Decizia nr. 220/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile art. 73 lit. a) din Codul penal, referitoare la depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate, încalcă prevederile constituționale referitoare la dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, apreciind ca, în practica, starea de legitima apărare este greu de dovedit. În ceea ce privește dispozițiile art. 73 lit. b), autorul considera ca provocarea, fiind săvârșită prin violenta, reprezintă un atac material, direct, imediat și injust, specific legitimei apărări.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca susținerile autorului excepției, referitoare la dovedirea legitimei apărări, reprezintă o problemă de aplicare și de interpretare a legii, care este de competența instanței de judecată. De asemenea, se apreciază ca dispozițiile legale criticate prevăd circumstanțele atenuante legale, determinate de voința legiuitorului, și nu de cea a instanței de judecată. În ceea ce privește prevederile art. 2 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la viața, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca acestea nu sunt incalcate prin instituirea de către legiuitor a unor circumstanțe atenuante. Ca urmare, se solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 28.642/2000, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Pantea într-o cauza având ca obiect săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală grava, prevăzută la art. 182 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 22 privind dreptul la viața și la integritate fizica și psihică, deoarece "caracteristicile legitimei apărări și ale provocarii sunt stabilite de către instanțele de judecată, în mod subiectiv, de multe ori printr-o apreciere eronată a probelor", precum și prevederile art. 2 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a explica în ce mod se realizează aceasta încălcare.

Judecătoria Craiova apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, referitoare la depășirea legitimei apărări și a stării de necesitate și la provocare, reprezintă, contrar susținerilor autorului, o garantare a dreptului la viața și la integritate fizica și psihică. De altfel, în considerarea acestui drept art. 44 din Codul penal include printre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei și legitima apărare. Instanța apreciază ca "legiuitorul este singurul în măsura sa decidă asupra oportunității modificării textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care fapta săvârșită de inculpat să poată fi considerată în stare de legitima apărare sau provocare".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale. Legiuitorul este singurul în măsura sa decidă cu privire la oportunitatea textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care o faptă poate fi considerată a fi săvârșită în stare de legitima apărare sau de provocare.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 din Codul penal, care reglementează circumstanțele atenuante legale, în raport cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituție, este neîntemeiată. Afirmatia autorului excepției în sensul că instanțele pot da o apreciere eronată probelor din dosar, retinand circumstanță atenuantă a provocarii în loc de starea de legitima apărare, nu poate fi primită, întrucât într-o astfel de situație se pune în discuție o chestiune de aplicare a legii, care excede controlului constituțional.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 73 din Codul penal, care au următorul conținut: "Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:

a) depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate;

b) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicită grava."

În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 22: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

De asemenea, în susținerea excepției de neconstituționalitate autorul invoca și dispozițiile art. 2 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care au următorul conținut: "Dreptul la viața al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal în cazul în care infracțiunea este sancționată cu aceasta pedeapsa prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate reglementează împrejurările care constituie circumstanțe atenuante. Textul de lege stabilește condițiile în care persoana care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, depasind limitele legitimei apărări sau limitele stării de necesitate ori aflându-se în stare de provocare, poate beneficia de aceste circumstanțe atenuante, la momentul individualizarii pedepsei. Depășirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate presupune existenta acestor stări asa cum ele sunt caracterizate de lege, prin art. 44, respectiv art. 45 din Codul penal. Fapta săvârșită în aceste împrejurări fie reprezintă o depasire nejustificată, dar totuși scuzabila, a limitelor legitimei apărări, fie are drept consecința cauzarea unor urmări vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Pe de altă parte, provocarea sau scuza provocarii presupune săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană aflată într-o stare de puternica tulburare sau emotie, determinata de conduita persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnității persoanei sau prin alta acțiune ilicită grava. Condițiile de existenta a provocarii sunt ușor de recunoscut în fapta concretă, astfel încât nu se poate susține ca acestea sunt lăsate la aprecierea instanțelor judecătorești. Chiar dacă provocarea este săvârșită prin violenta, aceasta nu poate fi confundata cu atacul material, direct, imediat și injust, care pune în pericol grav persoana celui atacat și care creează o stare de legitima apărare - cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, prevăzută la art. 44 din Codul penal.

Prin urmare, Curtea constata ca prevederea de către legiuitor a unor stări, situații, împrejurări care constituie circumstanțe atenuante reprezintă tocmai o garanție a dreptului la viața și la integritate fizica și psihică, astfel încât susținerile autorului conform cărora modul actual de reglementare a circumstanțelor atenuante ar fi contrar prevederilor art. 22 din Constituție și dispozițiilor art. 2 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt neintemeiate.

Fața de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iulie 2002.