Manual De Operare din 27 aprilie 2005

Prezentul manual a fost scris pentru a oferi sprijin persoanelor implicate în elaborarea de standarde de pregătire profesională bazate pe unități de competență, fie că aceste persoane sunt manageri, elaboratori de curriculum sau profesori/instructori.

Prezentul manual a fost întocmit pentru a ajuta la elaborarea unităților de competență. Nu se dorește ca acest manual să înlocuiască îndrumarea directă care poate fi primită din partea Ministerului Educației și Cercetării/Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT).

Unități de competență

În conformitate cu terminologia SR 13 405, "calificarea profesională este un ansamblu de cunoștințe, deprinderi și atitudini care permit unei persoane să desfășoare o activitate profesională, într-un anumit domeniu". Calificările sunt descrise pe baza unor unități standard de competență, cărora li se asociază credite în vederea asigurării transparenței și recunoașterii achizițiilor dobândite. Elaborarea de unități de competență va stabili în mod clar unde sunt acordate credite și pentru ce competențe. Elevii știu ce vor obține, ceea ce reprezintă un factor de motivare în sine; cadrele didactice și instructorii știu ce vor evalua, angajatorii știu ce competențe vor avea angajații; pentru toți cei implicați în asigurarea calității este mai ușor astfel să verifice rezultatele procesului de învățare.

Ce este o unitate de competență?

1. O unitate de competență este definită ca fiind un set coerent și explicit de competențe. Competențele descriu acele lucruri pe care elevul trebuie să le știe, să le înțeleagă sau pe care trebuie să fie capabil să le realizeze la sfârșitul unui proces de educație și de formare profesională.

2. Fiecare unitate de competență din cadrul calificării trebuie să aibă următoarele 7 trăsături-cheie:

● titlu;

● competențe: un set coerent de rezultate măsurabile;

● criterii de performanță: descrierea elementelor semnificative ale rezultatelor de succes, descriere formulată printr-o propoziție de evaluare, care permite efectuarea unei aprecieri în ceea ce privește realizarea sau nerealizarea de către elevi a competenței;

● precizări privind aplicabilitatea criteriilor de performanță: specificății privind diferitele situații și contexte în care vor fi aplicate criteriile de performanță;

● probe de evaluare: precizare privind tipul de probe necesare pentru a demonstra îndeplinirea competenței;

● nivel: o unitate de competență poate avea unul dintre cele 5 niveluri: 1, 2, 3, 4 sau 5;

● valoarea creditelor: numărul de credite acordat unei unități de competență. Un credit este acordat pentru competențe care sunt pretinse în mod rezonabil a fi obținute de către un elev, în medie, în cadrul a 60 de ore de învățare.

(N.B. Această cifră este orientativă și însumează toate activitățile de învățare, inclusiv studiul individual).

3. O unitate de competență se axează pe evaluarea învățării și nu pe programul școlar mai larg sau pe procesul de învățare (predare). Cu alte cuvinte, unitatea de competență nu trebuie să conțină nimic din ceea ce este predat - adică programa sau planul de lecție. Unitatea de competență trebuie să conțină ceea ce se dobândește ca rezultat al programului de formare.

Cum să adaptăm standardele pentru a răspunde nevoilor elevilor cu cerințe educaționale speciale?

Principii-cheie

● Standardele și nivelurile naționale stabilite și convenite trebuie să rămână la fel pentru toți elevii.

● În nici un fel nu se pot modifica sau altera standardele, întrucât se va compromite natura standardului respectiv.

Cum se poate împărți o calificare în unități de competență?

1. Cea mai bună modalitate de abordare a acestei sarcini este de a lua în considerare care sunt elementele-cheie (domenii) ale învățării ce trebuie evaluate și pentru care se acordă credite de formare profesională.

2. După ce s-a hotărât care sunt aceste elemente-cheie este necesar ca acestea să se împartă și să se grupeze în seturi coerente (ceea ce înseamnă că trebuie să existe o legătură clară între competențe). Aceste seturi vor alcătui cel mai probabil unitățile de competență.

3. La stabilirea calificării pe bază de unități de competență este necesară o abordare globală, în primul rând, a ceea ce vor obține elevii în urma întregii experiențe de învățare. Nu trebuie să se înceapă cu perioadele de timp, sarcinile sau conținuturile învățării.

4. O unitate de competență nu poate avea decât un singur nivel. în cazul în care aceeași unitate de competență are două sau mai multe niveluri, pentru a reflecta gradul de atingere a rezultatului învățării de către elevi, trebuie concepute unități de competență separate pentru fiecare nivel dorit (deși titlul și competențele pot fi aceleași).

5. Atunci când se stabilește mărimea (valoarea creditului) fiecărei unități de competență este important de reținut că creditul va fi acordat doar pentru parcurgerea unei unități de competență complete. Este recomandat ca valoarea creditului pentru o unitate de competență să fie cât mai mică (adică 1), acolo unde este posibil, pentru a permite acumularea de cunoștințe și formarea de deprinderi în cantități mici.

6. Relația dintre învățarea bazată pe predare și cea bazată pe unitățile de competență poate fi explicată astfel:

● Învățarea bazată pe predare se referă la structura și conținutul procesului de învățare.

● Unitățile de competență se concentrează pe evaluarea a ceea ce s-a învățat în urma procesului de învățare (adică pe evaluarea rezultatului).

Cum se elaborează unitățile de competență?

Unitatea de competență trebuie descrisă cu claritate, simplu și explicit.

Cum să adaptăm unitățile de competență pentru a răspunde nevoilor elevilor cu cerințe educaționale speciale?

La scriere:

● Este necesar ca unitățile de competență și criteriile de performanță să fie formulate într-un limbaj ușor de înțeles, ceea ce va veni în sprijinul tuturor elevilor, nu doar al celor cu cerințe educaționale speciale.

Titlul

1. Titlul trebuie să reprezinte un rezumat concis al conținutului unității de competență. Trebuie să fie explicit pentru o persoană din afara sistemului de educație și formare, cum ar fi un angajator, astfel încât această persoană să înțeleagă clar ce cuprinde unitatea de competență.

2. Titlurile trebuie să fie de sine stătătoare; cu alte cuvinte, nu trebuie să conțină titlul calificării și nici să facă vreo referire la o altă unitate de competență.

3. Titlurile nu trebuie să conțină cifre, referiri la nivel (de exemplu: "elementar", "de bază", "mediu", "avansat" etc.), metoda de evaluare sau alte detalii necorespunzătoare (de exemplu: mod de predare, instructor sau grupul-țintă). Dacă trebuie să se diferențieze titluri identice, se pot folosi literele A, B, C etc.

4. Titlul nu trebuie să conțină paranteze, linii de legătură sau punct și virgulă, cu excepția cazului în care aceste semne de punctuație sunt necesare pentru clarificare.

Titlurile unităților de competență vor fi specificate pe certificatul de competențe al elevului și de aceea trebuie să fie înțelese de un număr cât mai mare de oameni.

Competențele

1. Competențele sunt formulări referitoare la ceea ce un elev trebuie să știe și/sau să înțeleagă și/sau să fie capabil să realizeze în urma procesului de învățare, formulări care sunt precedate de propoziția standard "elevul este capabil să:".

2. Formulările trebuie să descrie rezultatele învățării și nu procesul de învățare, ceea ce se dobândește prin învățare și nu ceea ce este predat. Rezultatele trebuie să poată fi evaluate.

3. Trăsăturile-cheie ale unei competențe clar formulate sunt:

● un verb de acțiune (de exemplu: demonstrează);

● conținut definit (de exemplu: abilități de utilizare a cuțitului la o serie de produse alimentare).

4. Verbele de acțiune utilizate depind în mare parte de cunoștințele/înțelegerea sau de setul de abilități la care se raportează setul de competențe. în anexa la prezentul manual este cuprinsă o listă de verbe de acțiune folosite în mod obișnuit.

5. Competențele se exprimă prin formulări scurte și concise. Mai multe detalii, prin formulări calitative și de evaluare, se pot include în criteriile de performanță, în stabilirea nivelului de competență dobândit în cadrul acestora.

6. Nu se cere un anumit număr de competențe pentru fiecare unitate de competență. Cele care sunt stabilite trebuie să fie evaluate. Doar ca element orientativ, media este de 3-5 competențe pe o unitate de competență.

De reținut:

Pentru ca unitatea de competență să primească un credit, toate competențele acesteia trebuie realizate.

7. Este esențială coerența grupului de competențe. Trebuie:

● să existe o legătură între fiecare dintre competențe și titlul unității de competență;

● să se evite repetițiile și suprapunerile între competențe.

De exemplu, dacă titlul unității de competență este "Dezvoltarea carierei profesionale", nu se pot introduce competențe legate de redactarea de eseuri, prezentări orale sau gramatică, ortografie și punctuație.

8. Se evită folosirea a mai mult de un verb în formularea unei competențe.

Criteriile de performanță

1. Criteriile de performanță sunt enunțuri asociate fiecărei competențe și care specifică cu mai multă exactitate rezultatele elevului, prin indicarea unor standarde prin care se poate măsura nivelul de dobândire a competenței. (Este necesară citirea descrierii nivelurilor și analizarea modului în care se aplică acestea unității de competență care se elaborează.)

2. Criteriile trebuie să fie observabile și aplicabile, dar nu trebuie să descrie metoda sau activitatea de evaluare. Aceasta este descrisă în standard sub titlul "Probe de evaluare".

3. Criteriile de performanță stabilite pentru diferite niveluri de competență trebuie să reflecte o anumită dinamică de proces, din punctul de vedere al gradului de complexitate, al autonomiei elevului și al gradului de realizare adecvat unui anumit nivel (cu alte cuvinte, al nivelului standard de realizare a competenței). în ceea ce privește autonomia elevului, acest lucru nu implică formulări ale unor criterii de genul: "cu asistență", "cu îndrumare" sau "în mod independent". Prin autonomia elevului se înțelege capacitatea acestuia de a interpreta, de a aplica sau de a extrapola cunoștințe și abilități în situații diferite. Altminteri, indiferent de nivel, elevii au dreptul la sprijin și supervizare.

4. Limbajul folosit în scrierea criteriilor de performanță trebuie să fie explicit, lipsit de ambiguitate și obiectiv.

Se vor evita verbe de genul: "comentați" sau "pronunțați-vă asupra" și adverbe calificative ca: "în întregime", "eficace", "cu profesionalism", "competent", "eficient" etc., întrucât lasă loc de interpretare.

De reținut:

Criteriile de performanță trebuie să conțină suficiente detalii pentru ca orice utilizator să înțeleagă cu exactitate ce realizări se așteaptă din partea elevului, la un anumit nivel. Evaluatorul și orice altă persoană implicată în asigurarea calității vor utiliza formulările criteriilor de performanță pentru a determina atingerea de către un elev a unui rezultat de învățare, pe baza informațiilor primite.

5. În vederea scrierii criteriilor de performanță se poate proceda în felul următor: se stabilesc activitățile sau temele de evaluare care se vor utiliza pentru a decide dacă elevii au dobândit competențele. în acest mod se va ști ce fel de dovezi se vor solicita din partea elevilor în cadrul evaluării acelei activități și se vor putea folosi aceste informații pentru a scrie criteriile de performanță.

Precizări privind condițiile de aplicabilitate a criteriilor de performanță

1. Precizările privind condițiile de aplicabilitate a criteriilor de performanță sunt enunțuri care specifică diversele situații sau contexte în care urmează să fie aplicate criteriile de performanță. Domeniile pe care acestea le cuprind ar putea include elemente-cheie sub aspectul localizării fizice și al echipamentelor utilizate.

De exemplu, acestea pot fi precizate după cum urmează:

Localizare fizică: fabrică, birou.

Echipamente utilizate: telefon; fax; fotocopiator.

2. Precizările privind condițiile de aplicabilitate a unei competențe trebuie să se coreleze clar cu criteriile de performanță ale respectivei competențe.

Probele de evaluare

Probele de evaluare stabilesc dovezile care se cer unei persoane pentru a-și demonstra competența în atingerea unui rezultat de învățare. De obicei, se concretizează în exemple de activitate pe care o desfășoară persoana în cauză și trebuie să cuprindă nivelul standard descris de criteriile de performanță, condițiile de aplicabilitate a criteriilor de performanță și cerințele privind nivelul necesar de cunoștințe (dacă este cazul).

Nivelul

Toate calificările vor avea un anumit nivel. Cu cât nivelul este mai înalt, cu atât mai multe eforturi vor fi necesare pentru îndeplinirea rezultatului și cu atât mai complexe vor fi acestea.

Valoarea creditelor

1. Pentru acele rezultate de învățare prevăzute a fi în mod rezonabil și în medie îndeplinite de un elev într-un răstimp teoretic de 60 de ore de învățare (inclusiv activitatea de a învăța singur și/sau autoorganizat, precum și cea de evaluare și, posibil, de reevaluare), se acordă un credit.

2. Valoarea de credit a unei unități de competență reprezintă un număr de credite pe care le poate aduna un elev prin promovarea cu succes a unei unități de competență. Pot fi în număr de unu sau mai multe, în funcție de cantitatea de timp teoretic necesar în medie unui elev pentru a atinge rezultatul învățării precizat în unitatea de competență. Practica arată că unitățile de competență cu două sau mai multe credite ridică, în mod invariabil, probleme cadrelor didactice în cursul activităților de evaluare. Elevii pot atinge doar unele dintre rezultatele învățării și, cu toate că acest lucru ar putea presupune un efort considerabil, nu se pot acorda credite pentru îndeplinirea parțială a unei unități de competență (de exemplu, nu se poate acorda numai un credit pentru o unitate de competență de două credite). Prin urmare, se vor menține unitățile de competență la câte un credit cât mai mult posibil.

3. Valoarea creditului unei unități de competență nu se bazează pe o limită de timp. Unii elevi pot avea nevoie de mai mult timp decât alții pentru a atinge același rezultat.

Cum să adaptăm standardul pentru a răspunde la nevoile elevilor cu cerințe educaționale speciale?

La aplicare:

● Se vor lua în considerare modalități diferite de aplicare a unităților de competență.

● Ar putea fi nevoie de extinderea timpului alocat pentru învățare; valoarea creditului unei unități de competență nu se bazează neapărat pe timp.

● Tehnicile de predare trebuie să ia în calcul varietatea de stiluri individuale de învățare.

● Varietatea tehnicilor de predare ar trebui să permită consolidarea procesului de învățare.

● Este nevoie ca elevii să își dezvolte atât încrederea, cât și competența.

Cum se evaluează unitățile de competență?

1. Cadrul didactic/formatorul răspunde de organizarea procesului de învățare pentru fiecare unitate de competență. Competențele pot fi prezentate elevilor sub forma unui "bloc" de curriculum, prin care unitatea de competență coincide cu un modul de pregătire, sau sub forma unor arii tematice, clar definite, care pot fi realizate și evaluate în momente prestabilite.

2. Este esențial ca metoda/metodele de evaluare utilizată/utilizate să permită cadrelor didactice/formatorilor să înregistreze dacă fiecare rezultat al învățării/competență a fost atins/atinsă și dacă legătura dintre cele două (evaluare-competență realizată) este clar indicată în documente.

3. Relația dintre metodele de evaluare și unitățile de competență trebuie să fie una flexibilă și să îi includă pe toți elevii, ca reflectare a asigurării șanselor egale la educație.

De exemplu:

● O unitate ar putea fi evaluată pe baza unei singure activități (de exemplu, realizarea unui obiect) sau a unei serii de metode (de exemplu, sarcini bazate pe lucrări/în clasă, sesiuni de întrebări și răspunsuri și o anumită lucrare de realizat).

● O metodă de evaluare ar putea contribui la atingerea rezultatului învățării în mai multe unități de competență (de exemplu, un studiu de caz ar putea contribui la achiziționarea unor competențe dintr-o serie de domenii).

Exemplele de mai jos prezintă tipuri de metode de evaluare care se pot avea în vedere:

- lucrări scrise;

- joc de rol;

- întrebări și răspunsuri;

- prezentări;

- lucrări practice;

- observare;

- examinare formală;

- discuții;

- studiu de caz;

- proiect.

Cum să adaptăm standardul pentru a răspunde la nevoile elevilor cu cerințe educaționale speciale?

La evaluare:

Practicile de evaluare trebuie să țină cont de nevoile speciale ale elevului, la nivel individual. Evaluarea ar trebui să ofere fiecărui elev șansa de a reuși, deci nu ar trebui să prezinte dificultăți adiționale. De exemplu:

● dacă elevul are dificultăți de scriere, se poate aplica o evaluare orală;

● dacă elevul a avut parte de experiențe negative în cadrul unor examinări formale, se vor lua în considerare metode de evaluare alternative, pentru a-i încuraja dezvoltarea respectului de sine și a motivației.

Lista de verificare a unității de competență

O dată ce a fost elaborat un proiect de unitate de competență se verifică dacă acesta este în conformitate cu lista de verificare prezentată mai jos.

1. Titlul

● Are acesta vreun înțeles dacă este citit separat?

● Reprezintă un rezumat al competențelor?

● Precizează scopul general al unității de competență descrise?

● Oferă un indiciu clar al activității de învățare necesare pentru realizarea unității de competență?

2. Competențele

● Descriu acestea ce trebuie elevul să știe, să înțeleagă sau să fie capabil să facă pentru a obține credite?

● Cuprind acestea un verb de acțiune și precizări de conținut definite?

● Sunt acestea exprimate cât mai simplu posibil, într-un limbaj clar și lipsit de ambiguitate (de exemplu, sunt evitate verbele cu înțeles vag sau cu înțelesuri diferite)?

● Se leagă acestea de "nivelul" anterior al precizărilor privind competențele (dacă este cazul)?

● Sunt aplicabile în situații noi?

● Prezintă elemente care să motiveze și să recompenseze elevul?

● Sunt lipsite de elemente care le dublează pe altele sau care sunt incoerente?

● Sunt echilibrate între o caracteristică prea generală sau prea specifică?

● Reflectă titlul?

● Justifică "timpul teoretic necesar procesului de învățare", subînțeles prin valoarea creditului acordat respectivei unități de competență?

● Luate independent, sunt clare și coerente?

3. Criteriile de performanță

● Există o corespondență a acestora cu competențele?

● Definesc cu claritate complexitatea/nivelul standard de realizare cerută/cerut de competențe (de exemplu: aplicabilitatea, domeniul, autonomia și contextul)? Corespund acestea nivelului cerut pentru unitatea de competență respectivă?

● Sunt mai specifice decât competențele aferente (de exemplu: conțin acestea un verb de acțiune, un conținut definit și un calificativ)?

● Sunt observabile și pot fi înregistrate?

● Sunt exacte?

● Sunt destul de detaliate pentru a exprima în mod clar nivelul de realizare cerut?

● Prezintă transparență pentru potențialii elevi, examinatori și alte persoane interesate?

● Conțin exemple pentru a înlătura ambiguitatea sau interpretările subiective (de exemplu: scrieți numele și adresa într-un context restrâns: pe plicuri, scrisori sau modele de formular)?

4. Precizări privind condițiile de aplicabilitate a criteriilor de performanță

● Se referă explicit și exclusiv la termenii utilizați în criteriile de performanță?

● Reprezintă specificări clare sub aspectul diverselor circumstanțe și contexte de aplicare viitoare a criteriilor de performanță?

● Sunt realizabile în esență?

5. Cerințe privind probele de evaluare

● Exprimă acestea în mod clar forma pe care trebuie să o aibă dovezile de realizare a performanței?

● Derivă acestea în mod clar din criteriile de performanță?

● Cer acestea atingerea rezultatelor învățării doar în limitele precizărilor privind aplicabilitatea criteriilor de performanță?

6. Nivelul

● S-a stabilit un nivel adecvat pentru unitatea de competență respectivă?

● Corespund toate competențele și toate criteriile de performanță cu nivelul stabilit pentru unitatea de competență?

7. Valoarea creditelor

● S-a fixat un credit adecvat unității de competență respective?

● S-a fixat în mod realist timpul teoretic necesar atingerii rezultatelor învățării?

Terminologie

Competențele

- precizări care descriu ceea ce se așteaptă de la un elev să știe, să înțeleagă sau să facă pentru completarea procesului de învățare.

Criteriile de performanță

- precizări prin care se poate observa dacă un elev a atins sau nu rezultatele învățării precizate.

Precizări privind (condițiile de) aplicabilitate(a) criteriilor de performanță

- precizări care indică circumstanțele și contextele în care urmează să se aplice criteriile de performanță.

Probele de evaluare

- precizări care stabilesc forma în care se cere cuiva să demonstreze atingerea rezultatului învățării.

Unitatea de competență

- un set coerent de competențe.

Nivelul

- gradul de complexitate, autonomia elevului și sfera de aplicabilitate a criteriilor de performanță cerută pentru realizarea unității de competență în baza elementelor descriptive convenite pentru fiecare nivel.

Valoarea creditelor

- numărul de credite pe care un elev îl poate obține în urma realizării unei unități de competență. Acesta se calculează pornind de la timpul teoretic necesar procesului de învățare cerut pentru atingerea rezultatelor învățării.

Creditul

- se acordă elevilor pentru realizarea unităților de competență, după aplicarea procedurilor de evaluare adecvate și pe baza valorii creditelor pentru respectivele unități de competență.

Probe

- conținutul realizării demonstrabile care se evaluează

Exemplu de elaborare a unei unități de competență

Titlul unității:

REZOLVAREA DE PROBLEME (1)

Nivelul:

1

Valoarea creditului:

1.0

Competențe:

1. Identifică probleme simple

2. Alcătuiește și aplică un plan de rezolvare a unei probleme simple

3. Verifică rezultatele obținute în urma aplicării planului de rezolvare a unei probleme simple

Titlul unității:

REZOLVAREA DE PROBLEME (1)

Competența 1:

Identifică probleme simple

Criterii de performanță:

a)

Detectarea unor situații problematice

b)

Descrierea caracteristicilor problemei

c)

Formularea problemei în funcție de caracteristicile determinate

Condiții de aplicabilitate:

Situații problematice:

din documente, din experiența proprie, din experiența grupului de cunoscuți (familie, prieteni, grup de lucru)

Caracteristici:

grad de dificultate, condiții de timp și de loc, condiții de metodă sau mod de abordare

Probe de evaluare:

Probe orale (de tip interviu sau discuție liberă) prin care elevul demonstrează că este capabil să obțină informații necesare pentru definirea problemei, să descrie caracteristicile problemei și să formuleze problema în funcție de caracteristicile determinate, conform criteriilor de performanță a), b) și c) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate.

Titlul unității:

REZOLVAREA DE PROBLEME (1)

Competența 2:

Alcătuiește și aplică un plan de rezolvare a unei probleme simple

Criterii de performanță:

a)

Identificarea unei alternative de rezolvare a problemei

b)

Alegerea soluției optime de rezolvare a problemei

c)

Întocmirea planului de rezolvare a problemei

d)

Aplicarea planului de rezolvare a problemei în contextul determinat

Condiții de aplicabilitate:

Alternative:

consultare, exersare, observare, testare

Soluție optimă:

proiectarea unui rezultat dezirabil într-o situație dată (în funcție de alternativele de rezolvare)

Plan de rezolvare:

obiective, metode, resurse, activități, mijloace și căi de realizare, mod de evaluare

Context determinat:

ordinea de realizare din plan, timpul de rezolvare, colaborarea cu alți parteneri

Probe de evaluare:

Probe orale (de tip interviu sau discuție liberă) prin care elevul demonstrează că este capabil să identifice o alternativă de rezolvare a problemei și să aleagă soluția optimă de rezolvare, conform criteriilor de performanță a) și b) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate.

Probe scrise (de tip elaborare schematică) prin care elevul demonstrează că este capabil să întocmească un plan de rezolvare a problemei, conform criteriului de performanță c) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate.

Probe practice (de tip demonstrație) prin care elevul demonstrează că este capabil să aplice planul de rezolvare a problemei în contextul determinat, conform criteriului de performanță d) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate.

Titlul unității:

REZOLVAREA DE PROBLEME (1)

Competența 3:

Verifică rezultatele obținute în urma aplicării planului de rezolvare a unei probleme simple

Criterii de performanță:

a)

Compararea rezultatului obținut cu rezultatul planificat

b)

Aprecierea rezultatului obținut în urma comparării

c)

Aplicarea rezultatului obținut în situații similare

Condiții de aplicabilitate:

Comparare:

rezultate identice, asemănătoare sau diferite

Apreciere:

acceptare sau respingere, satisfacție sau insatisfacție

Aplicarea în situații similare:

preluarea rezultatului apreciat drept identic sau asemănător în situații simple, care presupun același tip de rezolvare

Probe de evaluare:

Probe orale (de tip interviu sau discuție liberă) prin care elevul demonstrează că este capabil să compare rezultatul obținut cu rezultatul planificat și să îl aprecieze, conform criteriilor de performanță a) și b) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate.

Probe practice (de tip exercițiu) prin care elevul demonstrează că este capabil să aplice rezultatul obținut în situații similare, conform criteriului de performanță c) și precizărilor din condițiile de aplicabilitate