Hotărârea nr. 34/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Virgil Firuleasa - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din 3 noiembrie 1996, depuse la Biroul Electoral Central, după cum urmează:

- nr. 240 din 25 septembrie 1996, a domnului Bob Nicolae;

- nr. 236 din 24 septembrie 1996, a Partidului Social Democrat Roman;

- nr. 242 din 25 septembrie 1996, a domnului Popa I. Ioan;

- nr. 243 din 25 septembrie 1996, a domnului Duta N. Marin.

Contestațiile au fost înaintate Curții Constituționale și formează obiectul dosarelor nr. 229D/1996, nr. 230D/1996, nr. 231D/1996 și nr. 232D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestațiilor fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii lor în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestațiilor.

În motivarea contestației depuse de domnul Bob Nicolae se arata ca domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze la funcția de Președinte al României, deoarece a îndeplinit până în prezent doua mandate; primul, în perioada 1990-1992 și al doilea, în perioada 1992-1996. Apreciază ca depunerea candidaturii pentru un al treilea mandat contravine

art. 81 alin. (4) din Constituție, Decretului-lege nr. 92/1990

și

art. 10 din Legea nr. 69/1992 .

În motivarea contestației Partidului Social Democrat Roman se susține, în esenta, ca: domnul Ion Iliescu a îndeplinit, anterior alegerilor președințiale programate pentru 3 noiembrie 1996, doua mandate de Președinte al României, corespunzător art. 81 alin. (4) din Constituție; întrucît art. 150 alin. (1) din Constituție prevede că legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare numai în măsura în care nu contravin Constituției, rezultă ca Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, în care, de asemenea, s-a prevăzut "alegerea tuturor conducătorilor politici" pentru unul sau, cel mult, doua mandate, act normativ cu caracter constituțional, ca și

Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 , au rămas în vigoare; se mai susține ca însăși Curtea Constituțională, prin

Hotărârea nr. 18 din 7 septembrie 1992 , a reținut ca primul mandat al domnului Ion Iliescu a început la 20 mai 1990; se apreciază ca cel de-al doilea mandat, septembrie 1992 - noiembrie 1996, "este guvernat de Constituția din 1991" care a preluat și menținut principiul constituțional de "cel mult două mandate" pentru funcția de Președinte al României, prevăzut în Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989; se mai arata ca, potrivit art. 83 alin. (1) din Constituție, durata maxima a mandatului este de 4 ani pentru a nu se permite exercitarea funcției de Președinte al României mai mult de 8 ani, or, dacă, prin absurd, "s-ar numara mandatele din decembrie 1991, data aprobării Constituției, un nou mandat al Președintelui Ion Iliescu ar depăși și numărul de doua al mandatelor și maximumul de 8 ani prevăzut în mod imperativ de Constituție". În sprijinul acestor afirmații sunt invocate și dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 69 din 15 iulie 1992

pentru alegerea Președintelui României; considera ca depunerea candidaturii pentru a treia oara "capata o deosebită gravitate", ținând seama ca în funcția pe care o ocupa trebuie să "vegheze la respectarea Constituției, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. (2) din legea fundamentală"; deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, se impune anularea acestei înscrieri; potrivit art. 126 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborate cu art. 20 din Constituție, solicita să se dispună judecarea în ședința publică, cu citarea contestatorului, iar, în caz contrar, pronunțarea să se facă "în ședința publică potrivit legii, care în aceasta privinta nu creează nici un regim derogatoriu".

În motivarea contestației domnului Popa I. Ioan se susține ca domnul Ion Iliescu candidează pentru al treilea mandat la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996 și, în consecința, se încalcă principiile înscrise în Comunicatul către țara al Consiliului Frontului Salvării Naționale din 22 decembrie 1989, prevederile Decretului-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, ale

Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990 , ale art. 81 alin. (4) și art. 83 alin. (1) din Constituție, precum și ale

art. 10 din Legea nr. 69 din 15 iulie 1992 .

În motivarea contestației domnului Duta N. Marin se arata, în esenta, ca: înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu este contrară art. 81 alin. (4) din Constituție; domnul Ion Iliescu este implicat direct în lovitura de stat din decembrie 1989 și în condamnarea la moarte, fără probe, a soților Ceaușescu; se face vinovat de moartea a numeroase persoane care au participat la evenimentele din decembrie 1989; după preluarea puterii, împreună cu fostele structuri de partid și de securitate și cu ajutorul organelor de procuratura și justiție, a instaurat un regim de dictatura și teroare pentru reprimarea tuturor oponentilor politici, inclusiv a sa. În acest sens, susține ca i s-au reținut drepturile salariale, fără temei legal, timp de 16 luni, i s-a desfăcut nejustificat contractul de muncă, nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991 și, deși s-a adresat organelor de procuratura, justiție, inclusiv ministrului justiției, procurorului general, președintelui Curții Supreme de Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii, indicind în acest sens un număr mare de dosare și plângeri, nu i s-a făcut dreptate; mai arata ca a sesizat și pe Președintele Ion Iliescu, însă acesta "nu a mediat cazul sau cu puterea judecătorească și executivă, legalizind genocidul politic"; de asemenea, mai susține ca Frontul Salvării Naționale, Partidul Democrației Sociale din România și Guvernul au conceput și aplicat un plan de distrugere a patrimoniului agrar și industrial al tarii, au împărțit rezerva de circa 3 miliarde dolari, prin liberalizarea prețurilor au transformat România într-o piața de desfacere a Vestului și, prin Legea privatizării societăților comerciale nr. 58 din 14 august 1991, "au decimat industria, comerțul și turismul în favoarea unor rețele de afaceristi", toate acestea și datorită Președintelui Ion Iliescu care "nu a aparat interesul național".

Deoarece contestațiile au același obiect, și anume înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu, iar între motivele invocate exista o strinsa legătură, președintele Curții Constituționale, pentru o mai buna administrare a justiției, pune în discuție conexarea dosarelor.

Procurorul este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 232D/1996, nr. 231D/1996 și nr. 230D/1996 la Dosarul nr. 229D/1996, care a fost primul înregistrat, urmînd a se pronunța asupra tuturor contestațiilor printr-o singura hotărâre.

Procurorul, având cuvintul în fond, pune concluzii de respingere a contestațiilor, deoarece motivele pe care acestea se întemeiază au fost soluționate de Curtea Constituțională prin hotărâri deja pronunțate. Cît privește consideratiile de ordin politic, economic, moral și material, arata ca acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate.

CURTEA,

luând în dezbatere contestațiile înaintate de Biroul Electoral Central, constata ca este competența să le soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestațiile în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Contestațiile se întemeiază, în esenta, pe un singur motiv, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat. În legătură cu acest motiv, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, și nu exista motive să se revină asupra celor statuate. Astfel, s-a stabilit ca "mandatul presedintial reglementat de Constituția României nu poate fi așezat în prelungirea unor durate de îndeplinire a funcției de Președinte al României anterioare intrării în vigoare a legii fundamentale" și ca "mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu". În consecința, motivul invocat în legătură cu numărul mandatelor exercitate până în prezent de domnul Ion Iliescu este neîntemeiat.

În sprijinul argumentarii din contestația Partidului Social Democrat Roman s-a invocat și referirea la funcția de Președinte al României din

Hotărârea nr. 18/1992

a Curții Constituționale, pronunțată într-un litigiu ce interesa funcțiile îndeplinite de domnul Ion Iliescu ca președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale și al Consiliului Provizoriu de Uniune Naționala, nefacându-se însă distincția necesară între aceste funcții anterioare Constituției și regimul funcției de Președinte al României, definit prin mandatul constituțional prevăzut de art. 81 alin. (4).

Fața de cele arătate, rezultă ca mandatul de Președinte al României din perioada 1992-1996 este primul mandat constituțional al domnului Ion Iliescu.

În aceeași contestație s-a solicitat ca pronunțarea hotărârii să se facă în ședința publică. Este adevărat ca, potrivit art. 121 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "hotărârea se pronunța întotdeauna în ședința publică", iar art. 581 din Codul de procedură civilă nu cuprinde o norma derogatorie în acest sens. Dar, potrivit

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale, iar compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte. De altfel, hotărârea Curții se publică integral în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Celelalte "motive" invocate, îndeosebi în contestația domnului Duta N. Marin, nu reprezintă impedimente juridice pentru ca o persoană să poată candida la funcția de Președinte al României, în sensul art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3), art. 35 alin. (2) și art. 81 alin. (4) din Constituție, astfel încât nu pot constitui temei legal pentru infirmarea înregistrării de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Ion Iliescu la alegerile președințiale din 3 noiembrie 1996. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe hotărâri, cu prilejul alegerilor din 1992 și al alegerilor din acest an, neexistand temeiuri pentru a se reveni asupra celor statuate.

Prin natura lor, aceste motive de ordin politic, economic și moral exced atribuțiile Curții Constituționale, definite de Constituție și de

Legea nr. 69/1992 , putind fi, eventual, apreciate numai de corpul electoral cu prilejul exprimarii votului.

În consecința, contestațiile ce fac obiectul judecații de fața urmează a fi respinse.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B. a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și pe cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neintemeiate contestațiile privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, formulate de domnul Bob Nicolae, de Partidul Social Democrat Roman și de domnii Popa I. Ioan și Duta N. Marin.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.