Hotărârea nr. 20/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Sorin Marinescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 173 din 16 septembrie 1996, a domnului Bucur-Volk Petru;

- nr. 174 din 16 septembrie 1996, a domnului Ene Viorel;

- nr. 183 din 16 septembrie 1996, a domnului Bunghez Gh. Neculai;

- nr. 185 din 16 septembrie 1996, a doamnei Scorteanu Catalina;

- nr. 186 din 16 septembrie 1996, a doamnei Graur Doina Mariana;

- nr. 188 din 17 septembrie 1996, a doamnei Radu Maria și a domnilor Ular Nicolae și Ilera P. Nicola;

- nr. 189 din 17 septembrie 1996, a domnilor Albu Ștefan, Gabor Nicolae și Paduraru Ion;

- nr. 190 din 17 septembrie 1996, a domnului Traian Constantin;

- nr. 191 din 17 septembrie 1996, a doamnei Gulimanescu Virginia;

- nr. 192 din 17 septembrie 1996, a domnului Ispas Dumitru;

- nr. 193 din 17 septembrie 1996, a domnilor Nergnes Liviu, Ursa Zaharie și Ispas Mihai.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 204D/1996, nr. 205D/1996, nr. 210D/1996, nr. 211D/1996, nr. 212D/1996, nr. 213D/1996, nr. 214D/1996, nr. 215D/1996, nr. 216D/1996, nr. 217D/1996 și nr. 218D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la art. 85 din Legea nr. 68/1992 și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației depusa de domnul Bucur-Volk Petru, se arata ca actele depuse o dată cu candidatura domnului Ion Iliescu nu conțin și o declarație olografă din care să rezulte ca are numai cetățenia română, asa cum prevede art. 16 alin. (3) din Constituție. Se susține ca pe rolul instanțelor judecătorești se afla un proces relativ la colaborarea domnului Ion Iliescu cu structurile K.G.B.; or, în situația în care s-ar dovedi, ipotetic, ca acest fapt este real, s-ar putea pune problema, de asemenea, ipotetic, ca domnul Ion Iliescu ar putea avea și cetățenia fostei Uniuni Sovietice, astăzi a Federației Ruse. Contestatorul arata ca o asemenea banuiala poate să nu fie intemeiata, deoarece nu toți cei care cu colaborat cu structurile străine sus-citate au dobândit și cetățenia tarii respective.

În motivarea contestației domnului Bunghez Gh. Neculai se susțin, în esenta, următoarele: potrivit art. 10 din Constituție, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze întrucît a fost ales ca Președinte de doua ori; el se face vinovat de "haosul din țara, inflatia, corupția, somajul, inselaciunile de la CARITAS Cluj și Focsani, favorizarea fugii din România a calaului intelectualitatii române Alexandru Draghici, fost ministru de interne pe timpul dictaturii Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ceaușescu"; de "punerea în libertate a tuturor colaboratorilor dictatorilor comunisti", precum și de neplata pensiei sale timp de 12 ani.

În motivarea contestațiilor depuse de domnul Ene Viorel, doamnele Scorteanu Catalina, Graur Doina Mariana, Radu Maria, domnii Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ștefan, Gabor Nicolae, Paduraru Ion, Traian Constantin, doamna Gulimanescu Virginia, domnii Ispas Dumitru, Nergnes Liviu, Ursa Zaharie și Ispas Mihai, ce au un conținut identic, se susține, în esenta, ca: potrivit

art. 10 din Legea nr. 69/1992 , domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, întrucît a îndeplinit de mai multe ori funcția de Președinte al României; în decembrie 1989 a fost ales, ca "emanat al Revoluției", în funcția de conducător al României, exercitind toate atribuțiile unui șef de stat; în februarie 1990 a fost ales ca Președinte al României de către Consiliul Provizoriu de Uniune Naționala; în mai 1990 a fost ales Președinte în urma alegerilor desfășurate în baza

Decretului-lege nr. 92/1990 ; în decembrie 1991 a fost confirmat în funcția de Președinte al României potrivit "art. 121" din Constituție; în decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat ca Președinte al României pentru a patra oara și în noiembrie 1996 dorește sa participe din nou la alegeri. Pe lângă motivele arătate, domnul Ene Viorel susține ca domnul Ion Iliescu a fost organizatorul mineriadelor din 1990 și 1991, iar doamna Graur Doina Mariana considera ca în anul 1992 domnul Ion Iliescu a declarat ca este al doilea mandat presedintial.

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 218D/1996, nr. 217D/1996, nr. 216D/1996, nr. 215D/1996, nr. 214D/1996, nr. 214D/1996, nr. 213D/1996, nr. 212D/1996, nr. 211D/1996, nr. 210D/1996 și nr. 205D/1996 la Dosarul nr. 204D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestațiilor, deoarece motivele pe care acestea se întemeiază au fost soluționate de Curtea Constituțională prin hotărâri deja pronunțate. Cît privește consideratiile de ordin economic, moral și material, arata ca acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestația domnului Bucur-Volk Petru se întemeiază pe un singur motiv esențial, și anume ca dosarul depus o dată cu candidatura domnului Ion Iliescu nu conține o declarație olografă a domniei sale, conform căreia are numai cetățenia română, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție.

În conformitate cu

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 : "La alegerile pentru Președintele României se pot prezenta candidați propuși de partide și formațiuni politice sau candidați independenți. Partidele și formațiunile politice pot propune, fie separat, fie împreună, numai cîte un singur candidat". Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. (2) din aceeași lege, propunerile pe care le fac partidele și formațiunile politice trebuie să îndeplinească anumite condiții strict și limitativ enumerate de text, și anume:

a) să fie semnate de conducerea partidului sau a formatiunii politice ori de conducerile acestora care au propus candidatul sau, după caz, de candidatul independent;

b) sa cuprindă prenumele și numele, locul și data nașterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupația și profesia candidatului și precizarea ca îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a candida;

c) să fie însoțite de declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, precum și de lista sau listele susținătorilor al căror număr nu poate fi mai mic de 100.000 alegatori; lista sau listele susținătorilor trebuie să cuprindă prenumele și numele candidatului, precum și prenumele, numele, data nașterii, adresa, seria și numărul actului de identitate și semnăturile alegătorilor care susțin candidatura.

Din examinarea dosarului candidaturii domnului Ion Iliescu rezultă ca aceste condiții au fost îndeplinite. Astfel, propunerea înaintată de Partidul Democrației Sociale din România cu nr. 1.539 din 4 septembrie 1996, înregistrată la Biroul Electoral Central sub nr. 1 din 5 septembrie 1996, cuprinde prenumele, numele, locul și data nașterii, starea civilă, domiciliul, studiile, ocupația și profesia domnului Ion Iliescu, precum și mențiunea: "Precizam ca domnul Ion Iliescu îndeplinește condițiile prevăzute de Constituție și de

Legea nr. 69/1992

pentru a candida la funcția de Președinte al României", anexindu-se și declarația de acceptare a candidatului, scrisă, semnată și datată de acesta. În sfârșit, s-au depus și listele susținătorilor care depășesc limita minima de 100.000 prevăzută de lege.

Prin precizarea facuta de Partidul Democrației Sociale din România, care a depus candidatura domnului Ion Iliescu la Biroul Electoral Central, sunt acoperite toate cerințele prevăzute de Constituție, inclusiv cea enuntata în art. 16 alin. (3), potrivit cu care "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara".

Motivele invocate de contestator se situeaza în integralitatea lor sub semnul unor bănuieli și incertitudini, lipsite de orice fundament probator.

În aceste condiții, cerințele impuse de Constituție și de prevederile

art. 9 din Legea nr. 69/1992

sunt respectate, iar depunerea unor declarații suplimentare de orice fel apare ca situându-se în afară acestor cerințe.

Fața de cele arătate, contestația domnului Bucur-Volk Petru urmează a fi respinsă.

În contestația domnului Bunghez Gh. Neculai se invoca, în mod eronat, încălcarea prevederilor art. 10 din Constituție, întrucît aceste dispoziții se referă la principiile care guvernează relațiile internaționale ale României cu alte state și nicidecum la condițiile legale pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României. Considerentele de ordin moral și material invocate în contestație nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri cu prilejul alegerilor din 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temei pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor, aceste motive exced atribuțiile Curții Constituționale, definite de Constituție și

Legea nr. 69/1992 , putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, și contestația domnului Bunghez Gh. Neculai urmează a fi respinsă.

Cît privește conținutul contestațiilor doamnelor Scorteanu Catalina, Radu Maria, domnilor Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ștefan, Gabor Nicolae, Paduraru Ion, Traian Constantin, doamnei Gulimanescu Virginia, domnilor Ispas Dumitru, Nergnes Liviu, Ursa Zaharie și Ispas Mihai, Curtea constata ca ele sunt absolut identice cu cele ale altor contestații soluționate de Curte, depuse la Biroul Electoral Central de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti, în zilele de 5 septembrie 1996, 7 septembrie 1996, 9 septembrie 1996 și 13 septembrie 1996, ele prezentindu-se sub forma unor acte având același conținut, în care diferă numai numele, prenumele și adresa autorului contestației. Cît privește contestația domnului Ene Viorel, precum și cea a doamnei Graur Doina Mariana, se constată că și acestea au un conținut, în cea mai mare parte, identic cu al celor enumerate mai sus. În cuprinsul tuturor contestațiilor se repeta invariabil aceeași eroare, prin indicarea fără nici un temei a art. 121 din Constituție, care se referă la Consiliul județean. Aceasta demonstreaza maniera absolut formala de sesizare a Curții Constituționale.

În legătură cu motivul contestațiilor, Curtea Constituțională s-a pronunțat deja prin mai multe hotărâri recente, neexistand nici un temei pentru a se reveni asupra celor statuate.

Inevitabil, deci, considerentele acestor hotărâri nu pot fi altele decît cele din hotărârile anterioare cu privire la examinarea aceluiași motiv de contestare.

În legătură cu motivele invocate în plus de domnul Ene Viorel referitoare la rolul domnului Ion Iliescu în organizarea mineriadelor din 1990 și 1991, precum și cele susținute de doamna Graur Doina Mariana relativ la declarațiile domnului Ion Iliescu, se constată că acestea nu constituie argumente juridice; or, Curtea Constituțională, potrivit

art. 13 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunța în numele legii", iar potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare și funcționare, ea "nu statuează decît asupra problemelor de drept".

În consecința, și aceste contestații urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și pe cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnii Bucur-Volk Petru, Ene Viorel, Bunghez Gh. Neculai, doamnele Scorteanu Catalina, Graur Doina Mariana, Radu Maria, domnii Ular Nicolae, Ilera P. Nicola, Albu Ștefan, Gabor Nicolae, Paduraru Ion, Traian Constantin, doamna Gulimanescu Virginia, domnii Ispas Dumitru, Nergnes Liviu, Ursa Zaharie și Ispas Mihai.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.