc exclusiv la amortizarea prin tragere la sorți a titlurilor de renta amortibile, emise pentru plata pămîntului expropriat.

Articolul 145

Plata prețului pasunilor comunale înființate sau completate prin legea promulgată prin inaltul decret regal No. 3.865 din 22 Septemvrie 1920 se face de comune, în condițiunile prevăzute în acest capitol pentru sateni.

Articolul 146

Pentru aplicarea legii pasunilor comunale, care conform cu art. 28 din acea lege se face de organele de aplicare prevăzute în decretul-lege No. 3.697/918, atribuțiile comisiilor locale și județene prevăzute în acel decret sînt îndeplinite de comisiile de ocol pentru expropriere care le înlocuiește, din cari face parte și șeful de ocol silvic, iar atribuțiunile comisiunilor regionale și cele ale comisiunilor centrale județene, atît pentru aplicarea legii pasunilor comunale, cat și pentru aplicarea decretelor-legi No. 3.697/918 și No 4.839/919 vor fi îndeplinite de comisiile județene de expropriere.

Articolul 147

Casa centrala a împroprietăririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pămînt, sa cumpere portiunile de teren rămase pe seama proprietarului.

Articolul 148

Prin derogare dela art. 1252 și 1253 codul civil, toate proprietățile rurale ale minorilor, precum și cele supuse regimului dotal pot fi înstrăinate prin buna învoiala, fără îndeplinirea altor formalități decât încuviințarea tribunalului, garantandu-se banii proveniți din înstrăinare conform dispozițiunilor codului civil.

În caz cînd prin actele dotale ale femeilor maritate sub acest regim se prevede întrebuințarea averilor dotale exclusiv în cumpărări de moșii sau plasari în efecte rurale, sotii vor putea cu autorizarea justiției întrebuința fondurile lor dotale în cumpărări de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în aceasta privinta cu derogare de la dispozițiunile actelor dotale.

Articolul 149

Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sînt supuse restrictiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în această lege din momentul terminării constructiunii și începerii funcționarii.

Articolul 150

Locuitorii îndreptățiți la improprietarire, cari la revizuirea ce s-ar face tablourilor de improprietarire nu vor declara exact întinderea pămîntului pe care îl poseda anterior aplicării acestei legi, vor fi deposedati de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de improprietarire și amendati în folosul fiscului dela 500 la 1.000 lei.

Articolul 151

Prețul pămîntului pentru mosiile foste proprietatea județelor, comunelor și persoanelor juridice de interes public, cari au trecut în proprietatea Statului prin legea din 18 Martie 1912 și care a fost socotit potrivit art. 4 din sus zisa lege, se va calcula conform art. 36 din prezenta lege, iar diferența în plus se va restitui județelor, comunelor și persoanelor juridice de utilitate publică, foste proprietare ale acestor moșii.

Articolul 152

Toate operațiunile financiare decurgînd din expropriere și improprietarire se fac prin Casa centrala a împroprietăririi. Aceasta instituție financiară se va organiza prin legea specială.

Articolul 153

Pentru anul agricol 1921-1922 pământurile expropriabile conform acestei legi se vor cultiva de către actualii deținători, dacă pînă la 15 Aprilie 1921 nu va fi intervenit o hotărîre definitivă de expropriere.

Pământurile expropriabile pentru pășuni comunale nu intră în vederile acestui articol.

Articolul 154

Toate actele și transmisiunile fără nici o excepție, privitoare la expropriere și comasare, precum și toate actele judiciare, făcute în executarea legii de fața, sînt scutite de orice taxe de timbru și înregistrare.

Articolul 155

Toate dispozițiile legii de fața, relativ la cultivarea loturilor, se vor aplica tuturor proprietăților rurale date taranilor prin diferitele legi de improprietarire.

Articolul 156

Un regulament de aplicare va completa și lămuri în amănunt dispozițiunile prevăzute în această lege.

Articolul 157

Toate legile, decretele și regulamentele contrarii legii de fața sînt și rămîn abrogate.

Articolul 158

Decretele-legi arătate mai jos se ratifica. Dela data promulgării acestor legi ele se abroga, afară de cele dela punctele 2 și 10.

1. Decretul-lege No. 3. 697 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 215 din 16 Decemvrie 1918.

2. Decretul-lege No. 3.922/918 pentru înființarea C. C. a C. și I., publicat în Monitorul Oficial No. 225 din 3 Ianuarie 1919.

3. Decretul-lege No. 655 pentru adăugire la art. 44 din decretul-lege de expropriere cu No. 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial No. 256 din 13 Fevruarie 1919.

4. Decretul-lege No. 1.658 pentru modificarea art. 17, 43, 55, 56 și 57 din decretul-lege No. 3.697/918 pentru aplicarea exproprierii în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 10 din 29 Aprilie 1919.

5. Decretul-lege No. 1.999 pentru modificarea art. 30, 32 și 33, cum și adaugirea art. 31 bis la decretul-lege No. 3.697/918, relativ la exproprieri pentru utilitate naționala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 30 din 24 Mai 1919.

6. Decretul-lege No. 2.488 pentru modificarea art. 52 din decretul-lege No. 3.697/918, relativ la exproprierea pentru cauza de utilitate naționala în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No 53 din 24 Iunie 1919.

7. Decretul-lege No. 3.280 pentru adaugirea unui alineat la art. 5 din decretul-lege No. 3.697 din 1918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 86 din 2 August 1919.

8. Decretul-lege No. 3.622 pentru adaugirea unui alineat la art. 42 din decretul-lege de expropriere No. 3.697/918, publicat în Monitorul Oficial No. 104 din 27 August 1919.

9. Decretul-lege No. 3.785 pentru modificarea art. 41 din decretul-lege No. 3.922/918, relativ la modificarea decretului-lege No. 3.697/918, privitor la exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 111 din 5 Septemvrie 1919.

10. Decretul-lege No. 3.856 pentru modificarea decretului-lege No. 3.922/918 pentru înființarea C. C. a C. I. în sensul de a i se da ca atribuții acordarea de împrumut comunelor rurale pentru cumpărarea de islazuri, precum și masuratoarea și hotarnicia islazurilor comunale, publicat în Monitorul Oficial No. 114 din 9 Septemvrie 1919.

11. Decretul-lege No. 4.840 pentru modificarea art. 25, 28, 30, 32 alin. II și 35 din decretul-lege No. 3.697/918 pentru exproprierea în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 174 din 21 Noemvrie 1919.

12. Decretul-lege No. 1.407 pentru modificarea art. 37 și 48 din decretul-lege No. 3.697, relativ la expropriere pentru stabilirea ordinei de preferinta la improprietarire și modalitatea platei loturilor cumpărate din vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 2 din 2 Aprilie 1920.

13. Decretul-lege No. 1.682 pentru corestituirea comitetelor locale și de ocol, stabilirea dreptului de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 15 din 23 Aprilie 1920.

14. Decretul-lege No. 2.097 pentru modificarea art. 37 din decretul-lege No. 3.697, modificat prin decretul-lege No. 1.407/920, relativ la stabilirea mărimii loturilor de improprietarire în vechiul regat, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920.

15. Decretul-lege No. 2.099 pentru modificarea unor dispozițiuni din organizația obstiilor în vederea împroprietăririi, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920.

16. Decretul-lege No. 2.100 pentru modificarea art. 31, 32, 33 și 34 din decretul-lege No. 3.697 din 1918, relativ la desființarea Comisiunii regionale și înființarea Comisiunii centrale județene, publicat în Monitorul Oficial No. 29 din 12 Mai 1920.

17. Decretul-lege No. 3.684 pentru aplicarea dispozițiunilor art. 19, alin. V din Constituție, privitoare la expropriere pentru cauza de utilitate naționala, publicat în Monitorul Oficial cu No. 214 din 15 Decemvrie 1918.

18. Decretul-lege No. 4.839 privitor la executarea definitivă și aplicarea pe teren a deciziunilor comisiei de expropriere, publicat în Monitorul Oficial No. 174 din 21 Noemvrie 1919.

Articolul 159

Aplicarea legii și controlul acestei aplicari se face de ministerul agriculturii.

Articolul 160

Potrivit art. 19, paragraful V alin. II și III din Constituție, dispozițiunile cuprinse în articolele: 3 alin. I, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 14, 16, 18,21, 23, 24, 36 și 69 din această lege pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea au putere constituțională și fac de drept parte din art. 19 din Constituție.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților în ședința dela 7 Iulie anul 1921 și s-a adoptat cu majoritate de două treimi și anume doua sute saptesprezece voturi, contra șaptezeci și opt.