Decizia nr. 634/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspunde, pentru Ismail Kaplan, avocat Constantin Popescu.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Se susține că dispozițiile legale criticate, care nu permit revocarea măsurii expulzării, reglementată de art. 117 din Codul penal, încalcă dreptul la liberă circulație, garantat de Constituție și de tratatele internaționale, întrucât determină ca această măsură să aibă "caracter veșnic", neputând fi modificată, revocată, înlocuită sau desființată. Chiar dacă art. 53 din Constituție prevede posibilitatea restrângerii unor drepturi, în cauză nu subzistă nici una dintre situațiile la care face referire textul constituțional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii, în principal, de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul acesteia solicită completarea normei criticate, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că persoana vizată de măsura expulzării poate exercita împotriva acesteia căile de atac reglementate de lege, astfel încât nu se poate reține susținerea autorului excepției în sensul că această măsură nu poate fi modificată sau înlăturată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.751/2005, Tribunalul București-Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ismail Kaplan în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că "art. 437 din Codul de procedură penală încalcă normele imperative ale Constituției și ale legislației internaționale, aplicând o măsură de siguranță ce nu mai poate fi modificată, revocată, înlocuită și chiar desființată în orice mod după punerea acesteia în executare." Se arată că actuala redactare a dispozițiilor art. 437 din Codul de procedură penală conduce la concluzia că, după aplicarea măsurii de siguranță a expulzării, aceasta "are caracter veșnic, în condițiile în care nici o pedeapsă nu este veșnică cu excepția pedepsei cu moartea, abolită de actuala Constituție". Ca urmare, se solicită Curții Constituționale "să dispună posibilitatea revocării și a acestei măsuri de siguranță, stabilind totodată și o limită de aplicabilitate și valabilitate a unei astfel de măsuri de siguranță, anulând veșnicia acestei măsuri."

Tribunalul București - Secția I penală consideră că textul de lege criticat este constituțional, întrucât scopul măsurii de siguranță este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală permit restrângerea prin lege a exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți dacă aceasta este necesară pentru apărarea securității și ordinii publice. Se arată, totodată, că nu se poate vorbi de o inegalitate a cetățenilor în fața legii, câtă vreme măsura expulzării se poate dispune numai față de cetățenii români sau față de persoanele fără cetățenie care nu domiciliază în România.

În concluzie, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că art. 437 din Codul de procedură penală nu contravine principiului egalității în drepturi, întrucât nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 din Constituție, și, de asemenea, acesta nu încalcă prevederile art. 11, 25 și 53 din Legea fundamentală. Se mai arată că, până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus măsura expulzării, aceasta poate fi contestată în cadrul căilor comune de atac.

În concluzie, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 11 din Constituție, și nici pe cele ale Protocolului nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, de asemenea, nu aduc atingere egalității în drepturi, câtă vreme se aplică fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situație identică. Cât privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Constituție, se arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât libera circulație nu este absolută, aceasta trebuind să se desfășoare cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege. De asemenea, art. 437 din Codul de procedură este - în opinia Avocatului Poporului - în deplină concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 437 din Codul de procedură penală, potrivit cărora:

"Persoana cu privire la care s-a luat una din măsurile prevăzute în art. 113-116 din Codul penal poate cere instanței în a cărei circumscripție locuiește, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat.

Revocarea poate fi cerută și de procuror. Soluționarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luată măsura, ascultându-se și concluziile apărătorului și procurorului.

Dacă cel internat nu are apărător, i se asigură un avocat din oficiu."

Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele cuprinse în art. 11, privind dreptul internațional și dreptul intern, în art. 16, privind egalitatea în drepturi, în art. 25, referitoare la libera circulație, și în art. 53, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Se invocă, de asemenea, încălcarea Protocolului nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunoaște anumite drepturi și libertăți, altele decât acelea care figurează în convenție și în primul Protocol adițional la convenție, cu privire la care se arată că "garantează un regim echitabil și nediscriminator în ceea ce privește expulzarea".

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 437 din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea revocării măsurilor "prevăzute de art. 113-116 din Codul penal", la cererea persoanei cu privire la care s-a luat una dintre aceste măsuri, sau a procurorului, fiind adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Autorul excepției, față de care s-a luat o altă măsură de siguranță decât cele la care face referire art. 437 din Codul de procedură penală, este nemulțumit de actuala redactare a acestui text de lege, pe care îl consideră neconstituțional, iar, prin criticile formulate, solicită extinderea dispozițiilor art. 437 din Codul de procedură penală și la alte situații neprevăzute în text, în sensul adăugării în cuprinsul acestuia și a posibilității condamnatului de a obține revocarea măsurii de siguranță a expulzării, prevăzută de art. 117 din Codul penal. În acest sens, se solicită expres Curții "să dispună posibilitatea revocării și a acestei măsuri de siguranță".

Or, așa după cum Curtea Constituțională a reținut în mod constant, acceptarea acestor critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", fiind în contradicție și cu dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 437 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ismail Kaplan în Dosarul nr. 2.751/2005 al Tribunalului București-Secția I penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2005.