Decizia nr. 824/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 21 și art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
Ion Predescu - președinte
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 21 și art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 126/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 126/C/2006, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 21 și art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.
Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 10.202/2005 pronunțate de Judecătoria Timișoara.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală contravin art. 16 și art. 56 din Constituție, deoarece "acordă un privilegiu instituțiilor publice în raport cu ceilalți contribuabili, introducând în categoria creanțelor fiscale și, respectiv, a creanțelor bugetare și alte sume decât cele provenite din taxe și impozite - așa cum prevede art. 1 și art. 21 din Codul de procedură fiscală".
Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare și concluziile scrise depuse de autorul excepției în motivarea acesteia, îl constituie dispozițiile art. 1, 21 și art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală ( Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 ), republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Ulterior sesizării Curții Constituționale, alin. (3) al art. 133 din acest act normativ a fost modificat prin pct. 3 al articolului unic din
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 19 mai 2006, fiind păstrată însă soluția legislativă inițială.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 1: "(1) Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se înțelege ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu:
a) înregistrarea fiscală;
b) declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.";
- Art. 21: "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.
(3) În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligație în locul debitorului.
(4) În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.";
- Art. 133 alin. (3): "Creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, provenite din venituri proprii și cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum și creanțele care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod."
În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 56 referitoare la contribuții financiare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în fapt, critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, care, în opinia autorului excepției, nu sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1 și art. 21 din acest act normativ.
Articolul 133
alin. (3) din Codul de procedură fiscală a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, ca și în prezenta cauză și cu motivare asemănătoare. În acest sens este
Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, prin care Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia textul de lege criticat creează o inegalitate juridică între autoritățile publice locale și contribuabilii persoane juridice, în ceea ce privește modalitatea de constituire a titlurilor executorii, este neîntemeiată.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Nici critica privind înfrângerea prevederilor art. 56 din Constituție nu poate fi primită, deoarece acestea nu interzic stabilirea, prin lege, a procedurilor de recuperare a creanțelor statului, ci cuprind doar regula generală privind plata impozitelor și a altor taxe la cheltuielile publice.
Pentru aceleași argumente, Curtea constată că dispozițiile art. 1 și art. 21 din Codul de procedură fiscală nu contravin prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției.
În sfârșit, pretinsa neconcordanță dintre dispozițiile art. 133 alin. (3) și alte dispoziții ale actului normativ criticat nu constituie o problemă de constituționalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1, art. 21 și art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vanessa" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 126/C/2006 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent șef, Doina Suliman _____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.