Decizia nr. 169/2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se află solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 165-168 și

art. 217 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. Excepția a fost ridicată de către Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Valea Mare în Dosarul nr. 8.399/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială și de contencios administrativ, cu prilejul soluționării unui apel declarat de Ovidiu Tomescu împotriva unei sentinte a Tribunalului Dâmbovița - Sectia comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Virgil Gabriel pentru Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Valea Mare, Ovidiu Tomescu, personal, și Marin Loliceru, personal și asistat de avocatul Florian Andreescu, lipsind partea Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, fată de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic Virgil Gabriel pune concluzii de admitere a excepției de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate înfrâng dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și pe cele referitoare la accesul liber la justiție.

Partea Ovidiu Tomescu pune concluzii de admitere a excepției de neconstitutionalitate.

Avocatul Florian Andreescu, pentru partea Marin Loliceru, pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate, arătând că dispozitiile de lege criticate nu vin în contradictie cu prevederile constitutionale invocate de autorul excepției. De asemenea, Marin Loliceru pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, dispozitiile de lege criticate neinstituind o situație discriminatorie, asa cum sustine autorul excepției. Diferența de regim juridic între societățile pe acțiuni și alte tipuri de societăți este o consecintă firească a deosebirilor care există între aceste categorii de societăți, fără a echivala cu o discriminare sau o inechitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2004, pronuntată în Dosarul nr. 8.399/2004, Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 165-168 și

art. 217 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de către Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Valea Mare.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, în esentă, că aplicarea articolelor criticate, referitoare la posibilitatea excluderii din societate "numai la societatea în nume colectiv, în comandită simplă, cu răspundere limitată și neaplicarea lor și pentru societățile pe acțiuni duce la inegalitate de tratament". Sancțiunea excluderii unui asociat care a săvârsit fapte penale și a prejudiciat societatea se aplică formelor de asociere prevăzute de

Legea nr. 31/1990 , mai puțin societătilor comerciale pe acțiuni, ceea ce echivalează, în opinia autorului excepției, cu o aplicare neunitară a legii penale.

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstitutionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispozitiile

art. 165-168 din Legea nr. 31/1990

reglementează emiterea de obligațiuni și regimul juridic al acestora și nu contravin prevederilor constitutionale. De asemenea, art. 217, care reglementează posibilitatea excluderii unui asociat din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, nu se aplică societătilor pe acțiuni, deoarece, printre altele, ar putea afecta legalitatea constituirii și a funcționării respectivelor societăți, al căror număr minim de actionari a fost fixat de lege la cinci.

În conformitate cu dispozitiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul apreciază, mai întâi, că autorul excepției a indicat în mod greșit textele din

Legea nr. 31/1990

pe care le consideră neconstitutionale. Astfel, judecând după motivarea sa, excepția s-ar referi la art. 165-168, referitoare la excluderea asociatilor, din forma legii în vigoare în 1990, care ar corespunde astăzi cu art. 222-226 din aceeasi lege, republicată de două ori. Pe fondul excepției, consideră că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constitutionale invocate. Astfel, dispozitiile criticate nu creează discriminări între cetăteni pe criteriile enumerate la art. 4 alin. (2) din Constitutie și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertătilor fundamentale. Situațiile de excludere a asociatilor din societățile de persoane nu pot fi aplicate acționarilor din societățile pe acțiuni, deoarece aceste două ipoteze reprezintă situații juridice diferite, la care trebuie aplicat un regim juridic diferit.

Avocatul Poporului arată că autorul excepției critică dispozitiile

Legii nr. 31/1990 , fără a indica textul din Constitutie căruia acestea îi sunt contrare. Având în vedere dispozitiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și functionarea Curtii Constitutionale, consideră că numai instanța constituțională este în măsură să decidă cadrul constituțional în care urmează a fi examinată excepția ridicată.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, sustinerile părtilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozitiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicată.

Autorul excepției de neconstitutionalitate critică, în fața instanței judecătorești, art. 165-168 și

art. 217 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale. În urma examinării motivării scrise depuse de autorul excepției și a sustinerilor orale din fața instanței judecătorești, Curtea constată că singura critică adusă este îndreptată împotriva textelor legale referitoare la sancțiunea excluderii unui asociat din societate. În forma din 1990 a legii, această reglementare era cuprinsă într-adevăr în art. 165, iar în forma republicată în 1998, ea corespundea

art. 217. În urma republicării Legii nr. 31/1990

la data de 17 noiembrie 2004, s-a dat acestor texte legale o nouă numerotare. Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie, asadar, dispozitiile

art. 222 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispozitii potrivit cărora: "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administratie ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societătii sau se serveste de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

(2) Dispozitiile acestui articol se aplică și comanditatilor în societatea în comandită pe acțiuni."

Autorul excepției de neconstitutionalitate sustine că prin dispozitiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia României, ce au următorul continut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetătenii sunt egali în fața legii și a autoritătilor publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstitutionalitate, Curtea constată că principala critică adusă de autorul excepției textului de lege mai sus indicat este aceea că se permite numai asociatilor anumitor societăți, cum ar fi cele în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, să excludă din societate, în cazuri determinate, alti asociați, posibilitate care nu există în cazul societătilor pe acțiuni. Prin aceasta, autorul excepției consideră că legea face o discriminare nepermisă între drepturile asociatilor, în functie de tipul societătii comerciale vizate.

Pentru examinarea acestei critici se impune clarificarea distinctiei dintre regimurile juridice ale diferitelor societăți comerciale.

Astfel, societatea în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată se încadrează, în raport cu modul de constituire, în categoria societătilor de persoane, pentru a căror functionare este determinantă încrederea reciprocă dintre asociați. În consecintă, în astfel de societăți deciziile se adoptă deseori în unanimitate, în caz de dezacord între asociați, acestea putându-se găsi într-o situație de blocaj. Ca remediu, legea a prevăzut însă posibilitatea excluderii asociatului care a pierdut încrederea partenerilor săi, îndepărtarea acestuia impunându-se pentru salvarea întreprinderii. Asadar, excluderea din societatea în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată a unuia dintre asociați reprezintă sancțiunea directă a pierderii încrederii celorlalți asociați și o condiție a continuării activitătii societătii, a cărei activitate ar fi altfel grav perturbată.

La societățile pe acțiuni, în schimb, nu este necesar să existe o legătură personală, de încredere, între actionari, esentială fiind participarea la capitalul societătii, iar nu persoana deținătorilor de acțiuni. De asemenea, nu este nevoie, de cele mai multe ori, de unanimitate pentru adoptarea deciziilor, manifestarea vointei actionarului majoritar fiind suficientă pentru functionarea societătii. De aceea, la această categorie de societăți nu se mai justifică sancțiunea excluderii unuia dintre asociați, deoarece societatea îsi poate continua activitatea și în cazul în care nu există unanimitate de vointă între actionari sau legături personale de încredere între acestia.

În concret, cazul de la lit. a) a

art. 222 din Legea nr. 31/1990 , referitor la excluderea asociatului care nu aduce în societate capitalul social la care s-a obligat, nu este aplicabil societătilor pe acțiuni, deoarece, în această situație, este aplicabil art. 100 din aceeasi lege, care prevede posibilitatea ca actionarul culpabil să fie urmărit de societate sau aceea a anulării acțiunilor sale, ceea ce echivalează cu eliminarea din societate.

De asemenea, ipotezele prevăzute la lit. b) și c) ale

art. 222 din Legea nr. 31/1990

nu pot fi aplicate societătilor pe acțiuni, deoarece actionarii nu au o răspundere nelimitată, cum este cazul asociatilor din societățile de persoane, iar cu privire la cazul prevăzut la lit. d) a art. 222, asociatul administrator care comite o fraudă în dauna societătii este sanctionat și în cazul societătilor pe acțiuni, însă în conformitate cu

art. 137-158 din Legea nr. 31/1990 .

Curtea constată, asadar, că diferența de regim juridic între societățile pe acțiuni și alte tipuri de societăți este o consecintă firească a deosebirilor de substantă care există între aceste categorii de societăți, fără a echivala cu o discriminare sau o inechitate nepermisă într-un stat de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor

art. 222 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agromec" - S.A. Valea Mare în Dosarul nr. 8.399/2004 al Curtii de Apel Ploiesti - Sectia comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronuntată în sedinta publică din data de 22 martie 2005.