Decizia nr. 329/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Arad în Dosarul nr. 7.714/2004 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul excepției nu formulează în mod real o critică de neconstituționalitate, ci vizează, de fapt, o lacună legislativă, cu intenția de completare a dispozițiilor legale criticate cu o nouă situație în care poate opera întreruperea cursului prescripției extinctive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.714/2004, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Arad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine caracterului restrictiv și limitativ impus de prevederile art. 53 din Constituție. În acest sens arată că prescripția stinge dreptul material la acțiune al creditorului în valorificarea dreptului său de creanță dacă înlăuntrul termenului de 3 ani acesta nu a formulat o cerere de chemare în judecată, nu i s-a recunoscut dreptul de către debitor ori dacă, existând titlul executoriu, nu a efectuat un act începător de executare. Autorul excepției apreciază că legiuitorul nu a luat în considerare și alte împrejurări din care rezultă, în mod neîndoielnic, intenția creditorului în valorificarea dreptului său de creanță. De altfel, consideră că neconstituționalitatea

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

este cu atât mai evidentă cu cât se referă la stingerea unui drept, și nu la restrângerea lui, ceea ce contravine art. 53 din Constituție, care prevede în mod expres și limitativ cazurile în care poate fi restrâns doar temporar exercițiul unor drepturi sau libertăți. În final arată că, așa cum reiese atât din lege, cât și din practica judecătorească, stingerea dreptului material la acțiune se datorează pasivității creditorului care, timp de 3 ani, nu și-a valorificat dreptul său de creanță.

Or, în cazul de față nu poate fi vorba de pasivitatea unității sau a lipsei de stăruință în recuperarea sumei de bani datorate cu titlu de despăgubire, întrucât "există corespondență cu părțile și notificări făcute expres acestora". Așa fiind, autorul excepției consideră că întreruperea cursului prescripției ar trebui să intervină și în asemenea situații din care rezultă neîndoielnic și fără echivoc stăruința creditorului în valorificarea drepturilor sale.

Judecătoria Arad apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 53 din Constituție, prescripția extinctivă fiind destinată ocrotirii unui interes general, și anume de a înlătura incertitudinea în derularea raporturilor civile și a asigura stabilitatea acestora. Totodată, instanța apreciază că, prin prescripție, se transformă doar conținutul raportului juridic, această instituție de drept reprezentând o sancțiune care constă în stingerea dreptului la acțiune în sens material, și nu a dreptului subiectiv, respectiv a posibilității de a proceda la executarea silită a obligației de către debitor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că nu se poate reține că prin dispozițiile legale criticate se încalcă art. 53 din Constituție, referitor la exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât reglementarea de către legiuitor a cazurilor de întrerupere a prescripției extinctive nu constituie o restrângere a exercițiului acestora.

Referitor la susținerile autorului excepției cu privire la diligențele întreprinse, materializate în "corespondența cu părțile" sau "notificările făcute expres acestora", Guvernul arată că, potrivit

art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 , prescripția extinctivă se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că acțiunea în justiție trebuie să fie efectivă, făcută cu scopul de a fi admisă.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

sunt constituționale. Astfel, arată că întreruperea cursului prescripției, în cazurile stabilite de lege, nu poate fi considerată de natură a îngrădi exercițiul drepturilor fundamentale, finalitatea ei fiind, dimpotrivă, de a le facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a drepturilor constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc însă decât într-un cadru prestabilit de către legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe care, departe de a constitui o negare a dreptului în sine, dau expresie ordinii de drept, întreruperea cursului prescripției extinctive constituind o măsură de protecție a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor. În susținerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 279/2004

și

Decizia nr. 417/2004 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, care au următorul conținut:

"Prescripția se întrerupe:

a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituție, potrivit cărora:

"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși din argumentarea la care apelează ca și din textul constituțional de referință invocat ar rezultă că este criticată însăși instituția prescripției ca atare, prin al cărei efect se restrânge exercițiul unor drepturi, în măsura în care, după împlinirea termenului prevăzut de lege, acestea nu mai pot fi valorificate pe cale silită, autorul excepției își îndreaptă critica, așa cum declară in terminis, împotriva modului de reglementare a întreruperii prescripției. Or, față de finalitatea acestei reglementări, constând în scoaterea anumitor situații de sub incidența efectului extinctiv al prescripției, deci, altfel spus, evitarea restrângerii exercițiului drepturilor subiective în asemenea situații, susținerea potrivit căreia respectiva reglementare ar veni în coliziune cu art. 53 din Constituție nu poate fi primită.

Curtea constată că, independent și prevalent față de deficiența de argumentare semnalată, critica autorului excepției rezidă în aceea că reproșează normei legale, cu titlu de fine de neconstituționalitate, neincluderea printre cazurile de întrerupere prevăzute de lege în mod expres și limitativ, și a celui în care "există corespondență cu părțile și notificări făcute expres acestora", așadar, o omisiune a legiuitorului. Însă o asemenea omisiune, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de instanța de contencios constituțional, care, în exercitarea atribuțiilor sale, nu se poate substitui legiuitorului pozitiv. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Societatea Comercială Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica Banat" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Arad în Dosarul nr. 7.714/2004 al Judecătoriei Arad.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.