Decizia nr. 536/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Zanopol Tănase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate în motivarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.793/P/2004, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Zanopol Tănase în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "o reacție de o violență minimă, față de împiedicarea accesului liber la informație al ziaristului, nu poate fi considerată ca infracțiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracțiunii de «ultraj»", sancționarea penală a unor asemenea "reacții minime" fiind de natură să încalce libertatea de exprimare, precum și dreptul la informație. În fapt, prin Sentința penală nr. 1.460 din 25 mai 2004 a Judecătoriei Galați, autorul excepției a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 și 3 teza întâi din Codul penal, reținându-se că acesta a lovit un lucrător de poliție. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, în cadrul căruia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal, arătând că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârșită în exercitarea profesiei sale de jurnalist, intervenția bruscă pentru a opri o persoană îmbrăcată civil, care nu se legitimase și care încerca să ia aparatul de fotografiat din mâinile martorului care avea aceeași calitate de jurnalist, fiind justificată. Incriminarea faptei sale ca ultraj, în condițiile arătate, este apreciată ca fiind de natură să încalce drepturile constituționale invocate.

Tribunalul Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referindu-se, în motivarea opiniei sale, la dispozițiile art. 239 alin. 1^1 și 2 din Codul penal, instanța arată că acestea nu pot fi considerate ca o îngrădire a dreptului la informație sau a libertății de informare, întrucât asigurarea unei protecții speciale funcționarului care, menținându-se în cadrul legal al atribuțiilor de serviciu, acționează într-un mod legitim, în exercițiul autorității pe care o reprezintă, este impusă de necesitatea asigurării protecției juridice a autorității respective. Calitatea făptuitorului nu este relevantă câtă vreme "legea penală nu cere subiectului infracțiunii de ultraj vreo calitate specială, ceea ce înseamnă că fapta poate fi săvârșită de orice persoană, inclusiv de un ziarist [...]".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă normele constituționale invocate în motivarea excepției. Se arată în acest sens că libertatea de exprimare, garantată în art. 30 alin. (1) din Constituție, impune respectarea cerinței înscrise în art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, și anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, că dispozițiile art. 239 alin. 1^1 și 2 din Codul penal nu încalcă libertatea de exprimare și nici dreptul la informație.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal.

Ulterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile alin. 2 al

art. 239 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 160/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 2 iunie 2005, prevederile legale criticate având următoarea redactare: "Lovirea sau orice acte de violență, precum și vătămarea corporală săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, iar dacă s-a produs vătămarea corporală gravă, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

[...] Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârșite împotriva unui magistrat, polițist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani."

Aceste dispoziții legale încalcă, în opinia autorului excepției, libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfințită de prevederile constituționale ale art. 30 alin. (1), precum și dreptul la informație, prevăzut de art. 31 din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că textul de lege ce face obiectul acesteia nu este criticat sub aspectul neconstituționalității. În realitate, autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a legii de către organele de urmărire penală, respectiv de către instanța de judecată, care i-au calificat fapta ca fiind infracțiunea de ultraj. În opinia sa, fapta săvârșită, determinată de "împiedicarea accesului liber la informație al ziaristului, nu poate fi considerată ca infracțiune în spiritul avut în vedere de legiuitor la incriminarea infracțiunii de «ultraj»". Astfel, obiectul juridic special al acestei infracțiuni privește "în primul rând autoritatea și abia în secundar persoana", iar "reacția ziaristului inculpat [...] nu poate fi apreciată ca o manifestare a lipsei de respect față de o persoană ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat".

O asemenea critică nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Interpretarea și aplicarea dispozițiilor ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate corespund atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești și vizează stabilirea, pe baza probelor administrate în cauză, a faptului dacă sunt întrunite, în speță, elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal, excepție ridicată de Andrei Zanopol Tănase în Dosarul nr. 1.793/P/2004 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2005.