Decizia nr. 11/1996

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25-33 și ale anexei nr. 4 din

Decretul nr. 471/1971 , precum și ale

H.C.M. nr. 1.715/1971 , invocată de Societatea Comercială "Transport Călători" - S.A. Tirgu Mures în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 357/1995 al Curții de Apel Tirgu Mures.

La apelul nominal părțile au lipsit.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Având cuvintul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere ca în urma abrogării, prin Legea nr. 136/1995, a

Decretului nr. 471/1971

și a

H.C.M. nr. 1.715/1971 , excepția este lipsită de obiect.

Președintele completului declara dezbaterile închise.

CURTEA,

deliberind asupra excepției de neconstituționalitate invocate, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 1995, pronunțată în Dosarul nr. 357/1995, Curtea de Apel Tirgu Mures a înaintat Curții Constituționale, spre soluționare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25-33 și ale anexei nr. 4 ale

Decretului nr. 471/1971 , precum și a prevederilor

H.C.M. nr. 1.715/1971 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Transport Călători" - S.A. Tirgu Mures, pirita într-o acțiune în pretenții formulată de Societatea Comercială "Asirom" - S.A., Sucursala Mures.

În susținerea neconstitutionalitatii

Decretului nr. 471/1971

și a

H.C.M. nr. 1.715/1971

sunt invocate art. 134 alin. (1) și art. 150 alin. (1) din Constituție, texte în raport cu care se contesta constituționalitatea art. 25-33 și a anexei nr. 4 ale

Decretului nr. 471/1971 , precum și a

art. 9 din H.C.M. nr. 1.715/1971 .

Se susține, în esenta, ca, în timp ce Constituția, în art. 134 alin. (1), prevede că economia României este o economie de piața,

Decretul nr. 471/1971 , reglementind asigurările prin efectul legii, stabilește ca primele de asigurare a călătorilor se includ în prețul călătoriei; or, asa după cum se arata în sprijinul excepției de neconstituționalitate, în acest fel se realizează un gen de "dictat legal", care contravine "liberalizarii generalizate a prețurilor, pilon al economiei de piața libera".

În același sens, se afirma ca dispozițiile legale, a căror neconstituționalitate este invocată, "infring măsurile legislative și realitatea concretă de după Revoluție privind desființarea fostei economii de stat supercentralizate, lovesc în principiile liberalismului contractual, ale independentei și autonomiei economico-juridice ale societăților comerciale - agenți economici de piața libera". Se susține, de asemenea, ca nicaieri în textul Constituției și al Legii nr. 47/1991 nu se vorbește despre asigurările prin efectul legii. În motivarea excepției - formulată în "cererea de apel" - Dosarul nr. 357/1995 al Curții de Apel Tirgu Mures - se susține și neconstituționalitatea "mecanismului"..... de încasare a primelor privind asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente". Se mai arata ca "în condițiile liberalizarii generalizate a prețurilor și tarifelor, rezultatele financiare ale unității de transport nu permit achitarea primelor solicitate de reclamanta". În fine, se arata ca între unitatea de transport și cea de asigurări nu a existat și nici nu exista vreo convenție privind includerea primelor de asigurare în prețul biletelor de călătorie.

Reclamanta - Societatea Comercială "Asirom" - S.A., Sucursala Mures -, prin intimpinarea depusa la dosar, a solicitat respingerea excepției, aratind ca atât

Decretul nr. 471/1971 , cît și

H.C.M. nr. 1.715/1971

au fost abrogate prin Legea nr. 136/1995, cu aplicare de la 1 februarie 1996. Totodată, a semnalat adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 32/1996, prin care se prelungește aplicarea

Decretului nr. 471/1971

până la 30 septembrie 1996.

Curtea de Apel Tirgu Mures și-a exprimat opinia în sensul respingerii excepției, întrucît, în esenta, "asigurările prin efectul legii izvorăsc din interesul statului român de a asigura protecția întregii colectivități".

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

De la Biroul permanent al Camerei Deputaților s-a primit un material redactat de Comisia juridică, de disciplina și imunități a acesteia, în care se arata, pe de o parte, ca textele constituționale invocate - art. 134 alin. (1) și art. 150 alin. (1) - nu sunt de natura sa susțină caracterul neconstitutional al actelor normative ce fac obiectul excepției, iar pe de altă parte, Curtea Constituțională nu este abilitata sa decidă abrogarea unor acte normative existente, chiar în situația în care constata neconstituționalitatea lor.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece Curtea Constituțională nu are căderea de a hotărî asupra actelor normative adoptate anterior intrării în vigoare a Constituției. Se mai arata, pe de altă parte, ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională nu este competența sa examineze neconstituționalitatea

H.C.M. nr. 1.715/1971 .

Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinînd încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate în cauza, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale atacate ca neconstituționale, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Prevederile

Decretului nr. 471/1971

cu privire la asigurările de stat, republicat în anul 1988, au fost abrogate expres, începând cu 1 februarie 1996, prin Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995.

În aceste condiții, Curtea Constituțională, fiind în măsura să se pronunțe, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, numai asupra constituționalității actelor normative în vigoare (legi sau ordonanțe), cauza de fața a rămas fără obiect, normele considerate ca neconstituționale de către Societatea Comercială "Transport Călători" - S.A. Tirgu Mures fiind abrogate total și expres.

Ca urmare a abrogării

Decretului nr. 471/1971 , a cărui neconstituționalitate se contesta, revine instanței de judecată obligația să constate aceasta împrejurare și să se pronunțe asupra fondului cauzei.

Cu privire la susținerea conform căreia dispozițiile

Decretului nr. 471/1971

mai sunt aplicabile până la 30 septembrie 1996, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 32/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 30 ianuarie 1996, se constată că acest act normativ face referire numai la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, ceea ce excede obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională nefiind competența să se pronunțe cu privire la acest aspect.

Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor

H.C.M. nr. 1.715/1971 , se constată că acestea nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, hotărăște numai asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor. Termenul de lege nu este folosit în textul constituțional amintit în sens larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul sau strict de act legislativ, adoptat de Parlament.

Fața de considerentele expuse, excepția de neconstituționalitate este, în prezent, lipsită de obiect și, pe cale de consecința, urmează a fi respinsă.

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25-33 și ale anexei nr. 4 din

Decretul nr. 471/1971 , precum și ale

H.C.M. nr. 1.715/1971 , invocată de Societatea Comercială "Transport Călători" - S.A. Tirgu Mures în Dosarul nr. 357/1995 al Curții de Apel Tirgu Mures.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 1996.