Normele din 20 ianuarie 2006

Contribuții extrabugetare

Contribuția crescătorilor care solicită servicii suplimentare celor prevăzute în prezentul regulament.

Alte fonduri atrase, în conformitate cu prevederile legale.

O Producția totală de lapte și producția de referință

Producția de lapte se calculează pentru perioada de muls, care poate începe după fătare sau după o perioadă de supt.

Organizația de control stabilește durata standard a lactației pentru fiecare rasă sau categorie de oi, în funcție de sistemul de creștere practicat.

Durata standard a lactației trebuie declarată la publicarea rezultatelor.

Primul control

Ziua primului control pentru turmă este situată în intervalul cuprins între ziua 4 și ziua 15 după începerea mulsului pentru întreaga turmă.

Primul control al producției de lapte pentru o oaie este situat în primele 35 de zile de la separarea completă de miei, cu o toleranță de 17 zile. ln consecință, diferența, în zile, de la fătare până la primul control al unei oi este egală cu durata perioadei de alăptare plus 52 de zile (35 + 17). Dacă această diferență este mai mare decât cea descrisă mai sus, pentru animalul respectiv nu se calculează lactațiile (este exclus din control).

Frecvența și numărul controalelor

Frecvența și numărul controalelor pentru turma. ln cazul controlului ambelor mulsori zilnice, intervalul, în zile, între cele două controale succesive este de 30 de zile (cu limite între 28 și 34 zile) pentru metoda A4, B4, sau 36 până la de 42 zile pentru metoda A5, B5, A6, B6,. Dacă se controlează doar una dintre cele două mulsori zilnice (metoda AT, BT, AC sau BC) intervalul mediu între controale este de 30 zile. Metoda A4 este metoda standard.

Intervalul maxim între două controale succesive pentru aceeași oaie este de 70 zile (2 x 35). Dacă intervalul între două controale este mai mare de 70 de zile, se întrerupe controlul pentru oaia respectivă.

Organizația de control poate stabili numărul de înregistrări lunare

precum

și intervalul maxim dintre primul și ultimul control în perioada de lactație .

Tipul controlului și exprimarea rezultatelor

Singurul control obligatoriu este cel cantitativ (cantitatea de lapte). Testele asupra compoziției chimice sau testele calitative sunt opționale. Controlul cantitativ se referă la cantitatea de lapte produsă de o oaie, în condiții normale de fermă, indiferent de sistemul de muls folosit.

Dacă mulsul este mecanic se recomandă să nu se ia în considerare volumul individual de lapte colectat din ultimele jeturi. Dacă producția din ultimele jeturi este înregistrată, este necesar să fie menționată în prezentarea rezultatelor.

Laptele este măsurat la două mulsori din ziua de control ( metoda A și B) sau la una din mulsori, alternativ, la un control la mulsoarea de seară iar la controlul următor la mulsoarea de dimineață (metoda de control AT și BT) sau la aceeași mulsoare la fiecare control (metoda AC și BC).

Laptele este măsurat gravimetric (grame). Cantitatea minimă zilnică testată este de 200 g, cu o eroare de maxim 40 g .

Dacă în ziua de control se înregistrează o cantitate de lapte mai mică de 200 g, lactația oii este considerată încheiată.

Cu ocazia controlului, se verifică dacă animalele sunt

înmatriculate

după sistemul oficial și se verifică datele privind organizarea împerecherilor, evidența fătărilor, verificarea filiației materne/paterne pe baza duratei medii a gestației .

Clauze de calculare a lactatiei

Pentru întreaga turmă fermierul trebuie să adopte o singură metodă de înregistrare a laptelui pentru perioada lactației.

Pentru fiecare oaie producția totală de lapte se calculează folosind metoda Fleischmann sau o altă metodă cu acuratete echivalentă, fiind raportată,

în

funcție de perioada de muls, la perioada lactației de la fătare până la încheierea lactației sau de la întărcare până la încheierea lactației.

(4)

Mulsul de la fătare :

se calculează producția totală de lapte pe lactație și durata corespondentă a lactației

(diferența

dintre data încheierii lactatței și data fătării).

(5)

Mulsul după o perioadă de supt: se calculează producția de lapte de după înțărcare și durata corespunzătoare perioadei de muls (diferența între data încheierii lactației și cea a înțărcării).

(6)

Procedura de calcul trebuie descrisă la publicarea rezultatelor .

Prezentarea rezultatelor

Producția totală de lapte echivalează cu producția totală de lapte pe lactație în cazul mulgerii de la fătare sau cu producția de lapte în perioada de mulgere în cazul mulgerii după alăptare.

Perioada de muls echivalează cu durata lactației în cazul mulgerii de la fătare sau cu durata perioadei de muls în cazul mulgerii după alăptare.

Este obligatorie prezentarea următoarelor rezultate pentru fiecare rasă, an sau perioadă de muls.

(a)

Informații referitoare la controlul producției de lapte:

-

organizația ce răspunde de efectuarea controlului;

-

metoda de control folosită;

-

unitatea de măsură pentru cantitatea de lapte;

-

tipul echipamentului de control folosit;

-

organizația responsabilă de calcularea lactațiilor;

-

data încheierii lactației :

reală sau calculată și specificarea procedurii de calcul pentru data încheierii lactației calculată;

-

data înțărcării mieilor (în caz ca există o perioadă de supt): reală sau calculată, indică durata medie a perioadei de supt;

-

numărul minim de teste de lapte pe oaie ,

pentru calculul producției de lapte pe

lactație;

-

calcularea productiei de lapte, bazata pe durata reală sau standard a mulsului;

-

publicarea duratei mulsului: formula de calcul (diferenta dintre date)

;

-

existența ajustărilor pentru producția de lapte :

tip și descriere (exemple de ajustări cu privire la vârstă, data fătării ,

etc)

;

-

existenta sistemelor de supraveghere (tip și descriere).

(b)

Informații referitoare la turmele în controlul producției de lapte:

-

numărul de ferme în control (anual) ;

-

numărul de oi în aceste ferme (inventar la fătare) ;

-

numărul de oi Iactante în aceste ferme (producția de lapte calculată) ;

-

ce sistem de mulgere este folosit:

-

sistemul I: mulgere de la fătare ,

sau

-

sistemul li :

mulgere după o perioadă de alăptare;

-

în cazul sistemului li :

durata medie a perioadei de supt (în zile) și descrierea detaliată a fazelor inițiale de supt sau de supt și muls ;

-

descrierea obiectivelor reproducției :

una sau mai multe fătări pe perioada de muls ,

vârsta la prima fătare ;

-

sistemul de muls: mecanic( %

de ferme și oi) sau manual ( %

de ferme și oi) ;

-

rezultatele controlului :

producția totală de lapte și durata ,

producția medie zilnică .

Dacă este posibil, rezultatele din producția de lapte sunt prezentate pentru toate lactațiile, în acord cu numărul lactațiilor ,

fără nici o ajustare.

(c)

Informații referitoare la animale :

în mod obligatoriu pentru fiecare lactație se vor publica următoarele :

-

numărul matricol al oii ;

-

vârsta la fătare ;

-

numărul lactației sau categoria de vârstă ;

-

în cazul alăptării ,

durata perioadei de alăptare ;

-

producția totală de lapte (fără corecții);

-

durata perioadei de muls ;

-

producția medie zilnică .

Dacă este posibil ,

se pot publica și a alte rezultate :

-

diferența (în zile) dintre data fătării și data primului test ;

-

maximum de lapte înregistrat (cu stadiul lactației);

-

număr total de teste lunare ;

-

o producție de referință (și durata standard aleasă).

Rezultatele înregistrărilor opționale

Informații referitoare la controlul calitativ:

-

obiectivele controlului cal i tativ (experimental sau selecție);

-

descrierea procedeului de recoltare a probelor ;

-

metodologia de control folosită :

mulsorile controlate ,

frecvența controalelor ,

categoriile de oi controlate ;

-

rezultate: procentajul de animale în controlul calitativ față de cele în controlul cantitativ ;

-

analize :

tipul și metodele de analiză ,

unitățile de măsură folosite ;

-

calculele efectuate :

descrierea tipurilor de calculații și publicarea rezultatelor ;

-

prezentarea rezultatelor medii - rasă ,

turmă și oaie ;

-

existența unui sistem de supracontrol :

tip și descriere.

Rezultate de reproducție:

-

descrierea generală a sistemului de reproducție (se disting două sisteme: o fătare pe an sau mai multe fătări);

-

descrierea metodei de reproducție folosită: estrus indus și însămânțare artificială,

estrus indus și montă dirijată, montă naturală;

-

vârsta medie la prima fătare, în funcție de metoda de reproducție;

-

descrierea perioadei de fătare (frecvența) pe grupe de vârstă și metoda de reproducție;

-

fertilitatea medie obținuta pe grupe de vârstă și metoda de reproducție;

-

prolificitatea medie pe grupe de vârstă și metoda de reproducție.

Alte rezultate opționale: se pot furniza și alte rezultate grupate pe rasă, turmă sau oaie, astfel:

-

rezultatul cântăririi mieilor la fătare sau înțărcare;

-

rezultatul cântăririi oilor la fătare sau la întărcarea mieilor;

-

cauzele reformei;

-

frecvența mamitelor.

Metode de control și durata lactației

Durata minimă a lactației trebuie să fie de 150 de zile și maximum de 240 de zile. Durata aleasă trebuie declarată de către organizația de control.

Operațiuni de înregistrare a laptelui:

-

stabilirea intervalului ales;

-

modul de înregistrare a cantității de lapte:

-

de către un reprezentant oficial al orqanizatiei de control (metoda

A)·

Intervalul de control (ore)

Intervalul mediu de control

/zile)

Număr de înregistrări pe an

Simbol

24

14

26

A2

24

21

17

A3

24

28-34

11-13

A4

24

36

10

As

24

42

8-9

As

lnregistrare

alternativă dimineata/seara

30

12

Ar

Metoda A4 este considerată standard .

-

de către proprietar

sau de către un oficial în colaborare cu proprietarul (metoda

8):

Intervalul de control (ore)

Media pe un interval de zile

Număr de înregistrări pe an

Simbol

24

30

12

8

ln cazul vacanțelor anuale, controlul oficial al producției de lapte poate fi suspendat pe o perioadă care nu depașește 75 de zile pentru fiecare capră și/sau pentru

toată turma .

ln cazul restrictiilor veterinare în zonă ,

înregistrarea poate fi suspendată pentru o perioadă de până la 100 de zile.

În absența alăptării, primul control nu trebuie efectuat înainte de a 1O-a zi de la

fătare .

ln cazul alăptării, controlul trebuie să înceapă după a 40-a zi de la fătare, caz în care calculul producției de lapte se face începând cu a 40-a zi după fătare .

Pentru estimarea producției de lapte pe lactație trebuie efectuate minim trei controale .

Pentru a estima producția de lapte în perioada dintre ultima înregistrare și

înțărcare ,

se înmulțește producția cu un număr de zile egal cu jumătate din intervalul ales .

Publicarea rezultatelor

Producția de lapte se exprimă în kg. Cantitățile de lapte pot fi măsurate cu ajutorul oricărui instrument cu o precizie de 20 g.

Cantitatea de lapte rezultată din ultimele jeturi nu se include .

Determinarea conținutului de grăsime sau de proteine este opțională .

Stabilirea greutății laptelui, a conținutului de grăsime și proteină și metodele de calcul a lactațiilor

Echipamentul folosit pentru cântărirea laptelui trebuie verificat, dacă este posibil, de către o agenție guvernamentală corespunzătoare .

Conținutul în proteină și conținutul de grăsime se determină din aceleiași mostră de lapte. Mostrele trebuie luate după ce laptele muls de la o singură capră a fost bine amestecat. Analiza monstrelor de lapte

trebuie efectuată în termen de 24 de ore de la recoltare .

Dacă este folosit un conservant ,

acesta nu trebuie să influențeze analizele mostrei.

Echipamentul folosit pentru determinarea conținutului în grăsime și proteină trebuie supus unor verificări conform standardelor în vigoare.

Cantitatea totală de lapte și procentul de grăsime și/sau proteine vor fi calculate prin una dintre următoare metodele sau printr-o altă metodă care asigură o acuratețe echivalentă.

a)

Metoda nr . 1: pentru fiecare interval dintre două controale succesive se face un calcul separat al cantității de lapte produs ,

înmulțind cantitatea de lapte din ziua de control cu numărul de zile din intervalul respectiv .

Prin însumarea producți i lor din acele intervale, se obține totalul laptelui produs în întreaga perioadă de lactație .

Cantitatea de grăsime și proteine se obține în același mod.

Procentul mediu de grăsime și proteine din lapte este obținut prin înmulțirea cantității de grăsime și proteină (în kg) cu 100 și împărțirea rezultatului la cantitatea totală de lapte (în kg).

b)

Metoda nr.2: pentru fiecare interval dintre două controale succesive se face un calcul separat prin însumarea cantității de lapte înregistrate la cele două controale și împărțirea la doi. Rezultatul este înmulțit cu numărul de zile dintre cele două controale .

Producția de lapte din timpul lactației se obține prin însumarea producțiilor din toate intervalele.

Cantitatea de grăsime și proteine se obține în același mod.

Procentul mediu de grăsime și proteine se obtine folosind metoda 1 .

În cazul suspendării controalelor o per i oadă de până la 100 de zile ,

perioada de lactație necontrolată poate fi estimată făcând media între cantitatea de lapte înregistrată la controlul precedent și ulterior, sau printr-o altă metodă corespunzătoare.

SECT . IUNEA 1.2 CONTROLUL OFICIAL AL PRODUCT . IEI DE CARNE

Scopul controlului oficial al producției de carne

Prezentele norme reprezintă minimul de cerințe pentru controlul oficial al performanțelor de carne

în scopul managementului fermei și evaluării

genetice

a animalelor.

Prezentele norme sunt aplicabile pentru controlul oficial al performanțelor de

carne la diferite rase și sisteme de producție.

Metode de control

Sunt recunoscute metodele de control A și B.

Controlul oficial al producției de carne necesită un sistem de identificare și înregistrare a mieilor, care include:

-

identificarea animalului;

-

data nașterii;

-

rasa;

-

numărul de ordine al fătării prin care i s-a dat naștere;

-

sexul;

-

identificarea părinților;

-

tipul de montă din care a fost obținut sau tipul de produs (produs din fătare cu un singur produs sau gemelară, embriotransfer);

-

identificarea fermei unde a fost născut

Controlul oficial poate fi organizat în următoarele tipuri de unități

a)

stațiuni de testare;

b)

ferme comerciale;

c)

abatoare;

Controlul oficial în stațiunile de testare

În stațiunile de testare se organizează controlul oficial al performanțelor proprii pentru masculii destinați reproducției, în vederea estimării valorii de ameliorare a acestora.

Condițiile în care se desfășoară testarea individuală a masculilor trebuie să fie asemănătoare cu condițiile în care vor fi crescuți descendenții, pentru ca testul să fie mai eficient, în termeni de valoare de ameliorare așteptată.

Masculii testați pot fi din rase specializate pentru producția de lapte, rase mixte sau rase specializate pentru producția de carne. Masculii pot fi destinați pentru folosire la însămânțare artificială sau montă naturală.

Control oficial se efectuează obligatoriu prin metoda de control A.

Masculii pentru testare trebuie introduși în stațiune la o vârstă cât mai mică, dar nu mai târziu de vârsta de 2 luni.

Perioada de testare cuprinde două etape:

-

etapa I - pretestarea, care durează minimum 4 săptămâni de la data introducerii în stațiune;

-

etapa a li- a - testarea propriu zisă, care se încheie la vârsta de 5 luni, +/-0,5 luni.

Masculii în testare se grupează în serii de contemporani de minimum 15 capete, a căror diferență de vârstă nu trebuie să depășească 1 lună.

Masculii dintr-o serie de contemporani trebuie să provină din mai multe ferme cuprinse în controlul oficial al producției, din mame de berbeci sau țapi și împerecheri nominalizate.

Pentru fiecare mascul din controlul oficial trebuie înregistrate următoarele date:

-

identificarea animalului;

-

data cântăririi la începutul perioadei de testare;

-

greutatea vie la începutul perioadei de testare;

-

data cântăririi la încheierea testării;

-

greutatea vie la încheierea testării;

(1O) Greutatea vie reprezintă media a cel puțin 2 cântăriri făcute în două zile succesive .

(11)

Performanța de referință este sporul mediu zilnic care se calculează prin

formula.

Sporul mediu zilnic= (W2- W1) x 1OOO/ (V2 - V1) în care:

V 1

este vârsta în zile la începutul testării; V 2

este vârsta în zile la sfârșitul testării; W 1

greutatea vie la începutul testării;

W 2

greutatea vie la sfârșitul testării ;

(12)

La terminarea testării se apreciază, prin punctaj (note) dezvoltarea musculaturii și scheletului precum și capacitatea funcțională.

Controlul oficial în fermele comerciale

Datele sunt colectate în ordinea obținerii lor, pentru a furniza informații utile fermierilor privind managementul fermei și pentru evaluări genetice după performanțe proprii și descendenți.

Animalele introduse în testare pot fi tineret mascul și femei până la vârsta de 5 luni, care provin din încrucișare între rase specializate pentru producția de lapte și rase specializate pentru producția de carne, ori din rase pure de lapte sau rase pure de carne.

Controlul oficial se efectuează prin metoda de control A sau B.

Pentru fiecare animal controlat trebuie înregistrate următoarele date:

-

identitatea animalului;

-

data cântăririi la începutul perioadei de testare;

-

greutatea vie la începutul perioadei de testare ;

-

data cântăririi la sfârșitul perioadei de testare;

-

greutatea vie la sfârșitul perioadei de testare ;

-

identitatea fermei;

Intervalul dintre prima și ultima cântărire trebuie să fie de cel puțin 2 luni (60 zile).

La sfârșitul perioadei de testare se apreciază, prin punctaj (note) dezvoltarea musculaturii și scheletului precum și capacitatea funcțională.

(?)Performanța de referință este sporul mediu zilnic (SMZ), care se calculează prin formula:

SMZ

= 1OOO-(W 2 - W1) / (Vr V1)

în care :

V1

este vârsta în zile la începutul perioadei de testare; V2

este vârsta în zile la sfârșitul perioadei de testare; W1

este greutatea vie la începutul perioadei de testare ;

W2

este greutatea vie la sfârșitul perioadei de testare.

Controlul oficial în abatoare

Rezultatele comerciale la sacrificare sunt înregistrate în mod obișnuit de către abatoare pentru a veni în întâmpinarea unor cerințe prevăzute în diferite reglementări. Aceste informații sunt obținute în mod obișnuit pentru utilizări comerciale

.

Datele înregistrate nu reprezintă performanțe corespunzătoare unei testări în câmp, dar ele pot fi considerate performanțe ale controlului oficial al producției de carne.

Datele sunt colectate în ordinea producerii lor și sunt utilizate pentru managementul fermei și pentru evaluările genetice după descendenți.

Animalele controlate pot fi tineret mascul și femei până la vârsta de 5 luni,care provin din încrucișare între rase specializate pentru lapte și rase specializate pentru carne, ori din rase pure de lapte sau rase de carne.

Control oficial se efectuează obligatoriu prin metoda de control A.

Carcasele trebuie să fie cântărite și clasificate în funcție de sistemul oficial național.

Datele trebuie să se obțină de la toate animalele sacrificate din același grup de animale ținute pentru același scop, în aceeași locație.

Pentru fiecare animal controlat trebuie înregistrate următoarele:

-

identitatea animalului;

-

identitatea abatorului;

-

data sacrificării;

-

greutatea comercială oficială a carcasei;

-

identitatea fermei de finisare;

Performanța de referință este sporul net zilnic (SNZ), adică greutatea netă a carcasei pe zi-vârstă, calculat după următoarea formulă:

SNZ = (1000-W) / V

în care:

V

este vârsta la sacrificare, în zile;

w

este greutatea comercială a carcasei, în kg;

lnsușiri apreciate

Producția de lână se apreciază pe baza unor însușiri cantitative și a unor însușiri calitative. Principalele însușiri cantitative sunt: cantitatea de lână, lungimea suviței și finețea fibrelor. Principalele însușiri calitative sunt: ondulațiile fibrelor, uniformitatea, mătăsozitatea, luciul și culoarea lânii, forma suviței și raportul dintre păr și puf din șuviță.

Controlul producției de lână are în vedere executarea obligatorie a determinărilor privind cantitatea de lână, lungimea șuviței și finețea fibrelor. Aprecierea celorlalte însușiri este opțională.

Controlul producției de lână la ovinele cuprinse în controlul oficial se efectuează la fiecare tundere și se înregistrează în evidențele de selecție. Cantitatea de lână se determină imediat după tundere prin cântărirea cojocului -

lâna brută -

fără codina încărcată cu pământ. Lâna miță nu se adaugă la cantitatea de lână de la tunsul de baza. Cântărirea se face cu cântarul zecimal, cu o exactitate de O,1 kg. Când ovinele adulte au pierdut lâna, sau o parte din lână, cantitatea de lână tunsă în anul curent nu se înregistrează. La tuns se înregistrează individual cantitatea de lână obținuta fizic.

Lungimea șuviței se determină cu cel mult patru săptămâni inaintea tunsului de baza și se definitivează la al doilea tuns. Măsurarea se face cu riglă metrică, cu o precizie de 0,5 cm. Se măsoară lungimea lânii neîntinse, la mijlocul spetei. Pentru determinarea corecta a lungimii suviței se va proceda la formarea, cu ajutorul mâinilor, a unei cărări orizontale în zona mijlocie a spetei. ln lungul acestei cusături se fixează capătul riglei, perpendicular pe suprafața pielii, cu latura gradată în sus. Pe această latură se așează, prin cădere normală, șuvitele din partea superioară a cusăturii. Lungimea șuviței se citește la diviziunea atinsă de capătul șuviței.

Finețea fibrei - grosimea firului de lână - se apreciază numai la ovinele cu lână fină și semifină, pe o șuviță de lână prelevată din regiunea centrală a spetei și se exprimă în microni (µ). La ovinele din fermele de elită și de înmulțire (selecție) finețea fibrei se determină cu aparatura de laborator, pe probe recoltate înainte de bonitare și în mod excepțional se poate aprecia de către bonitor cu ochiul liber, folosindu-se și etaloane comparative.

Finețea fibrelor concură la constituirea punctajului pentru nota lână, acordându-se la ovinele cu lână fină 20 de puncte pentru finețea cuprinsă între 18-22 microni, cu o corecție de minus 3 puncte pentru fiecare micron sub 18 sau peste 22 microni. Pentru ovinele cu lână semifină se acordă 20 puncte pentru finețea de 28-32 microni, cu o corecție de minus 3 puncte pentru fiecare micron sub 28 microni sau peste 32 microni.

Ondulația fibrelor se apreciază numai la rasele cu lână fină, pe suvița de lână smulsă din regiunea spetei (pe care se determină finețea), după numărul de ondulații pe centimetru și forma lor, exprimându-se în note de la 1 la 5:

5 se acordă fibrelor care prezintă ondulații uniforme ,

bine exprimate, în număr de 9 - 1O pe cm ;

4

pentru 7 - 8 ondulații normale pe cm;

3

pentru 3 - 5 ondulații pe cm; joase sau întinse, precum și pentru fibrele supraondulate; 1 sau 2 pentru fibre slab ondulate, cu 1 - 3 ondulații pe cm.

Ondulația fibrelor se poate aprecia cu ocazia bonitării sau în laborator pe probe prelevate pentru finețe .

Luciul și mătăsozitatea se apreciază după intensitatea cu care fibrele de lână

SPECIFICARE

LANA FINA SI SEMIFINA

LANA GROSIERA

lână mătăsoasă cu luciu intens

5

10-

9

lână catifelată cu luiciu normal

4

8-7

lână moale cu luciu potrivit

3

6-5

lână aspră cu luciu slab

2

4-3

lână mată și foarte aspră

1

2-1

reflectă lumina și după senzația de moale-catifelat imprimată degetelor la palpare .

Se apreciază în puncte de la 1 la 5 la rasele cu lână fină și semifină și de la 1 la 1O pentru rasele cu lână grosieră, astfel:

Culoarea lânii este o însușire foarte importantă pentru calitatea și aspectul produselor textile. Lânurile cele mai valoroase se consideră cele alb-imaculate, urmând în ordine lânurile albe-crem ,

albe-gri și cele pigmentate. Această însușire se apreciază în functie de rasă și se notează în puncte, așa cum este reiese din tabelul de mai ios.

NUANTA CULORII

LÂNĂ FINA

LÂNĂ SEMIFINĂ SAU GROSIERĂ

lână albă-imaculat

1O - 6

20 -16

lână albă-crem-gălbui

5-4

15 - 11

lână albă-gri

3-2

10-6

lână albă cu fibre pigmentate pe gât și

pe

membre

lână albă cu fibre pigmentate pe trunchi

1

o

5-2

1

SPECIFICARE

PUNCTE

DIFERENȚA LUNGIME (CM)

DIFERENȚA FINETE (MICRONI)

UNIFORMITATEA PE FIBRA

Ovine

10-8

1

2

-

cu

7-6

1.5

3

-

lână

5-4

1.5

4

-

fină

3-2

2

5

strangulată

1

peste 2

peste 5

lână coaptă

Ovine

5-4

1.5

3

-

cu

3-2

2

5

strangulată

lână

1

peste 2

peste 6

lână coaptă

semifină

Uniformitatea lânii se apreciază în puncte în funcție de diferența între lungimea suviței de la spată și de la coapsă. Diferența dintre finețea fibrei de la spată și de la fesă și diferentele de grosime și

rezistentă

de-a lunqul fibrelor se apreciază astfel ·

Nu se apreciază la ovinele cu lână grosieră.

(1O) Usucul și randamentul. Usucul reprezintă un produs de secreție al pielii, care se depune pe fibra de lână, protejând-o de acțiunea agenților chimici și fizici din mediul înconjurător. El contribuie la aspectul și calitatea generală a lânii, precum și la randamentul lânii la spălare. Usucul și randamentul se apreciază după cantitatea usucului, culoarea și consistența acestuia și după gradul de afectare a lânii de impurități și se notează astfel:

10-8 când usucul este alb, uleios, uniform și protejează fibrele pe o porțiune de 3/4 - 2/3 din lungime, lâna fiind curată;

7-5 când usucul este galben, de consistența vaselinei, protejând fibrele pe cel putin

½

din lungime, în lână constatându-se impurități minerale și vegetale;

4-3 când usucul este portocaliu de diferite nuanțe, fluid sau grunjos, abundent sau în cantitate prea mică, iar lâna conține o cantitate însemnată de impurități în șuviță.

2-1 când usucul este brun-ruginiu sau verzui, grunjos sau apos, protejând slab fibrele de lână, imprimându-le o culoare galbuie-roscată, iar lâna este foarte încarcată cu impurități atât în șuvița cât și la suprafață.

(11)

Desimea lânii se apreciază prin palpare cu podul palmei și strângerea în mână a lânii de pe diferite regiuni ale corpului, după senzația de plin sau mai puțin plin pe care o lasă. Desimea se apreciază și după lărgimea cărării formată prin desfacerea suvițelor și după aspectul cusăturii lânii. Desimea lânii se noteaza astfel:

10-7

-

lâna foarte deasă; aspectul cojocului compact, cusătura încheiată și fără cărare deschisă pe linia spinării;

6-3 - lâna deasă; cojocul bine format, cusătura încheiată, dar pe linia spinării suvițele de lână se desfac mai usor lăsând o cărare mai largă pe suprafața pielii;

2-1 - lâna rară sau foarte rară; la palpare degetele intră atât în cojoc, lăsând senzația de gol în palmă, cojocul pare format din suvițe independente iar pe spinare se formează o cărare largă.

(12)

Proporția fibrelor groase și fine (păr-puf) în compoziția șuviței - se determină numai la ovinele cu lână grosieră și se apreciază astfel:

10-7 - se acordă la proporția de 1/4 - 1/3 fibre groase față de fibre fine, fără fibre moarte; 6- 4 - când proporția intre fibrele groase și fine este de 1/5 sau 2/5;

3-1

- când fibrele groase sunt peste 1/2 din cantitate iar lungimea lor este numai cu 1/3 mai mare decât a fibrelor fine (lâna stogoșă) .

(13)

Forma suviței se apreciază numai la ovinele cu lână grosieră și se notează în puncte de la 1 - 1O, astfel:

10-7 se acordă lânii

în

șuvițe clare, neîmpâslite ,

de forma conică, fibrele fiind puțin ondulate;

6-4 se acordă lânii în șuvițe clare, ușor împâslite, forma suvitei conica sau ascuțită;

3-1 se acordă lânii în șuvițe neclare, împâslite, în formă de trestie ,

tirbuson sau puternic serpuită (creață).

(14)

Consecutiv aprecierii însușirilor menționate anterior se acordă

ănota

pentru calitatea lânii" prin însumarea punctajului parțial obținut pentru fiecare din aceste însușiri și care sunt sintetizate, pentru punctajele minime și maxime ce se pot practic realiza, în tabelul următor:

Nota pentru calitatea lânii

INSUSIREA

OVINE

cu

LÂNĂ

FINĂ

OVINE

cu

LÂNĂ

SEMIFINĂ

OVINE

cu

LĂNA

GROSIERĂ

Lungimea suviței

3

30*

3

30*

1

30**

Finețea fibrei

cca 5

20

cca 2

20

X

X

Ondulația

1

5

X

X

X

X

Luciul

și

mătăsozitatea

1

5

1

5

1

10

Culoarea

1

10

1

20

1

20

Uniformitatea

1

10

1

5

X

X

Usucul

și

randamentul

1

10

1

10

1

10

Desimea

1

10

1

10

1

10

Proporția par-puf

X

X

X

X

1

10

Forma șuviței

X

X

X

X

1

10

Total

cca 14

100

Cca 10

100

cca 7

100

*

Calculat la lungimea lânii de la 1 - 1O cm (la 365 zile).

**

Calculat la lungimea lânii de la 1 la 30 cm.

(15)

lnsușirile care concură la stabilirea notei pentru calitatea lânii, cu excepția lungimii șuviței, se apreciază o singură dată în viața productivă a animalului, de regulă la tunsul de bază, sau la oricare alt tuns, dacă nu s-au apreciat la tunsul de bază.

(16)

Nota pentru calitatea lânii se acordă și dacă bonitarea nu este urmată de tuns în intervalul de 4 săptămâni, după același procedeu, dar fără a se recalcula lungimea șuviței (luându-se în considerare cm determinați la bonitare) .

Aprecierea ovinelor crescute pentru producția de pielicele se bazează pe bonitarea mieilor în prima zi de viață după însușirile pielicelei. Se cuprind în această categorie ovinele din rasa Karakul, metișii de Karakul și ovinele din varietatea Turcană brumărie.

Lucrările de apreciere se organizează la deținătorii care au animale cu apartenența de rasă anterior menționată și care sunt cuprinse în controlul oficial de producție .

Mieii se bonitează după însusirile pielicelei în primele 24 de ore sau în cazuri excepționale cel mai târziu la 48 de ore de la naștere, indiferent de apartenența de rasă sau de starea buclajului pielicelei la această vârstă. Datele obținute la bonitarea mieilor se înregistrează în foaia de bonitare (anexa 5).

Calitatea pielicelelor este determinată de frumusețea și valoarea economică a acestora și depinde de următoarele însușiri mai importante:

a)

culoarea și nuanța culorii pielicelelor;

b)

buclajul (ansamblul însușirilor);

c)

modelarea buclelor;

d)

calitatea fibrelor din bucle;

e)

luciul buclajului;

f)

calitatea pielii.

După culoare și nuanța culorii, în funcție de apartenența de rasă, mieii pentru producerea pielicelelor pot fi:

-

negri (arabi);

-

brumării (shiras);

-

cafenii (comor sau combar);

-

suri.

Culoarea neagră este cea mai frecventă și mai prețuită .

Mieii Karakul negru sunt de regulă pigmentați pe toată suprafața corpului. Petele albe din vârful cozii nu prejudiciază calitatea pielicelei. Petele albe nu sunt admise însă la mieii de reproducție pe regiunile corporale acoperite cu buclaj de calitate ,

deoarece depreciază valoarea pielicelei .

De asemenea ,

nu se admit la reproducție mieii cu pete albe pe cap sau cu fibre albe izolate în buclaj. Se preferă nuanța neagră - albastruie ,

care este în general asociată cu un luciu intens. Nuanța neagră - roșcată este nedorită, având și un luciu slab.

La bonitare, culoarea și nuanța acesteia se apreciază privind mielul de la distanță de cca. 1

-1,5 m .

ln foaia de bonitare se subliniază ,

după caz ,

nuanțele :

negru - albăstrui, negru (asemănător nuanței de creion negru), negru - roșcat (nuanța roșcat de diferite intensități) .

Culoarea brumărie este redată de amestecul de fibre negre și fibre albe .

Fibrele albe sunt de regulă mai numeroase și mai lungi față de cele negre.

Culoarea brumărie are trei nuanțe principale ,

în funcție de proporția firelor negre și a celor albe :

a)

brumăriu - deschis: când 80 %

(70-95 % ) din totalul fibrelor sunt albe. Pielicelele au de regulă o dungă mediană brumărie mai închisă. Această nuanță este considerată inferioară, mai ales dacă este foarte deschisă.

b)

brumăriu - normal :

când 60% (40-70%) sunt fibre albe .

Pielicelele cu această nuanță au o dungă mediană brumărie mai deschisă sau mai închisă .

Nuanța brumăriu-normal este cea preferată.

c)

brumăriu - închis :

când 25 %

(10-40%) sunt fibre albe .

Această nuanță este considerată inferioară mai ales dacă fibrele negre nu sunt repartizate uniform.

La culoarea brumărie mai pot exista și alte nuanțe specifice, în funcție de variabilitatea raportului între numărul de fibre albe și negre, astfel:

-

nuanța liliachie, cea mai preferată, când fibrele au un luciu bun, sunt mătăsoase, cele albe fiind foarte clare ,

iar cele negre intens pigmentate în negru - albăstrui;

-

nuanța oțelului ,

deasemenea preferată ,

când se întrunesc condițiile de mai sus ,

dar fibrele negre sunt mai numeroase ;

-

nuanța sidefie, când numărul fibrelor negre este mai mare, iar fibrele albe sunt mai lungi decât cele negre ,

formând la suprafața pielicelei un voal albicios;

-

nuanța plumburie, brună - gălbuie și cretată (lăptoasă), care nu sunt dorite, deoarece buclajul are luciul alb sau este chiar lipsit de luciu iar fibrele albe sunt uneori insuficient de clare.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: brumăriu - închis, brumăriu - normal sau brumăriu -

deschis ,

adăugându-se nuanța respectivă (liliachie, de oțel, plumburie ,

etc . ) .

Pentru uniformitatea culorii se subliniază ,

după caz ,

calificativele :

bună ,

mijlocie sau slabă .

Uniformitatea culorii împreună cu nuanța culorii constitue însușiri principale ale pielicelelor brumării. Lipsa de uniformitate constitue un defect al acestor pielicele.

Mieii ale căror pielicele au fibre albe repartizate pe extremități - cap ,

membre, vârful cozii ,

iar pe trunchi numai fibre negre sau fibre albe amestecate cu fibre negre sunt denumiți caciuri .

Pentru reproducție se preferă mieii de nuanță brumăriu normal, cât mai uniformă pe toată suprafața pielicele i.

Culoarea comor (kombar)are fibrele arămii ,

cu nuanțe destul de variate .

Aceasta culoare este destul de neuniformă, pielicelele fiind considerate in general inferioare.

Nuanțele culorii comor se apreciază la bonitare ca acelea ale culorii brumării ,

iar în foaia de bonitare se subliniază, după caz comor - deschis ,

comor - normal și comor închis.

Culoarea sur reprezintă efectul combinației de culori pe fibră ,

mai precis ,

coloritul diferit pe lungimea fibrei ,

în general baza fibrei fiind de culoare mai închisă (negru, maron, cafeniu) și spre vârf, mai deschis (alb, cafeniu, argintiu, galbui, bej, etc.).

ln funcție de combinațiile de culori de la baza și vârful fibrei se obțin diferite nuanțe coloristice, de un deosebit efect estetic, cele mai frecvente fiind:

-

nuanța argintie, când la baza fibrele au culoarea negru - intens, iar la vârf, alb sau alb - gri;

-

nuanța aurie, când la baza fibrele au culoarea maro - închis spre negru, iar către vârf

trece brusc în auriu - deschis;

-

nuanța bronzului, când baza fibrei este șatenă, iar vârful este decolorat în alb - gălbui;

-

nuanța platinei, când baza fibrei este negru - cafeniu, iar vârful este de culoare crem;

-

nuanța chihlimbarului, când baza fibrei este de culoare maron, iar vârful galben clar .

Ca și în cazul pielicelelor brumării, la cele de culoare sur se apreciază uniformitatea coloritului pe suprafața pielicelii, acordându-se punctaj maxim pielicelelor care au același colorit pe întreaga suprafață.

ln foaia de bonitare se subliniază culoarea, nuanța și uniformitatea, consemnându-se eventualele particularități .

(1O) Buclajul este principala însușire care determină valoarea economică a pielicelei și care depinde de conformația și dispunerea specială a fibrelor grupate sub formă de mănunchiuri direcționate într-un anumit sens, formând bucle. Această dispunere a fibrelor se menține timp de câteva zile după nașterea mielului.

Totalitatea buclelor de pe pielicică constituie buclajul acesteia.

(11)

ln creșterea ovinelor pentru pielicele se disting două tipuri de buclaj, diferențiate de preponderența formei buclelor pe intinsul pielicelei, astfel:

a)

buclaj în formă de tuburi, acestea fiind tipul clasic de bucle - de Buchara - Astrahan;

b)

buclaj fără forme tubulare dar cu fibre ordonate în valuri sau oglinzi cu aspect moarat - tipul african.

Tipul buclelor este condiționat de forma în care sunt dispuse fibrele de pe pielicica la nașterea mielului.

(12)

Buclajul se apreciază după următoarele însușiri :

-

tipul - forma buclelor ;

-

mărimea buclelor;

-

gradul de închidere a buclelor;

-

direcția de înrulare a buclelor;

-

uniformitatea buclelor;

-

rezistența și elasticitatea buclelor;

-

desimea buclelor;

-

modelarea buclelor .

(13)

Pielicelele mieilor Karakul ,

metiși Karakul șI Turcană brumărie prezintă frecvent următoarele tipuri - forme de bucle:

-

bucle în formă de tub: tub și bob;

-

bucle inelate: inel, tirbuson, melc, tigau, secera, semiinele;

-

bucle desfăcute: împâslite, vata;

-

bucle aplatizate: val, tub-plat, moarat;

-

bucle combinate: coastă, coamă.

(14)

Buclele sub formă de tub sunt cele mai valorase și preferate, au o formă de țigaretă și lungimea de peste 12 mm.

Tubul este format prin îndoirea, în aceeași direcție ,

a extremităților fibrelor de la suprafața sa, numite fibre de acoperire, care se îndoaie imediat de la ieșirea lor din piele, formând un cerc aproape complet. Fibrele din interiorul tubului, numite fibre intrânde sau de susținere, sunt mai puțin înrulate, îndoite sub formă de seceră la capăt și alcătuiesc un suport pentru fibrele acoperite.

După lungime, buclele sub formă de tub se clasifică în tuburi scurte: 12 - 20 mm, mijlocii: 20 - 35 mm, lungi: peste 35 mm.

Tuburile apar toate rar pe pielicele mieilor Turcană brumărie, se întâlnesc mai frecvent la mieii metiși Karakul cu Turcană și curent la mieii Karakul.

(15)

Buclele sub forma de bob au aceeași structură ca tubul, fiind însă mai scurte și având aspectul unui bob de fasole .

Bobul are lungimea sub 12 mm și lărgimea egală cu înălțimea, sau puțin mai mare decât aceasta. După lungime, bobul este mic, sub 8 mm; mijlociu ,

8 - 10 mm; mare, 10 -12 mm.

La Țurcana brumărie, bobul se întâlnește mai frecvent pe pielicelele mieilor ameliorați și foarte rar la cei neameliorați .

(16)

Buclele inelate au fibre puține și sunt răsucite în spirală turtită, formând un inel cu axul vertical pe piele. Acest tip de buclă este considerat defectuos la mieii Karakul negru. Inelele se întâlnesc mai frecvent la mieii Țurcană brumărie ameliorată și în special la mieii Țurcană neameliorată, pe gât, spate și coapsă, mai rar pe spinare, șale și crupă.

Semiinelele se deosebesc de inelele complete prin aceea că, vârfurile din buclă descriu numai jumătate din cerc, în loc de un inel întreg. Semiinelele sunt frecvente la mieii Țurcană brumărie.

(17)

Buclele sub formă de tirbuson au spirale ca la bucla inelată ,

însă întinsă mai în sus și cu fibrele rasucite ca un tirbuson.

Tirbusonul este considerat ca o buclă defectuoasă la mieii Karakul și este caracteristic mieilor de rasă Țurcană brumărie, la care se întâlnește mai frecvent pe coapse.

(18)

Buclele sub formă de coastă sunt formate din două tuburi așezate spate în spate, cu înrularea fibrelor în ambele direcții; din această cauză sunt late și lungi, de regulă turtite, drepte sau cel mult semirotunde. Coastele, privite de sus ,

au aspectul acoperișului unei case, cu pante aplecate spre ambele părți. Aceste bucle sunt considerate defectuoase la mieii Karakul negru .

(19)

Buclele sub formă de coamă pot fi considerate ca valuri înalte și desfăcute și au forma unor benzi de fibre, mai largi sau mai înguste, despărțite pe linia mediană spre dreapta sau spre stânga .

Valoarea pielicelei este mai redusă cu cât bucla are coama mai largă .

(20)

Tipul de buclă tigau are un pedicul înalt, alcătuind spre vârf o spirală în formă de măciucă sau bob de piper. Acest tip de bucle este defectuos.

(21)

Buclele sub formă de melc au fibre răsucite, axul buclei fiind mai mult sau mai puțin vertical ,

în formă de tirbușon gros și scurt, cu baza mai mare decât vârful. Acest tip de buclă este considerat defectuos.

(22)

Buclele sub formă de seceră au fibre aplecate într-o parte, cu gradul de închidere de numai 1/4 sau cel mult 1/2

.

Secerile constituie forma de tranziție de la ăoglinzi" la șuviță de lână a ovinelor adulte .

Buclele în formă de seceră sunt defectuoase .

(23)

Buclele sub formă de vată sunt lipsite de orice modelare ,

având fibrele îndreptate în diferite direcții, fără ordine; buclele sunt afânate, moi și lipsite de elasticitate .

Acestea sunt cele mai defectuoase bucle.

(24)

Buclajul desfăcut sau afânat, în general este constituit din bucle slab conturate, din grupe de fibre ,

fără ca să formeze un mănunchi întreg .

Această formă de buclă este cea mai defectuoasă și se întâlnește mai frecvent la mieii Țurcană brumărie, în regiunea coapsei, pe abdomen, partea inferioară a coastelor și flancurilor .

(25)

Oglinzile (linsături, lase) au fibrele regulate și drepte sau puțin curbate și paralele între ele, fără îndoirea caracteristică a buclelor .

Oglinzile au un luciu intens și sunt intercalate în bucle regulate .

Dacă oglinzile sunt mari, pielicica apare linsă.

Dacă pielicica mieilor Karakul negru este lipsită de buclaj sau are oglinzi pe toată suprafața ei ,

dar cu un luciu pronunțat și cu ape frumoase, este apreciată

în

comerț .

Pielicelele mieilor cu bucle sub forma de valuri largi, aproape linse, care se aseamană cu acelea de la avortoni se numesc ăbreitschwanz".

(26)

Buclele sub formă de val pot fi considerate structural tuburi lungi și plate, a căror lărgime este mult mai mare decât înălțimea, iar gradul de închidere este foarte redus (1/4), rar ajungând la 1/2 .

Pielicelele cu valuri sunt apreciate în comert datorită luciului lor, deși aceste bucle nu au un grad de închidere bun și pielicelele cu valuri sunt mai puțin valoroase decât acelea cu tub și bob și mai puțin durabile.

Berbecuții cu bucle sub forma de valuri nu se vor reține la reproducție.

(27)

La bonitare, tipul buclelor se apreciază privind mielul de la distanță de 1-1,5 m pe ambele laturi ale corpului și stabilind tipul buclelor, de exemplu: tub sau tub și bob, precum și dimensiunea (lungimea) acestora, de exemplu: tub lung sau bob mare etc. După posibilitate se pot alcatui colecții de bucle (eșantioane dln pielicele prelucrate cu diferite tipuri de bucle) care se folosesc prin comparație pentru determinarea tipului buclelor.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz ,

tipurile de bucle și dimensiunile constatate și anume: cu două linii tipul predominant și cu o linie tipul secundar .

Dacă există mai multe tipuri de bucle acestea se notează chiar dacă nu sunt dorite în creștere.

(28)

Mărimea buclelor se apreciază în funcție de:

lungimea buclelor; lărgimea buclelor; înălțimea buclelor;

gradul de închidere al buclelor.

(29)

Lungimea buclelor la tipurile tub și bob este reprezentată prin suprafața de prindere pe piele a fibrelor care formează bucla, adică distanța de la un capăt la altul al acesteia, masurată în lungul axului ei.

La bonitare lungimea buclelor se măsoară cu sublerul, până la formarea ochiului bonitorului.

(30)

Lărgimea buclelor este redată de distanța maximă între ramura ascendentă și cea descendentă a buclei, adică distanța între punctele cele mai proeminente de pe părțile laterale ale acestor ramuri .

După lărgime ,

buclele se clasifică în :

-

înguste sau mici :

cu lărgimea până la 4,5 mm la pielicelele mieilor Karakul negru și metiși sau până la 5 mm

la

Karakul brumăriu și la mieii din varietatea Țurcană brumărie;

-

potrivite sau mijlocii: cu lărgimea între 4,5 și 8 mm la pielicelele mieilor Karakul negru și metiși sau între 5 și 1O mm la pielicelele mieilor Karakul brumăriu și metiși și cele ale mieilor Țurcană brumărie;

-

largi sau mari: cu lărgimea între 8 și 12 mm la pielicelele mieilor Karakul negru și metiși sau între 1O și 14 mm la pielicelele mieilor Karakul brumariu și metiși și la Țurcană brumărie ;

-

prea largi :

cu lărgimea peste 12 mm la pielicelele mieilor Karakul negru și metiși sau peste 14 mm la pielicelele mieilor Karakul brumăriu și metiși și la Țurcana brumărie.

Buclele preferate sunt cele de lărgime mijlocie.

(31)

lnalțimea buclelor este distanța de la suprafața pielii până la punctul cel mai înalt al buclei (curbura maximă).

Inălțimea buclelor împreună cu lărgimea lor conditionează forma buclelor. Buclele se clasifică după înalțimea lor în:

-

bucle mijlocii: cu înălțimea egală sau aproape egală cu lărgimea;

-

bucle joase: cu lărgimea mult mai mare decât înalțimea .

Astfel de bucle au de regulă gradul de închidere incomplet ,

nu sunt compacte întrucat vârfurile fibrelor nu revin la baza lor;

-

buclele înalte cu înalțimea mult mai mare ca lărgimea: astfel de bucle au fibrele mai lungi, apar ridicate deasupra pielii, desfăcute și cu rezistență slabă.

După înălțime mai există bucle pediculate - la care înrularea fibrelor nu începe imediat la ieșirea lor din piele, ci mai sus. Astfel de bucle nu sunt rezistente .

Buclele înalte se întâlnesc mai frecvent pe pielicelele mieilor Karakul brumăriu și mai des pe acelea ale mieilor Țurcană brumărie .

La bonitare, înalțimea buclelor se apreciază după o anumită rutină, în mod liber, trecând cu mâna peste bucle și stabilind dacă sunt asezate direct pe piele, au înalțimea normală, sunt pediculate etc.

(32)

Gradul de închidere al buclelor este determinat de arcul pe care îl descriu fibrele prin înrularea lor. Acest arc este complet (închis) când vârfurile fibrelor ajung la punctul de unde au plecat. Arcul poate forma

numai o jumatate sau un sfert de cerc. Buclele apar mai strânse sau mai compacte cu cât gradul de închidere este mai complet.

Buclele de pe pielicelele mieilor Țurcană brumărie au gradul de închidere incomple (1/4 - 3/4), încât apar prea dezvoltate și crescute mai ales la mieii neameliorați.

La bonitare, gradul de închidere al buclelor se determină cu ajutorul unui creion, al cărui vârf se introduce în interiorul buclei, în lungul axului acesteia ,

desfăcându-se și scoțănd la suprafață terminațiile fibrelor componente .

ln acest fel se examinează mai multe bucle de pe diferite regiuni corporale, deteminând gradul de închidere predominant și secundar.

ln foaia de bonitare se subliniază după caz: 1/1, 3/4, 1/2 sau 1/4. Stările intermediare între cele patru grade de închidere menționate se încadrează la unul din aceste grade ,

mai apropiat de cazul existent.

La buclele cu gradul de închidere de numai 1/4, vârfurile fibrelor componente se văd la suprafață, fără a fi nevoie să se desfacă bucla cu vârful creionului, ea fiind aproape desfacută .

(33)

La bonitare, mărimea buclelor se stabileste măsurând cu compasul ,

rigla sau șublerul, lungimea, lărgimea sau alte însușiri măsurabile ale unui număr de bucle dominante pe pielicica .

După obișnuirea ochiului bonitorului, mărimea buclelor se va putea aprecia în mod liber.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: mare; mare - mijlocie ;

mijlocie; mijlocie - mică sau mică.

Pielicelele cu buclaj mijlociu și mic sunt cele mai valoroase .

(34)

Direcția de înrulare a buclelor este redată de sensul în care sunt îndoite fibrele din bucle .

ln mod normal sensul de înrulare este dinapoi spre înainte, adică de la coadă spre cap (cranial) și de jos în sus și oblic spre cap .

Buclele mai sunt uneori înrulate de la cap spre coadă (caudal). De exemplu: tuburile deformate cu aspect de coaste înguste. Această direcție de înrulare la buclajul în formă de tub este nedorită.

La bonitare, direcția de înrulare a buclelor se apreciază trecând cu mâna sau cu peria peste pielicica în direcția cap spre coadă și invers .

ln cazul când trecând de la cap spre coadă, buclele se desfac, ele sunt înrulate de la coadă spre cap (cranial); dacă ele se așează mai bine, înrularea este de la cap spre coadă (caudal).

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz ,

calificativele :

coadă - cap; cap - coadă sau mixtă.

Pentru reproducție se vor reține numai berbecuții cu direcția de înrulare a buclelor de la coadă spre cap ,

precum și mieluțele cu direcția mixtă.

(35)

Uniformitatea buclelor este una din însușiri l e care contribuie la valoarea pielicelelor ;

cu cât buclele sunt mai uniforme ca tip și formă pe suprafața pielicelei ,

cu atât pielicica are o valoare mai mare .

Deși nu există pielicele cu buclaj uniform, totuși dacă pe aceeași p i elicică se găsesc 3 - 4 tipuri de bucle, valoarea acesteia este mai mică .

Pe pielicica mielului Karakul calitatea buclelor diferă: buclele cele mai bune se gasesc în partea supero-posterioară (crupă ,

șale și spinare); urmeză în ordinea calității, părtile laterale (partea superioară a coapselor, flancurilor și coastelor până la spate); pe al treilea loc al calității urmeză buclele de pe piept și gât, iar buclele cele mai slabe se găsesc pe cap ,

stern și partea mijlocie a abdomenului. Pe partea inferioară a coapselor, buclele apar de multe ori șterse .

Buclele de pe trenul anterior sunt de regulă mai crescute și mai desfăcute decât cele de pe trenul posterior.

Pe pielicelele mieilor metiși Karakul și Țurcană brumărie, buclajul este mai puțin uniform decât pe pielicelele mieilor Karakul de rasă curată.

Buclajul unei pielicele este asimetric când tipul și calitatea buclelor nu sunt aceleași pe ambele părti ale pielicelei. Pielicelele cu buclaj asimetric au valoare mai redusă. Asimetria buclajului este mai frecventă la mieii proveniți din fătări gemene (se presupune că ar fi urmare a poziției defectuoase a fătului în uterul mamei), ținând cont de varietate și de gradul de metisare.

La bonitare, uniformitatea buclelor se apreciază de la distanță, examinând mielul pe ambele laturi ale corpului, privind buclajul în ansamblu și stabilind dacă există unul sau mai multe tipuri de bucle, care este suprafața ocupată de același tip de bucle și dacă pe diferite regiuni corporale calitatea buclajului este normal repartizată .

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz ,

calificativele: bună, mijlocie, slabă, foarte slabă.

(36)

Desimea buclelor este în functie de distanța între diferitele bucle și contribuie la calitatea pielicelei influențând modelarea și rezistența buclajului.

Pielicelele Karakul și Țurcană brumărie sunt mai frumoase și au o valoare mai mare când au buclele mai dese.

Desimea prea mare dă pielicelei un aspect prea încărcat, iar buclele rare diminuează valoarea pielicelei prin lărgimea prea mare a cusăturilor.

La bonitare, desimea buclelor se apreciază în mod liber ,

împreună cu lărgimea cusăturilor, privind mielul de la distanța de cca. 1 m ,

pe ambele părți. ln foaia de bonitare se scrie: rară, rară spre mijlocie.

(37)

Calitatea fibrelor din buclele de pe pielicelele mieilor Karakul și Țurcană brumărie este una din însușirile principale care dosebesc aceste pielicele de cele ale mieilor din celelalte rase și varietăți de ovine. Această însușire a fibrelor ,

care determină calitatea și durabilitatea buclajului, depinde de lungimea, grosimea și elasticitatea fibrelor .

Fibrele mătăsoase dau la pipăire senzația care se obține la trecerea mâinii peste catifea sau mătase .

După calitatea fibrelor se mai deosebesc; fibre moi, care la pipăit se simt ca fibrele de bumbac, fibre aspre (aspre și groase la pipăit, ca lâna oilor adulte), fibre sârmoase.

Fibrele mătăsoase au totodată luciul cel mai intens, fiind cele preferate .

Fibrele aspre, lânoase, friabile, prea groase sau prea subțiri, prea lungi sau prea scurte dau bucle inferioare și fără durabilitate .

Calitatea fibrelor se apreciază în ansamblu pe pielicică și separat pe piept ,

abdomen, coadă și membrele posterioare. ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: elastic, mătăsos, normal, dur, aspru, friabil-uscat, moale lânos, peri caduci, etc.

(38)

Grosimea fibrelor din bucle contribuie, împreună cu lungimea lor, în mod hotărâtor la calitatea fibrelor și astfel la luciul, gradul de închidere ,

rezistența și elasticitatea buclelor .

La pielicelele cu buclaj de calitate, fibrele trebuie să fie potrivit de groase, mătăsoase la pipăit și elastice. Fibrele prea groase sunt aspre, friabile, nu au gradul de închidere și nici luciul corespunzător, iar buclajul apare aspru și lipsit de soliditate .

Pe de altă parte, fibrele subțiri sau prea subțiri dau bucle lipsite de soliditate, care se desfac prea timpuriu.

La bonitare, grosimea fibrelor se apreciază trecând cu mâna peste bucle și frecând între degetul mare și arătător fibrele din câteva bucle din cele dominante sau din cele secundare, de pe spinare ,

crupă și laturile corpului.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: groasă, mijlocie, fină (subțire) .

(39)

Lungimea fibrelor împreună cu grosimea lor influentează

în

mod substanțial calitatea fibrelor și în consecință și calitatea buclajului. Astfel, lungimea fibrelor determină în masură esențială forma, mărimea, gradul de închidere și rezistența buclelor .

La pielicelele cu bucle de calitate, fibrele trebuie să fie de lungime potrivită, în medie cca 11 mm (8 - 14 mm).

Dintre mieii care au celelalte însușuri egale, se vor prefera cei care au fibrele de

lungime uniformă.

La bonitare, lungimea se apreciază, smulgând câteva fibre dintr-o buclă din cele dominante, de pe greabăn și măsurând lungimea pe un dublu - decimetru sau - după o oarecare rutină - prin aprecierea liberă.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele :

foarte lungă, lungă,

mijlocie ,

scurtă ,

foarte scurtă .

(40)

Rezistența și elasticitatea buclajului sunt legate de înalțimea și gradul de închidere al buclelor, de desimea și calitatea fibrelor din bucle, cât și de desimea buclelor între ele (lărgimea cusăturii). Buclele pediculate și înalte, incomplet închise, cu fibre rare, au rezistență slabă.

La mieii Țurcană brumărie și metiși, rezistența și elasticitatea buclelor sunt mult mai

reduse ca la mieii Karakul negru. De asemenea, aceste însușiri sunt mai bune dacă nuanța culorii brumării este mai

închisă.

La bonitare aceste însușiri se apreciază după senzația de rezistență și elasticitate mai mare sau mai mică, ce se obține la trecerea cu dosul palmei în răspăr peste bucle.

- Rezistența și elasticitatea se notează: bună - când buclajul cedează greu la apăsare ,

fibrele reducându-și forma inițială imediat după trecerea mâinii; mijlocie

-

când fibrele revin mai încet; slabă - când revin după un timp mai îndelungat.

(41)

Modelarea buclajului este o însușire de ansamblu determinată de așezarea buclelor între ele, cât și de repartiția lor pe suprafața pielicelei .

Modelarea buclajului, desenul acestuia, depinde de lungimea buclelor pe suprafața pielicelei. Când buclele sunt clare, ele dau un aspect de ansamblu sculptat și plăcut.

Buclajul lipsit de modelare nu are desen frumos .

ln ce privește felurile modelării, pot exista pielicele cu tuburi paralele ,

în unghi drept față de linia spinării. De la crupă, tuburile coboară pe coapse, asezându-se ca o semilună, apoi pe o linie orizontală, conturându-se un desen în forma de liră. De regulă buclele se asează perpendicular pe linia spinării și abia mai spre înapoi capată o linie curbă.

Modelarea amestecată are tuburile dispuse în diferite unghiuri între ele, iar liniile pe care sunt asezate sunt neregulate, sinuoase și în diferite direcții.

Intre modelările descrise pot exista diferite combinații, de exemplu :

liră pe crupă și coapse, iar pe coaste și spate, modelare amestecată ,

sau liră și paralelă, când pe regiunea costală buclele sunt așezate vertical.

Alte feluri de modelări :

modelarea sălbatică

-

când pe pielicica se găsesc bucle de forme diferite ,

așezate neregulat, dezarmonic și neclare, ceea ce face ca pielicica să nu prezinte valoare.

La bonitare, modelarea se apreciază examinând mai multe grupe de bucle de pe diferite regiuni corporale.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele :

foarte bună, mijlocie, slabă, iar pentru felul modelării și al desenului; lira, amestecată, paralelă, neprecisă etc.

(42)

Luciul buclelor exprimă

însușirea

acestora de a reflecta lumina cu o intensitate mai mare sau mai mică. Aceasta însușire este una din cele mai importante ale pielicelelor mieilor Karakul și Țurcană brumărie și depinde de structura suprafeței fibrelor și de așezare a lor în bucle .

Pielicelele de calitate trebuie să aibă luciul cât mai pronunțat. Luciul intens se constată de regulă la buclele așezate în rânduri regulate, cu fibre strâns unite și cu vârfurile ascunse .

De asemenea au luciul bun pielecelele cu valuri și oglinzi.

La mieii Karakul brumăriu și Țurcană brumărie luciul buclajului este, în general, mai puțin intens ca la mieii Karakul negru. Mieii Țurcană brumărie ameliorată au luciul buclajului mai bun ca la mieii Țurcană neameliorată.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: intens - când luciul este asemănător cu cel al unui obiect care sclipește puternic în bataia razelor de lumină; foarte bun sau bun - când este mai mult sau mai puțin lucitor; mijlociu - când se aseamană cu luciul dat de un obiect de lac aburit sau de o piele lustruită; slab - când buclele nu reflectă razele de lumină; fără luciu (metalic) - când luciul are nuanța de pe secțiunea unui metal rupt.

(43)

Valoarea pielicelelor Karakul, metiși și Țurcană brumărie este condiționată în măsură apreciabilă de însușirile pielii.

La pielicelele cu buclaj de calitate, pielea trebuie să fie subțire, densă și elastică. Pielea cu structură buretoasă nu este de dorit, întrucât este de regulă groasă și determină formarea de bucle largi, cu însușiri inferioare ,

în timp ce pielea subțire și densă are buclajul mai îngust, cu însușiri bune și fibre de calitate.

La bonitare, grosimea și suplețea pielii se apreciează strângând între degete o cută de piele din regiunea flancului.

ln foaia de bonitare se subliniază, după caz, calificativele: foarte groasă sau groasă - când pielea este și buretoasă; subțire sau foarte subțire - când este și densă

;

foarte subțire.

Pielicelele cu suprafața mai mare sunt superioare.

(44)

După aprecierea individuală a mieilor pe baza criteriilor menționate privind însușirile pielicelei, se stabileste clasa de bonitare a fiecărui miel după performanța proprie, ținând seama

de însușirile

apreciate

și notate

în

foaia de bonitare

;

aceasta

se face prin însumarea punctelor de la însușirile subliniate și se încaderează în clase, în funcție de totalul punctelor realizate.

ln cazul când bonitorul subliniază doua sau mai multe însușiri (exemplu: tub mijlociu și bob mare) se face media punctajului stabilit pentru însușirile respective.

Animalele cuprinse în controlul oficial trebuie să fie individualizate șI înregistrate oficial iar numărul matricol să fie unic pentru fiecare animal și niciodată reutilizat.

Metoda de individualizare și înregistrare este cea aprobată prin legislația în vigoare.

Controlul oficial va oferi indicații

r eale privind identitatea ,

sexul, rasa, originea și data nașterii animalului .

Originea unui animal va fi înregistrată prin numărul matricol al părinților acestuia ,

așa cum rezultă din documentele de înregistrare a montei sau însămânțării artificiale, iar identitatea animalului va fi înregistrată prin numărul matricol, rasa ,

sexul și data nașterii animalului care trebuie înregistrate imediat după fătare.

Identitatea (număr matricol, cod) femelei montate și a masculului care a efectuat monta sau ,

în cazul

î nsămânțărilor artificiale a masculului de la care provine materialul seminal ,

trebuie înregistrată în fermă în ziua efectuării montei sau însământării artificiale.

Organizația de control va înregistra informațiile privind monta sau însămânțarea artificială cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data efectuării montei. Sexul și numărul matricol al descendenților trebuie înregistrate în ziua fătării și notificate organizației de control cel târziu până la prima vizită pentru controlul oficial care succede fătarea.

în cazul transferului de embrioni, înregistrarea trebuie să cuprindă mama

genetică, mama receptoare și tatăl.

ln cazul în care ferma nu a mai fost cuprinsă în controlul oficial și nu se cunoaște originea animalelor, identitatea va fi stabilită numai pe baza numărului matricol.

Controlorul trebuie să verifice identitatea animalelor la începutul lactației și înaintea fiecărui control.

Inspecția controlului oficial

Pentru ca un control să aibă caracter oficial, metodele prin care este efectuat controlul și sunt procesate datele de control trebuie verificate prin inspecție și supracontrol de către persoane autorizate.

Inspecția și supracontrolul trebuie efectuat la 5 - 10% din numărul total de controale oficiale efectuat pe parcursul unui an de control, astfel:

a)

supracontrolul este efectuat de personalul organizațiilor de control, autorizat în acest scop;

b)

inspecția este efectuată de personalul autorității competente pentru activitatea de ameliorare și reproducție în zootehnie.

Norme pentru inspecția și supracontrolul activității de control oficial

Inspecția și supracontrolul trebuie să verifice următoarele aspecte:

a)

controalele oficiale să fie efectuate prin metode și cu echipamente aprobate de ICAR și prevăzute în documentația de lucru a controlorilor;

b)

echipamentele de control să fie instalate corespunzător, calibrate și utilizate corect;

c)

animalele din controlul oficial să fie identificate corespunzător;

d)

detectarea și identificarea informațiilor lipsite de precizie prin verificări de rutină;

e)

înlocuirea datelor incorecte sau ștergerea lor;

Persoana care face inspecția sau supracontrolul nu are voie să efectueze controlul oficial și prelucrarea datelor;

Persoanele cu atribuții de inspecție și supracontrol nu pot fi împiedicate să-și exercite mandatul iar proprietarul animalelor și controlorul trebuie să pună la dispoziția acestora toate documentele solicitate;

Inspecția laboratorului pentru analiza calității laptelui

Laboratoarele pentru controlul calității laptelui funcționează în baza regulamentului propriu, aprobat de autoritatea competentă pentru activitatea de ameliorare și reproducție.

Inspecția verifică respectarea regulamentului privind analiza probelor de lapte și aplicarea uniformă a valorilor standard.

Testarea paternității

Testarea paternității se face în laboratoare autorizate ,

cu ajutorul grupelor sangvine sau a altor metode recunoscute și este obligatorile pentru berbecii din rasele de lapte și opțional pentru celelalte rase.

După confirmarea paternității berbecii sunt admiși în testare după performanțe proprii.

Testarea după performanțe proprii

Testarea performanțelor proprii se execută în stațiunile de testare a reproducătorilor și producerea materialului seminal ,

în conformitate prevederile art .

28 .

Pot fi introduși în testare berbeci și țapi în vârstă de până la 2 luni, care provin din mame de berbeci și țapi dacă sunt identificați și înregistrați în conformitate cu sistemul național oficial.

La terminarea testării performanțelor proprii se procedează la estimarea valorii de ameliorare printr-un procedeu BLUP sau mai evoluat. Pe baza valorii de ameliorare se decide promovarea berbecilor și țapilor în altă etapă a testării sau eliminarea acestora, în acord cu prevederile programului de ameliorare.

Berbecii și țapii promovați în altă etapă a selecției sunt apreciați după capacitatea de reproducție

care

constă

în

controlul

comportamentului

sexual,

examenul

calității materialului seminal.

Berbecii și țapii declarați admiși după cele două etape de testare a performanțelor proprii sunt trecuți în etapa de testare după descendenți, în acord cu prevederile programului de ameliorare.

Testarea după descendenți

A.

Testarea pentru producția de carne

Testarea după descendenți pentru producția de carne se realizează pe un număr minim de 1O fii testați în fermele comerciale ,

după metodologia prevăzută la art .

29.

Rezultatele testării descendenților testați în alte tipuri de unități, în conformitate cu prezentele norme, pot fi utilizate ca informații suplimentare, pentru creșterea preciziei testării după descendenți pentru producția de carne.

Testarea berbecilor și țapilor după descendenți pentru producția de carne este obligatorie pentru rasele de carne.

Aprecierea berbecilor și țapilor după descendenți pentru producția de carne se face pe baza performanțelor fiilor, înregistrate în controlul oficial al producției de carne și exprimate prin valoarea de ameliorare estimată printr-un procedeu BLUP sau mai evoluat.

B

Testarea pentru producția de lapte

(1)

Testarea berbecilor și țapilor după descendenți pentru producția de lapte se face pe baza performanțelor obținute de la minim 1O fiice la prima lactație înregistrate în controlul oficial al producției de lapte și exprimate prin valoarea de ameliorare estimată printr-un procedeu BLUP sau mai evoluat.

(2)

Testarea berbecilor și țapilor după descendenți pentru producția de lapte este obligatorie pentru rasele de lapte .

Admiterea la reproducție a ovinelor și caprinelor de rasă pură

Fără a se aduce atingere prevederilor alin. 2, toate ovinele și caprinele de reproducție de rasă pură, masculi și femele, care sunt înregistrate într-un registru genealogic trebuie să fie acceptate pentru reproducție.

. (a) Masculii de rasă pură de ovine și caprine trebuie să fie acceptați la însămânțări artificiale, iar materialul seminal al acestora să fie utilizat în aceste scopuri, dacă au fost supuși testelor pentru monitorizarea performanțelor și estimarea valorii de ameliorare, conform Deciziei 90/256/EEC ,

transpusă prin Norma privind metodele de monitorizare a performanțelor

și metodele pentru estimarea valorii de ameliorare a animalelor de reproducție de rasă pură din speciile ovine și caprine.

(b) Masculii de rasă pură de ovine și caprine și materialul seminal al acestora trebuie să fie acceptați la testare, în limitele cantitative solicitate pentru monitorizarea performanței și estimarea valorii de ameliorare, conform Deciziei 90/256/EEC, transpusă prin Norma privind metodele de monitorizare a performanțelor

și metodele pentru estimarea valorii de ameliorare a animalelor de reproducție de rasă pură din speciile ovine și caprine.

(c ) Femelele de rasă pură de ovine și caprine trebuie să fie acceptate la reproducție ,

precum și ovulele și embrionii lor .

(3)Materialul seminal ,

ovulele și embrionii trebuie să fie colectați, tratați și stocați de către un centru autorizat sau de personal autorizat.