Decizia nr. 902/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.154D/2007, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, ridicată de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că, în acest dosar, autorul excepției a depus o cerere de amânare pentru a-și angaja un apărător.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.

Curtea respinge cererea de amânare, considerând că nu sunt întrunite condițiile art. 156 din Codul de procedură civilă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.154D/2007 la Dosarul nr. 1.140D/2007, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 iunie 2007 și 25 iunie 2007, pronunțate în dosarele nr. 52/324/2007 și nr. 5.103/121/2005, Judecătoria Tecuci și Curtea de Apel Galați - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal și, respectiv, art. 215 alin. 3 din același cod. Excepția a fost ridicată de Andrei Costel Viorel și, respectiv, Gheorghe Drăgănescu în cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, se susține, în esență, că dispozițiile art. 215 din Codul penal aduc atingere liberei inițiative și accesului liber al persoanei la o activitate economică, prin incriminarea într-un obiect cu formulare generică, interpretativă, a unor aspecte incidente unor relații comerciale, care prin natura lor se nasc sau se sting, ori au o evoluție dependentă de voința părților. Arată că dreptul la libera inițiativă și la o activitate economică este restrâns în alte condiții decât cele prevăzute în art. 53 din Constituție, ceea ce, pe cale de consecință, atrage și încălcarea celorlalte texte invocate în excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește art. 215 alin. 3 din Codul penal, se arată, în plus, că stabilește o sancțiune penală în condițiile în care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligații contractuale nu pot fi sancționate decât prin aplicarea de sancțiuni civile. Or, și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează imposibilitatea aplicării unor sancțiuni penale privative de libertate în materia obligațiilor contractuale.

Judecătoria Tecuci consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar Curtea de Apel Galați - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepție, limitându-se la a arăta că autorul excepției de neconstituționalitate nu se află în situația prezentată de acesta.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în acest sens, că persoana care încalcă dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal nu este pedepsită pentru neexecutarea unei obligații contractuale, ci pentru încălcarea legii penale în vigoare. Apreciază că prevederile legale analizate nu sunt de natură a afecta libertatea economică, libertatea comerțului și concurența loială, scopul lor fiind tocmai acela de a proteja aceste valori, prin crearea unui climat de încredere în desfășurarea activității economice. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu consacră niciun privilegiu sau discriminare și nu cuprinde nicio normă de natură a împiedica pe cel în cauză să se prevaleze de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 215 din Codul penal, care au următorul cuprins:

"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 11 privind dreptul internațional și intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul persoanelor la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (2) lit. a) care privește economia. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 6 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, respectiv limitarea folosirii restrângerilor drepturilor, precum și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 215 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte din Constituție și din documentele internaționale invocate și în prezenta cauză. De exemplu, prin

Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, sau

Decizia nr. 679 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 din Codul penal, pentru motivele acolo arătate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 215 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Costel Viorel în Dosarul nr. 52/324/2007 al Judecătoriei Tecuci și de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 5.103/121/2005 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.