Decizia nr. 559/2025

Cristian Deliorga

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Cristina Vida

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 2.391/1/2020/a2.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 777D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise la dosar, prin care solicită admiterea excepției.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 687 din 12 decembrie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.391/1/2020/a2.1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a încheierii prin care autoarei excepției i-a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt ambigue, deoarece impun atât persoanelor singure, cât și celor care au familie să atașeze înscrisuri doveditoare ale veniturilor lor și ale familiilor, deși persoanele singure se află într-o situație diferită față de persoanele care au familie și nu au cum să dovedească acest fapt. Dispozițiile criticate conduc, în mod direct, la aplicarea unor măsuri discreționare din partea instanței în ceea ce privește cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulată de un justițiabil vulnerabil din punct de vedere financiar.

7.

Se apreciază că prevederile criticate plasează pe același palier persoanele care nu dețin înscrisuri care să ateste că nu realizează venituri în comparație cu persoanele care încasează venituri (șomaj, pensie, salariu, indemnizație handicap etc.) și pot face dovada în acest sens, consecința fiind instituirea unor măsuri discreționare din partea anumitor judecători.

8.

Se evidențiază că aceste aspecte ajung să fie neconforme raportate la scopul legii, respectiv scutirea persoanei vulnerabile de la plata taxei judiciare de timbru și protejarea acesteia din punct de vedere financiar, nepermițându-i accesul la justiție și la un proces efectiv.

9.

Se consideră că sunt încălcate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și ale

art. 21 alin. (1) -( 3)

privind accesul liber la justiție.

10.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, menționând, în acest sens, sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, și Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei). Se arată că, de altfel, criticile se circumscriu unor situații de fapt punctuale a căror analiză cade în sarcina instanței de judecată.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul conținut: „(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.“

15.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, în

art. 16

privind egalitatea în drepturi și în

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

transpun în dreptul intern dispozițiile Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 26 din 31 ianuarie 2003. Potrivit art. 5 alin. (2) din Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003, situația economică a unei persoane este evaluată de autoritatea competentă a statului membru al instanței, ținând cont de diferiți factori obiectivi, precum veniturile, capitalul deținut sau situația familială, inclusiv o evaluare a resurselor persoanelor care depind financiar de solicitant. În preambulul directivei, la considerentul 10, se reține că orice persoană implicată într-un litigiu în materie civilă sau comercială reglementată de această directivă trebuie să aibă posibilitatea să își valorifice drepturile în instanță, chiar dacă situația financiară personală o împiedică să poată suporta cheltuielile de judecată.

17.

Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reprezintă o garanție suplimentară a accesului efectiv la justiție, reglementând îmbunătățirea accesului la justiție și acordarea sprijinului din partea statului persoanelor care sunt parte într-un litigiu și se află într-o dificultate materială. Prin prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , legiuitorul a reglementat condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de acordare a ajutorului public judiciar, mențiunile pe care aceasta trebuie să le cuprindă, înscrisurile doveditoare ale veniturilor solicitantului și ale familiei sale, precum și dovezile cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată ( Decizia nr. 1.537 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 20 ianuarie 2011).

18.

Referitor la pretinsa încălcare a

art. 1 alin. (5) din Constituție , având în vedere principiul generalității legilor, Curtea a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii ( Decizia nr. 137 din 13 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 17 aprilie 2019, paragraful 107).

19.

Aplicând aceste considerente în cauză, Curtea constată că prevederile criticate se circumscriu condițiilor impuse de

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta privind calitatea legii, întrucât: (i) au un conținut clar și previzibil, stabilind condițiile de formă prin care poate fi depusă cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar - trebuie să fie formulată în scris; (ii) reglementează elementele de fond pe care trebuie să le conțină cererea - trebuie să cuprindă mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, să precizeze identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, să fie atașate înscrisuri doveditoare ale veniturilor solicitantului și ale familiei sale, să fie atașate dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată; (iii) indică elementele de fond care trebuie să însoțească cererea - o declarație pe propria răspundere a solicitantului care să precizeze dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.

20.

Din interpretarea gramaticală și teleologică a sintagmei „înscrisurile doveditoare ale veniturilor solicitantului și ale familiei sale“, Curtea observă că legiuitorul s-a referit la persoana fizică ce constituie obiectul reglementării juridice, la numărul singular și în formă articulată, pentru a înlătura orice confuzie. Utilizarea conjuncției „și“ în construcția normativă are rolul de a lega efectele normei de acțiunea tuturor subiecților - solicitantul și familia sa, dacă cea din urmă există.

21.

Textul legal criticat reglementează cu caracter general, de principiu, referitor la dovedirea stării materiale a solicitantului și a familiei sale, revenind instanței judecătorești să verifice îndeplinirea concretă a condițiilor, depunerea înscrisurilor/ declarațiilor și verificarea eligibilității acestora. Prin urmare, Curtea nu poate reține critica raportată la

art. 1 alin. (5) din Constituție .

22.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 16 din Constituție , Curtea observă că nu se poate reține nici critica potrivit căreia persoanele singure sunt discriminate în raport cu persoanele care au familie, deoarece toți solicitanții trebuie să aducă dovezi cu privire la situația lor.

23.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate sunt discriminatorii pentru că plasează în aceeași categorie persoanele care nu dețin înscrisuri care să ateste că nu realizează venituri în comparație cu persoanele care încasează venituri (șomaj, pensie, salariu, indemnizație handicap etc.) și pot face dovada acestora, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, în mod constant, că egalitatea de tratament presupune, în mod necesar, identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie justificându-se doar atunci când pentru situații similare se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică ( Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1176 din 13 decembrie 2004).

24.

Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea observă că persoanele fără venit sunt într-o situație diferită față de cele care încasează venituri, toate categoriile au însă posibilitatea efectivă a administrării probelor în ceea ce privește venitul sau lipsa acestuia, în ultimul caz prin solicitarea unei adeverințe de venit care se eliberează de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Așadar, dispozițiile criticate sunt în acord cu exigențele impuse de dispozițiile

art. 1 alin. (5)

și

art. 16 din Constituție .

25.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție , Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, reglementările criticate nu conțin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiție și să afecteze dreptul la un proces echitabil. Astfel, ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, care este în măsură să stabilească condiții și o procedură de urmat pentru acordarea acestuia, fără ca prin acestea să fie încălcat accesul liber la justiție. Furnizarea datelor și a documentelor prevăzute de reglementarea criticată a fost reglementată în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație ( Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013).

26.

Prin urmare, textele criticate nu afectează dreptul de acces la justiție, deoarece instanța judecătorească, pe baza probelor, stabilește dacă persoanele solicitante se încadrează în cerințele legii ( Decizia nr. 400 din 15 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1080 din 9 noiembrie 2022, paragraful 27).

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 2.391/1/2020/a2.1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2025.