Decizia nr. 184/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul consilier juridic Ion Ștefan, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia deoarece prevederile legate criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.105/2004, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Federalcoop Constanța în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluționarea unui recurs într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textul legal criticat produce discriminări între făptuitorii trimiși în judecată prin rechizitoriu și cei care ajung în fața instanței prin simpla formulare a unei plângeri împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată. Aceasta, întrucât făptuitorul trimis în judecată prin rechizitoriu beneficiază de un proces mai îndelungat, astfel încât fiecare probă să fie examinată cu toată atenția. Nu aceeași este situația în cazul persoanelor care ajung în fața instanței de judecată ca urmare a plângerii formulate în temeiul textului criticat, deoarece judecătorul, oricât ar fi de competent, nu poate, sub imperiul termenului de 20 de zile, să examineze toate probele existente la dosar.

Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, dar pe alte considerente decât acelea invocate de autorul excepției. Astfel, dispozițiile privind obligația instanței de judecată de a rezolva în cel mult 20 de zile plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată sunt în contradicție cu art. 16 din Constituție, deoarece înlăuntrul acestui interval părțile implicate nu-și pot exercita dreptul la apărare sau nu pot fi citate, așa cum se procedează în cauzele ce se judecă potrivit procedurii obișnuite. De cele mai multe ori procedura de citare este serios afectată de termenul de 20 de zile, deoarece deseori părțile domiciliază în alte localități, iar instanța nu are la dispoziție decât termene foarte scurte pentru a amâna cauza în situația neîndeplinirii legale a procedurii de citare.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este stabilită de lege și, în temeiul acestora, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze în acest domeniu, cu respectarea celorlalte norme constituționale.

Prin instituirea unui termen de soluționare a plângerilor, la care se referă textul legal criticat, nu se creează o discriminare față de inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriu, deoarece aceste două instituții au o natură juridică diferită. Astfel, pe de o parte, plângerea reglementată de art. 278^1 din Codul de procedură penală are ca scop declanșarea unui control al soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe când rechizitoriul declanșează o judecată în fond a cauzei.

Așadar, neexistând identitate între cele două instituții juridice, reglementarea acestora în mod diferit este pe deplin justificată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, în cazul sesizării instanței prin rechizitoriu, aceasta procedează la judecata în fond a cauzei, dând, după caz, soluții de condamnare, achitare ori de încetare a procesului penal, iar în cazul soluționării plângerilor împotriva rezoluțiilor ori ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, instanța nu judecă infracțiunea care a făcut obiectul urmăririi penale, ci verifică doar legalitatea și temeinicia soluțiilor de neurmărire penală pe baza lucrărilor existente la dosar și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Pe cale de consecință, instituirea unui tratament juridic diferențiat nu poate fi privită ca o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție atâta vreme cât situațiile avute în vedere sunt diferite.

În plus, termenul de 20 de zile urmărește, în mod explicit, asigurarea celerității procedurii, iar stabilirea lui nu este de natură să încalce prevederile din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: "Instanța este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice, de îndată și motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 439 din 26 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, pronunțându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale referitoare la principiul egalității, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanță cu art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Cu acel prilej s-a reținut că prin dispozițiile legale criticate s-a prevăzut posibilitatea atacării rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, pe calea sesizării instanței de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Fiind vorba de dispoziții de procedură judiciară, pe care legiuitorul are competența să le adopte potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, excepția ridicată în cauză nu ar putea fi admisă decât în cazul în care aceste dispoziții ar contraveni normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală.

Susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi este nefondată, deoarece nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică.

Termenul de 20 de zile, stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, pentru soluționarea plângerii împotriva rezoluției sau a ordonanței de netrimitere în judecată, urmărește, în mod explicit, asigurarea celerității procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natură să încalce prevederile constituționale invocate. Ținând seama de natura cauzelor reglementate prin dispozițiile legale atacate, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, nu se poate pune problema inegalității de tratament în ce privește exercitarea dreptului la apărare al părților din procesele în care instanțele sunt învestite cu judecarea unei fapte penale, în care judecătorii sunt chemați să stabilească existența infracțiunii, vinovăția și răspunderea juridică a persoanelor trimise în judecată. Situațiile juridice nefiind identice, diferența de tratament juridic se justifică. Părțile implicate în cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală au posibilitatea să se apere, fără nici o discriminare, prin mijloacele și limitele cerute de natura acestor cauze.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele deciziei mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Federalcoop Constanța în Dosarul nr. 2.105/2004 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2005.