Decizia nr. 887/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și T.B.C. Osteoarticular "Foișor" din București în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal este prezent apărătorul Societății Comerciale "Zyrcon Medical" - S.R.L., avocatul Adrian Nica, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic.

Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.155D/2007 la Dosarul nr. 673D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societății Comerciale "Zyrcon Medical" - S.R.L. solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că soluționarea contestațiilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii se realizează de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în calitate de instanță administrativă cu atribuții speciale, care, potrivit Constituției, îndeplinește o activitate jurisdicțională facultativă și gratuită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 569/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 266-291 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și T.B.C. Osteoarticular "Foișor" din București.

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 482/33/2007, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate instituie o procedură jurisdicțională destinată a servi exercitării dreptului persoanei vătămate de a ataca actele unei autorități publice. Potrivit art. 52 alin. (2) din Constituție, condițiile și limitele exercitării acestui drept, deci implicit procedura de soluționare a contestației împotriva actului administrativ vătămător, se stabilesc prin lege organică. Însă nici

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

și nici

Legea sa de aprobare nr. 337/2006

nu au respectat condițiile constituționale prevăzute pentru adoptarea unei legi cu caracter organic.

Mai mult, în condițiile în care Constituția a consfințit principiul potrivit căruia numai prin lege organică se pot înființa instanțe specializate în anumite materii, constituirea unor astfel de complete apare ca fiind în evidentă contradicție și cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (5) referitoare la interzicerea înființării de instanțe extraordinare.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 266-291 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

permit Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor să emită opinii în timpul judecății, fapt ce impietează asupra imparțialității actului de justiție.

Pe de altă parte, autorii mai arată că dispozițiile cap. IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

reprezintă o majoră imixtiune a puterii executive în domeniul puterii judecătorești, fapt ce determină încălcarea principiilor constituționale ale statului de drept și separației puterilor. Întreaga procedură de soluționare a contestațiilor împotriva procedurilor de atribuire a contractului de achiziție publică și a contractului de concesiune de lucrări publice și de servicii reglementată de ordonanța criticată limitează accesul liber la justiție, la o instanță independentă și imparțială, și nesocotește dreptul părților la un proces echitabil. Mai mult, atribuirea unor competențe jurisdicționale unui organ administrativ - Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, fără a respecta principiile și garanțiile specifice instanțelor judecătorești, este de natură a înfrânge prevederile constituționale cuprinse în art. 125 alin. (1) și (2) și art. 126 alin. (1), (2) și (5).

Pe de altă parte, deși ordonanța prevede dreptul persoanei vătămate de a face plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu la instanța judecătorească competentă, această plângere este calificată drept recurs și constituie unicul grad de jurisdicție reglementat. Or, în condițiile în care Constituția prevede dreptul de a exercita cel puțin o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate de instanță, rezultă că dispozițiile

cap. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

încalcă dreptul la un recurs efectiv și, implicit, dreptul la apărare al părților.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , fiind adoptată în temeiul și cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, poate dispune într-un domeniu rezervat legii organice. Nu poate fi reținută critica potrivit căreia prevederile legale care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor ar încălca dispozițiile art. 126 alin. (5) din Constituție, întrucât completele de judecată din cadrul Consiliului nu constituie instanțe judecătorești, în sensul determinat de Legea fundamentală, ci realizează o jurisdicție specială administrativă facultativă.

În ceea ce privește posibilitatea instanței de contencios administrativ de a solicita Consiliului opinia asupra existenței unei încălcări a legislației în materie de achiziții publice, aceasta operează doar în situația soluționării unui litigiu având ca obiect acordarea de despăgubiri, fără ca, în prealabil, Consiliul să fi pronunțat o decizie în îndeplinirea atribuțiilor sale administrativ-jurisdicționale.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că procedura administrativă prevăzută în ordonanța criticată detaliază activitatea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor în vederea realizării scopului declarat al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 , și anume asigurarea transparenței în cadrul procedurilor de achiziții publice.

Pe de altă parte, procedura administrativă prevăzută în ordonanța criticată este facultativă și gratuită, astfel că persoanele care se consideră vătămate în drepturile și interesele lor legitime se pot adresa și direct justiției, respectându-se în acest mod dispozițiile art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate sunt în deplină concordanță cu regula garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, consfințită de art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, și cu principiul caracterului facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, consacrat de art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile cap. IX "Soluționarea contestațiilor" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 337/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat, art. 21 care consacră liberul acces la justiție, art. 52 alin. (1) și (2) privitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 121 care stabilesc autoritățile comunale și orășenești, art. 124 alin. (3) privitor la independența judecătorilor, art. 125 alin. (1) și (2) care prevăd statutul judecătorilor, art. 126 alin. (1), (2) și (5) referitoare la instanțele judecătorești, art. 127 privitor la publicitatea ședințelor de judecată, precum și ale art. 129 care stabilesc dreptul exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul persoanei la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității textelor de lege criticate s-a pronunțat recent prin

Decizia nr. 690/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007. Cu acest prilej s-a reținut că dispozițiile criticate reglementează "o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Pentru soluționarea contestațiilor, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor".

Referitor la legitimitatea constituțională a procedurilor administrativ-jurisdicționale, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu contravine dispozițiilor constituționale, atât timp cât decizia organului administrativ de jurisdicție poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești, iar "existența unor organe administrative de jurisdicție nu poate să ducă la înlăturarea intervenției instanțelor judecătorești, în condițiile stabilite de lege. În atare situație este exclusă posibilitatea ca un organ al administrației publice, chiar cu caracter jurisdicțional, să se substituie instanței judecătorești", astfel încât părților nu li se poate limita exercitarea unui drept consfințit de Constituție. Sub acest aspect, dispozițiile

art. 283 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

stabilesc dreptul persoanei interesate de a formula plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, instanța competentă să o soluționeze fiind curtea de apel - secția de contencios administrativ și fiscal pe raza căreia se află sediul autorității contractante.

Curtea Constituțională reține că existența unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicționale este acceptată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a statuat că "rațiuni de flexibilitate și eficiență, care sunt pe deplin compatibile cu protecția drepturilor omului, pot justifica intervenția anterioară a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigențele menționatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de tradiția juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981).

Având în vedere cele statuate prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994 , precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională reține că instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este, eo ipso, neconstituțională.

Mai mult, ordonanța prevede în mod expres în art. 255 alin. (1) că "persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare". Or, într-o atare situație, dispozițiile criticate satisfac pe deplin cerința constituțională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicțională și formularea unei acțiuni direct în fața instanței judecătorești, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

cap. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și T.B.C. Osteoarticular "Foișor" din București în Dosarul nr. 569/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Societatea Comercială "Mecdru" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 482/33/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007.