Regulamentul din 31 octombrie 1921

Articolul 1

Se expropriaza pentru cauza de utilitate naționala proprietățile rurale, în măsura și condițiunile mai jos arătate, în scopul de a spori întinderea proprietății rurale taranesti, de a înființa pășuni comunale și pentru scopuri de interes general, economic și cultural.

Articolul 2

Pământul cultivabil, din raza comunelor urbane, este considerat ca proprietate rurală din punctul de vedere a legii de expropriere.

Se înțelege prin pamanturi cultivabile, din raza comunelor urbane, terenurile necladite și cultivabile, situate dincolo de linia ultimelor case, limitrofe cu pământurile rurale cultivabile.

Se exceptează locurile rezervate pentru oboare de vite, târguri, balciuri (iarmarocuri) și cele care servesc actualmente nevoilor industriei și comerțului.

Comunele rurale devenite urbane, posterior decretului-lege No. 3.697/918, se considera comune rurale în ceea ce privește aplicarea legii agrare.

Articolul 3

Exproprierea facuta pe baza decretului-lege No. 3.697/918 este definitivă și Statul e considerat proprietar asupra pămîntului și accesoriilor expropriate, dela 15 Decemvrie 1918, cu rezerva dispozițiilor prevăzute la art. 54 din lege.

Prin accesorii se înțeleg toate categoriile de bunuri cari nu intră în definitia pămîntului cultivabil dela art. 58, precum și construcțiile sau instalatiunile industriale de orice fel.

În ce privește exproprierea de fața, proprietatea terenurilor expropriate trece asupra Statului dela data hotărîrii definitive de expropriere, independent de hotărîrea asupra prețului.

Luarea în posesie a pămîntului expropriat se va face după darea hotărîrii definitive de expropriere, cu excepția dispozițiunilor prevăzute în art. 61 și 71.

Articolul 4

Exproprierea proprietăților particulare se aplică la întinderea mosiilor socotite după starea lor juridică la 15 August 1916, cu excepțiile prevăzute la art. 14 și 15; se va ține seama de efectul succesiunilor deschise dela această dată pînă la promulgarea legii agrare (17 Iunie 1921).

Articolul 5

Toate înstrăinările efectuate după 15 August 1916 sînt socotite nule de drept și fără efect în ce privește aplicarea exproprierii pînă la definitivă ei infaptuire.

Articolul 6

Prin înstrăinări se înțeleg orice acte de dispozițiune precum: vânzări, donatiuni, schimburi și orice constituiri de drepturi reale, cari afectand fondul ar putea împiedica folosință terenului expropriat sau improprietarirea.

Articolul 7

Se exceptează și rămîn valabile vînzările făcute cu acte autentice sau cu data certa, înainte de 1 Fevruarie 1921, către obstii, bănci populare sau sateni cultivatori de pămînt, fie individual, fie intruniti într-o asociație de fapt, stapanind pînă la 10 ha fiecare, precum și vînzările de pămînt pentru constructiuni sau înființare de stabilimente industriale.

Suprafața astfel vândută nu intră în calculul celor 2 milioane ha.

Articolul 8

Terenurile astfel înstrăinate se calculează în întinderea mosiei expropriate, dar rămîn satenilor achizitori, iar cota legală de expropriat se va alege numai din restul mosiei sau mosiilor rămase nevandute dacă proprietarul poseda la 15 August 1916 mai multe, putându-se expropria astfel pentru completarea cotei, tot terenul rămas proprietarului pînă la minimul de 100 ha de moșie, și sub acest minim în conformitate cu excepțiunile prevăzute mai jos în prezentul regulament.

Articolul 9

Exproprierea privește numai mosiile sau părțile de moșii dela 100 ha pămînt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor și oricare ar fi capacitatea lor juridică sau caracterul imobilului expropriat, cu excepțiunile prevăzute mai jos în acest regulament.

Articolul 10

Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce privește exproprierea, afară de excepțiunile prevăzute în art. 46.

Alegerea părții expropriate se va face însă din întreaga suprafața cultivabila, socotindu-se moșia ca nedivizata.

Articolul 11

Mosiile și părțile de moșii situate în aceeași comuna, precum și mosiile situate în comune apropiate, aparținînd aceluiași proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate.

Aceste moșii se vor expropria ca fiind una singura pînă la limitele prevăzute de art. 8, alin. a, al legii agrare, cînd sînt arendate, și art. 8, alin. b sau c, ale aceleiași legi, cînd sînt toate sau numai una singura cultivate în regie.

Se înțelege prin comune apropiate, comunele vecine, din același județ sau din județe limitrofe, situate la o depărtare de cel mult 4 km una de alta, socotindu-se distanta dela periferia satelor celor mai apropiate.

Articolul 12

Dacă mosiile ce urmează să fie considerate una singura, sînt în regiuni deosebite, se va expropria proprietarul pînă la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile.

Articolul 13

Terenurile comasate pe baza decretului-lege No. 3.697/918 fac excepție dela regula art. 11, fără ca întinderea totală comasata sa treacă peste maximum 250 ha, în regiunile cu cereri de improprietarire mari, de 400 ha în regiunile cu cereri mijlocii și 500 ha în regiunile cu cereri satisfacute.

Articolul 14

Se expropriaza în întregime proprietățile rurale, în cuprinderea lor totală, ale străinilor, fie ca erau străini prin naștere, prin căsătorie sau alt mod la 15 August 1916 sau de atunci pînă la promulgarea legii agrare (17 Iunie 1921).

Articolul 15

Se expropriaza în întregime proprietățile rurale, în cuprinderea lor totală, ale absenteistilor, adică ale acelora a căror proprietăți au fost supuse unui impozit funciar indoit în ultimii 5 ani, înainte de promulgarea legii agrare.

Articolul 16

Exproprierile proprietăților rurale ale străinilor și absenteistilor, făcute prin aplicarea decretului-lege No. 3.697/918, sînt definitive, cu excepțiunile prevăzute la art. 21.

Articolul 17

Se exproprieza de asemenea toate proprietățile rurale cari au fost arendate și cultivate prin arendasi, neintrerupt, dela 23 Aprilie stil vechiu, (Sft. Gheorghe) 1910, pînă la 24 Aprilie stil vechiu 1920 inclusiv, adică acelea cari au fost arendate și cultivate prin arendasi și în cursul anului agricol 1920.

Nu intră în această categorie mosiile sau părțile de moșii arendate de proprietari direct și individual satenilor, fie în bani, fie în dijma.

În toate cazurile se are în vedere situația de fapt. Moșia nu este considerată ca arendată dacă contractul de arenda nu este reziliat, însă proprietarul a cultivat în cursul anului agricol 1920.

În caz cînd exista proces de reziliere sau anulare, pentru a stabili dacă moșia era arendată sau nu, se va avea în vedere data desființării contractului de arendare, fixată prin hotărîrea definitivă.

Aceasta expropriere a pămîntului arendat se face fără considerație de întindere și ca atare privește și proprietățile mai mici de 100 ha, chiar dacă sînt loturi taranesti.

Nu sînt cuprinse în aceasta expropriere bunurile prevăzute în art. 21 din regulament.

Articolul 18

Se exceptează dela exproprierea totală prevăzută în art. 17:

1. Mosiile cari în intervalul dela 23 Aprilie st. v. 1910 și pînă la 24 Aprilie 1920 st. v. inclusiv au fost arendate cu acte autentice sau cu data certa, de către părinți către copii sau gineri, de către administratori legali, curatori, sechestri sau conservatori juridici precum și cele arendate de tutorii minorilor sau asazisilor.

Excepțiunile din acest aliniat se fac sub condiția ca persoanele arătate mai sus să fie proprietarii mosiilor, dânșii sau reprezentanții lor prin moștenire în momentul exproprierii.

2. Mosiile femeilor nemaritate sau maritate sub regim matrimonial, mosiile funcționarilor publici, ale militarilor în activități.

Pentru a se bucura de excepțiunile din acest alin. femeile, funcționarii publici și militarii în activitate trebuie să îndeplinească următoarele doua condițiuni:

a) Sa fi avut aceasta calitate ei sau părinții lor, cat timp în intervalul dela 23 Aprilie 1910 st. v. pînă la 24 Aprilie st. v. 1920, însă neapărat sa fi avut la data încheierii contractului de arendare;

b) Sa fie proprietari dânșii sau reprezentanții lor direcți prin moștenire în momentul exproprierii.

Funcționar public se considera orice persoană numita sau aleasă, care a îndeplinit un serviciu public sau de interes obștesc la Stat, județ, comuna sau vreun asezamant cu buget controlat de Parlament.

Articolul 19

Se expropriaza în întregime proprietățile rurale în cuprinderea lor totală ale celor condamnați definitiv pentru crima împotriva Statului sau pentru dezertare la inamic.

Articolul 20

Prin proprietăți rurale, în cuprinderea totală, se înțeleg terenurile cultivabile sau nu, pădurile, conacele, clădirile, hambarele, viile, livezile și alte sadiri, baltile, parcurile etc.

Articolul 21

Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pădurile, viile și stabilimentele industriale și terenul necesar întreținerii lor, morile, apele cari le alimentează, expropriate pe baza decretului-lege No. 3.697/918 al legii agrare, în condițiunile art. 7, alin. a) și b) din lega 14, 15, 17 din acest regulament pot fi scoase din expropriere și redate proprietarilor în urma cererii lor dacă ele nu sînt necesare unui scop economic, sau cultural obștesc. Aceasta scoatere sau retrocedare se face cu aprobarea ministerului agriculturii, în urma avizului conform al comitetului agrar și cu condiția ca proprietarul sa renunțe la despăgubiri de orice natura asupra lor.

Ministerul agriculturii se va pronunța în termen de 60 zile dela cererea proprietarului.

Articolul 22

Străinii expropriati, cărora li s-a retrocedat imobilele mai sus arătate, precum și străinii cari le-ar fi dobîndit pînă la promulgarea legii agrare, sînt obligați să le vândă în 3 ani dela promulgarea acestei legi.

Imobilele neînstrăinate în acest termen se vor vinde prin licitație publică, după cererea parchetului fie din oficiu, fie în urma interventiunii ministerului agriculturii.

Aceste vânzări vor fi făcute înaintea tribunalului a situațiunii imobilului. Ministerul agriculturii va da tribunalului elementele necesare pentru a fixa prețul cu care se începe licitația. Afiptele și publicațiile alcătuite conform art. 506 din procedura civilă, vor fi lipite pe usa tribunalului, la imobil și vor fi publicate în Monitorul Oficial și o gazeta locală. Termenul vânzării va fi de cel puțin o luna dela publicația în Monitorul Oficial.

Taxele de timbru și ale portareilor, precum și costul publicatiunilor se vor retine din prețul adjudecatiunii.

Orice contestație de orice natura va trebui să fie introdusă cu cel puțin 10 zile înaintea primului termen de vânzare.

Pentru celelalte formalități se va aplica regulele de procedura civilă privitoare la executarea silită, cari nu sînt contrarii dispozițiunilor de mai sus. Bunurile prevăzute de art. 21, dobândite de cetățeni români pînă la promulgarea legii agrare, se considera ca au satisfăcut obligația înstrăinării prevăzută în acest articol

Articolul 23

Se expropriaza tot pământul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei Rurale, al tuturor persoanelor morale publice (județe, comune urbane și rurale, etc.), de utilitate publică sau persoanelor morale private, fundatiunilor, etc., oricare ar fi natura lor.

Articolul 24

Exproprierea prevăzută la art. 23 se face chiar cînd actele de fundatiune, donatiune, testamente sau orice fel de clauze prohibitive neinstrainarea mosiilor aparținînd institutiunilor, fundatiunilor, etc., sau le-ar fi dat o destinatiune specială.

Articolul 25

Se exceptează dela exproprierea prevăzută la art. 23, pășunile comunelor urbane și rurale, oricare ar fi întinderea lor, precum și terenurile cultivabile pînă la 12 ha ale bisericilor și scoalelor.

Articolul 26

Se expropriaza în întregime terenul folosit cu titlul de locațiune îndelungată sau perpetua, oricare i-ar fi denumirea (embatic, besman, locațiune ereditara, otasnita etc.), fie ca este sau nu plantat, sadit, și fie ca s-ar găsi în comune rurale sau urbane.

Orice drepturi și privilegii ce ar avea proprietarul asupra acestor terenuri sînt și rămîn desființate.

Exproprierea se face numai în folosul celor cari au asupra acestor terenuri drepturile enunțate mai sus.

Articolul 27

Se expropriaza de asemeni pământul rural, inclusiv terenul silvic al Statului, arendat satenilor cultivatori de pămînt, timp de cel puțin 5 ani neintrerupti, înainte de promulgarea legii agrare, dacă aceștia își vor fi construit pe el locuințe sau vor fi făcut plantații sau sadiri cari ocupa jumătate din teren.

Exproprierea acestor terenuri se face numai în folosul locatarilor sateni.

Nu intră în această categorie satenii arendasi ai pământurilor irigate.

Articolul 28

Se expropriaza de asemenea terenurile Statului, la munte, deal, șes și balta, pe cari au fost păduri și cari sînt acum goale sau sînt acoperite cu tufisuri ce nu vor putea deveni niciodată padure, cu condiție ca aceste terenuri să poată fi cultivate sau sa servească pentru pasune.

Se exceptează terenul necesar personalului silvic.

Articolul 29

Se declara expropriat parțial terenul cultivabil dela 100 ha în sus al mosiilor particulare, arendate și cultivate prin arendasi, fie la 23 Aprilie st. v. (Sf. Gheorghe 1920), adică arendate și cultivate prin arendasi în cursul anului agricol 1920, fie dela expirarea acelui an agricol și pînă la promulgarea legii, adică anul agricol 1921. Sînt supuse acestei exproprieri și mosiile proprietarilor prevăzuți în excepțiunile arătate la art. 18.

În toate cazurile se are în vedere situația de fapt. Moșia nu este considerată ca arendată dacă contractul de arenda nu este reziliat, însă proprietarul a cultivat în cursul anilor agricoli 1920 și 1921.

Nu intră în această categorie mosiile sau părțile de moșii arendate în bani sau dijma de proprietari, direct și individual, satenilor cultivatori de pămînt sau crescatorilor de vite.

În caz cînd exista proces de reziliere sau anulare, pentru a stabili dacă moșia era arendată sau nu, se va avea în vedere data desființării contractului de arendare, fixată prin hotărîre definitivă.

Articolul 30

Prin excepțiune dela art. 29, exproprierea mosiilor arendate la datele de mai sus se va face - pentru improprietarirea satenilor - în regiunile de munte și deal pînă la următoarele limite:

I. La munte: dacă moșia era arendată, fie către obstii legal constituite, fie către particulari, minimul intangibil se va cobori pînă la 25 ha pămînt cultivabil.

II. La deal:

a) Dacă moșia era arendată către obstii, exproprierea se va cobori pînă la minimul intangibil de 50 ha pămînt cultivabil;

b) Dacă moșia era arendată altor persoane decât obstiilor, exproprierea se va cobori pînă la 25 ha pămînt cultivabil.

Articolul 31

Se declara expropriat parțial pământul cultivabil al mosiilor particulare, cultivate de proprietarii lor în cursul anilor agricoli 1920 și 1921, dela următoarele suprafețe în sus:

100 ha la munte și deal;

150 ha la șes, în regiunile cu cereri de improprietarire mari;

200 ha la șes, în regiunile cu cereri de improprietarire mijlocii;

250 ha la șes, în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute.

Articolul 32

Prin excepțiune de la art. 31, exproprierea mosiilor în regiunile de munte se va face - pentru improprietarirea satenilor - pînă la un minimum intangibil de 50 ha pămînt cultivabil.

Articolul 33

Pentru înființarea sau completarea pasunilor comunale, se poate cobori exproprierea și sub 100 ha și anume:

La munte pământul propriu numai pentru faneata și pasune poate fi expropriat pînă la 25 ha, fie ca era arendat sau nu.

La deal pământul de cultura poate fi expropriat pînă la 50 ha, dacă era cultivat de proprietar sau arendat la obstii, și pînă la 25 ha, dacă era arendat altor persoane.

Articolul 34

În regiunile de munte și deal se pot expropria și poenile mai mici de 20 și de 10 ha, dacă vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depărtate între ele la maximum de 200 m și întrerupte de grupuri mici de arbori.

În aceste cazuri se expropriaza și terenurile situate între poeni.

Exproprierea de păduri, conform art. 12 din legea pasunilor comunale, se face cu aprobarea comitetului agrar, luându-se și avizul consiliului tehnic al Casei pădurilor.

Proprietarul are facultatea ca în schimbul poenilor expropriate să ofere în marginea pădurii o suprafața egala.

Terenul domenial silvic expropriat, conform art. 7 alin. f din legea agrară, va servi de preferinta pentru înființare de pasune comunală.

Legea specială a pasunilor comunale se completează cu aliniatele de mai sus.

Articolul 35

Prin excepție dela art. 31, 32 și 33, se respecta pasunea și faneata necesară pentru vitele (boi, cai, oi) proprietarului, ale personalului mosiei, personalului silvic, exploatării pădurilor, industriei, etc., conform dispozițiunilor art. 8, 12, 15 și 22 din legea pasunilor comunale, peste cotele fixate în legea pentru expropriere.

De asemenea crescatoriilor de vite li se respecta pasunea și faneata necesară, în conformitate cu dispozițiunile art. 22 din legea pasunilor comunale, chiar dacă aceasta suprafața depășește cotele fixate prin art. 8, alin. c. al legii agrare.

Excepțiunile prevăzute în acest articol nu se aplică decât proprietarilor cari cultiva moșia, proprietarilor de păduri și de industrii.

Articolul 36

Proprietarul expropriat, în regiunile de munte și deal, conform art. 30, 32 și 33, va putea declara în fața comisiunilor de expropriere sau Casei centrale a împroprietăririi (Direcția funciară), ca alege ca despăgubire a terenului expropriat sub 100 ha, sau plata în numerar, sau o suprafața echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare, ce se vor fixa de ministerul agriculturii.

În caz de lipsa de pămînt disponibil în regiunile de colonizare sau de neînțelegere asupra regiunii fixate de minister, despăgubirea se va plati în numerar.

Articolul 37

În caz cînd proprietarii, din regiunile de munte și deal, oferă pentru expropriere partea ce le-ar mai rămîne după aplicarea dispozițiunilor art. 29-33 inclusiv și dacă Casa centrala a împroprietăririi aproba oferta, exproprierea se va face în întregime.

Proprietarul astfel expropriat va avea drept sa ceara în regiunile de colonizare o suprafața odată și jumătate cat suprafața cedata.

Articolul 38

Dacă proprietarii cari își cultiva moșia au avut la 1 Fevruarie 1921 investiri importante în:

a) Inventar și clădiri necesare exploatării, sau

b) Crescatorii de vite, sau

c) Instalații industriale agricole exproprierea pămîntului cultivabil se va face dela următoarele suprafețe în sus:

100 ha la munte și deal;

200 ha la șes, în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mari;

300 ha la șes, în regiunile unde cererile de improprietarire sînt mijlocii;

500 ha la șes, în regiunile unde cererile de improprietarire sînt satisfacute

Articolul 39

Prin inventar se înțelege vitele, instrumentele și mașinile necesare pentru exploatarea a 2/3 din întinderea ce rămîne proprietarului după exproprierea prevăzută prin legea agrară, precum și clădirile necesare gospodăriei.

Investirile mai mari în inventar compensează pe cele mai reduse în clădiri și vice-versa.

Articolul 40

Prin crescatorii de vite se înțeleg exploatatiunile, cari au - pentru suprafața rămasă după exproprierea prevăzută prin legea agrară un cap de vita mare la 2 ha, sau echivalentul în vite mici, socotindu-se 5 vite mici sau 2 manzati, egale cu o vita mare. La crescatoriile de cai se va socoti un cap de vita mare la 3 ha.

Articolul 41

Prin instalatiuni industriale agricole se înțeleg toate industriile agricole propriu zise, inclusiv morile sistematice pentru făina și cu excluderea morilor cari macina numai malai.

Intra în această categorie și acele exploatatiuni cari n-au instalatiunile necesare industriilor agricole, dar cultiva în mod obișnuit și neintrerupt plantele necesare industriilor agricole, precum: sfecla de zahăr, legumele pentru conserve, cicoarea, inul, canepa, etc. și cari în parte sau în total ocupa o suprafața de un sfert din întinderea mosiei rămasă după expropriere.

Articolul 42

Inventarul, clădirile, crescatoriile de vite și instalatiunile industriale agricole se compensează unele pe altele, dacă se găsesc împreună în proporții diferite de cele arătate la art. 39,. 40,. 41 sau dacă se găsesc la moșii diferite ale aceluiași proprietar.

Inventarul și crescatoriile aparținînd bărbatului sau sotiei sale se compensează, chiar dacă sînt situate la moșii diferite.

Articolul 43

Intra în categoria proprietarilor prevăzuți de art. 38 și acei proprietari cari au mosiile situate în regiunile devastate de rasboi și cari au avut asemenea inventar și clădiri, crescatorii sau instalații agricole la 15 August 1916 și au fost distruse sau reduse.

Se considera regiuni devastate de rasboi, localitățile devastate, prădate ori distruse în urma luptelor, sau regiunilor ocupate de inamic, sau acelea în cari degradarea ori distrugerea este o consecința directa sau indirecta a stării de rasboi.

Articolul 44

Se înțeleg prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pământul expropriat astăzi, în baza decretului-lege cu No. 3.697/918, împreună cu cel expropriabil prin dispozițiunile art. 7 și 8, alin. a din lege, nu indestuleaza pe toți indreptatitii din categoriile 1, 2, 3, potrivit art. 78 din lege, pe baza lotului de completare din 5 ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii, acele unde indreptatitii din categoriile 1, 2, 3 potrivit art. 78 din lege, pe baza lotului de completare de 5 ha, sînt îndestulați, și prin regiuni cu cereri de improprietariri satisfacute, acele regiuni unde toți cei îndreptățiți pot fi improprietariti.

În Dobrogea regiunile se determina pe baza lotului de completare pînă la 8 ha.

Regiunea se socotește compusa din toate comunele și satele ai căror locuitori, în majoritate, cel puțin 5 ani înainte de rasboi, au muncit în mod obișnuit în dijma sau alta învoiala agricolă pe moșie, sau au avut vitele de muncă invoite acolo în mod obișnuit.

Nu intră în regiune comunele sau satele ai căror locuitori au muncit numai cu ziua pe moșie. În comunele compuse din mai multe sate, pentru determinarea regiunii se va avea în vedere numai satul sau satele ai căror locuitori se găsesc în condițiunile de mai sus.

Articolul 45

Caracterizarea regiunilor din punctul de vedere al cererilor de improprietarire se face ținându-se seama de numărul indreptatilor trecuți în tablourile de improprietarire întocmite pe baza decretelor-legi cu No. 1.407 și 2.097/920, de pământul expropriat pe baza decretului-lege cu No. 3.697/918 și de cel ce urmează a fi expropriat pe baza art. 7 și 8 al legii agrare.

În acest scop, în fiecare regiune se va începe cu exproprierea mosiilor prevăzute de art. 7 și 8, alin. a, al legii agrare și numai în urma se va procede la stabilirea regiunii pentru celelalte moșii.

Articolul 46

La mosiile stapanite în indiviziune, la 1 Fevruarie 1921, fie ca starea de indiviziune - provenind din orice cauza - exista la 15 August 1916, fie ca starea de indiviziune a provenit din succesiuni deschise posterior acestei date, precum de asemenea și la mosiile stapanite pe baza succesiunilor deschise după 1 Fevruarie 1921 pînă la promulgarea legii agrare, exproprierea se va cobori în regiunile cu cereri mari și mijlocii de improprietarire și dacă va fi nevoie și în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute, în scop de înființare de pasune comunală, pentru a atinge limitele prevăzute de art. 31, pînă la 100 ha de fiecare coproprietar și de fiecare moșie. Exproprierea se va putea cobori și sub aceasta limita, pînă la intinderile prevăzute de art. 31 pentru întreaga moșie, chiar dacă cota fiecărui cooproprietar ar fi mai mica de 100 ha.

Articolul 47

Coproprietarii expropriati astfel vor putea alege ca despăgubire a terenului ce li s-a expropriat sub 100 ha, sau plata în numerar, sau o suprafața echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare.

În caz de lipsa de pămînt disponibil în regiunile de colonizare sau de neînțelegere asupra regiunii fixate de minister, despăgubirea se va plati în numerar.

În Dobrogea nu se vor coloniza proprietari pentru schimb benevol sau fortat.

Articolul 48

Cînd coproprietarii indivizi poseda mai multe moșii, fiecare din el își poate păstra într-o singura moșie suprafața la care sînt redusi conform art. 45 în fiecare din mosiile posedate, cu respectarea dispozițiunilor art. 63 și 64.

Articolul 49

Se exceptează dela aplicarea dispozițiunilor art. 46, 47 și 48 mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la această dată aveau cel puțin un coproprietar minor sau dacă unul din coproprietari a fost mobilizat în rasboiul pentru întregirea neamului.

Mosiilor cari se afla în aceasta situațiune li se va aplica la expropriere cota normală prevăzută de art. 29, 30, 31, 32 și 38 pentru fiecare coproprietar, socotindu-se moșia ca fiind divizata.

Articolul 50

Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moșii și poseda în total mai mult de 500 ha pămînt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat, lasandu-i-se un total de:

200 ha pentru cel cu mosiile arendate în condițiunile art. 8, alin. a) din lege;

200 ha pentru cel care are mosiile la munte și la deal, oricare ar fi regiunea;

250 ha pentru cel care are mosiile la șes în regiunile cu cereri de improprietarire mari;

400 ha pentru cel care are mosiile în regiunile de șes cu cereri de improprietarire mijlocii;

500 ha pentru cel care are mosiile la șes în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute.

Proprietarul care poseda moșii în regiuni diferite, va fi expropriat pînă la mijlocia maximului regiunile unde are mosiile.

Exproprierea proprietarilor cu mai multe moșii se aplică și acelor proprietari cari aveau la promulgarea legii în mai multe moșii mai puțin de 500 hectare pămînt cultivabil, însă mai mult decât maximul stabilit mai sus.

Articolul 51

Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, sau clădiri necesare exploatării și inventar sau instalații industriale agricole importante, va fi scutit de expropriere în mai multe moșii pînă la un total maximum de 500 hectare, indiferent de regiunile unde poseda mosiile.

Pentru aplicarea acestor dispozițiuni se va avea în vedere art. 38-43 inclusiv din acest regulament.

Articolul 52

Dacă un proprietar are mai multe moșii, divizate sau în indiviziune, dintre cari una sau mai multe arendate, iar celelalte cultivate în regie, se va aplica fiecaror din aceste moșii cota respectiva fixată de art. 29, 30, 31, 32, 33 și 38, fără ca totalul pămîntului rămas proprietarului sa treacă de maximul prevăzut de art. 50 sau mijlocia maximului, cînd mosiile sînt în regiuni deosebite.

Articolul 53

Pentru stabilirea maximului, scutit de expropriere conform dispozițiunilor art. 50, mosiile arendate se socotesc în întinderea rămasă după aplicarea art. 29 și 30.

Articolul 54

Proprietarul care poseda mai multe moșii arendate și cultivate în regie, poate să-și oprească în oricare din ele suprafața scutită de expropriere, alegandu-și terenul ce-și rezerva, fără ca suprafața oprită să depășească maximum prevăzut în art. 18 din lege.

Articolul 55

Proprietarilor cari studiază agronomia sau au unul ori mai mulți fii cari studiază agronomia, li se poate rezerva din porțiunea expropriabila, potrivit acestei legi, în regiunile de șes, un lot de 50 hectare pentru fiecare dintr-înșii peste suprafața ce le rămîne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, sub condițiunea pentru cei din urma să fie înscriși cel mai târziu pînă la 1 Ianuarie 1920 și sa frecuenteze școala, și cu obligațiunea, sub pedeapsa ridicării acestui drept, ca diploma să fie obținută în cel mult 5 ani dela promulgarea legii agrare și în urma obținerii diplomei să-și cultive singuri moșia.

Articolul 56

Organele de expropriere vor proceda la exproprierea condițională a loturilor rezervate în condițiunile de mai sus (art. 55), făcînd alegerea și determinarea limitelor lor și fixând și prețul.

Casa centrala a împroprietăririi va intra, pe cale administrativă, în stăpânirea loturilor rezervate și expropriate condiționat, dacă în 5 ani dela promulgarea legii nu se va justifica obținerea diplomei, plătind proprietarului pentru aceste terenuri prețul fixat prin hotărîrea de expropriere.

Articolul 57

Proprietarul care e agronom titrat la promulgarea legii sau are unul sau mai mulți fii cari sînt agronomi titrati, are drept sa i se rezerve pentru el sau pentru acești fii câte 50 hectare în mod definitiv.

Articolul 58

Se socotește ca pămînt cultivabil, în înțelesul legii agrare, tot pământul pe care s-au făcut pînă astăzi arături, locurile de faneata, pășunile, precum și pământul rar inundabil, care se cultiva sau se pasuneaza.

Exproprierea se calculează asupra pămîntului cultivabil, adică asupra întinderii rămasă din fiecare moșie sau parte din moșie, după ce s-au scăzut: viile, plantatiunile de pomi roditori și orice sadiri făcute pînă la 1 Ianuarie 1917, pământul irigat artificial (cu roata, cu pompa, prin canale), pădurile, zavoaiele, râurile, garlele, locurile mocirloase, iazurile, baltile, elesteele, suprafețele ocupate de curți, conac și clădiri, stabilimentele industriale, stațiunile balneare și terenul necesar întreținerii lor, terenurile neproductive (drumuri, rape, nisipuri mișcătoare, saraturi etc.).

Articolul 59

Se înțelege prin pămînt rar inundabil pământul care se cultiva sau se pasuneaza obișnuit și este inundat în mod excepțional în unii ani sau într-o perioadă scurta a unui an.

Se înțelege prin pămînt des inundabil pământul care din cauza inundatiei sau florii speciale nu se poate pasuna cea mai mare parte a anului.

Articolul 60

Baltile și albia râurilor, pământul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fără considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împădurite de comuna sau Stat.

Dacă însă proprietarii unor asemenea terenuri se obliga să facă aceste îmbunătățiri treptat, într-un termen de cel mult 10 ani, ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, poate hotărî sa nu fie expropriate, fixând și sancțiunile pentru îndeplinirea obligațiunilor proprietarului.

Pentru ajungerea scopurilor arătate mai sus nu se tine seama la expropriere de întinderea mosiei.

Acolo unde iazurile, lacurile și baltile de o suprafața maxima de 150 hectare sînt inconjurate de pământul expropriat, se vor putea expropria, dându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni.

Articolul 61

Partea ce rămîne proprietarului potrivit art. 8 și 9 din lege, se fixează de îndată de organele de aplicare ale legii, însă luarea în primire a pămîntului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului-lege No. 3.697/918, nu se va face deocamdată decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor.

Pământul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacă nu va fi cerut de sateni.

Proprietarii expropriati plătesc pentru pământul lăsat în folosință lor, conform dispozițiunilor de mai sus, pe lîngă dările către Stat, județ și comuna și o arenda egala cu ratele pe cari le datorește Statului pentru valoarea pămîntului expropriat. Statul își rezerva totuși dreptul de a lua din folosință proprietarului, înăuntrul acestor intervale de timp, suprafața necesară pentru executarea lucrărilor premergătoare colonizarii.

Articolul 62

Alegerea părții de moșie expropriata prin dispozițiunilor legii de fața, peste exproprierea facuta prin aplicarea scării progresive prin decretul-lege No. 3.697/918, se face astfel încît moșia care rămîne proprietarului să fie comasata dacă acesta va cere.

Articolul 63

Se poate oferi pentru expropriere partea ce rămîne unui proprietar dintr-o moșie, rezervandu-se o suprafața egala în partea ce cade sub expropriere a mosiei unui alt proprietar în aceeași comuna.

Articolul 64

Pentru mosiile de șes, situate în comune diferite și aparținînd aceluiași proprietar sau la proprietari deosebiți, schimbul în vederea comasarii se admite cu aprobarea ministerului și avizul comitetului agrar, după următoarele norme:

Dacă mosiile pentru cari se cere schimbul pentru comasare sînt ambele în regiuni cu cereri de improprietariri mari, suprafața comasata nu poate depăși 250 ha.

Dacă moșia care se cedează este într-o regiune cu cereri de improprietariri mari, iar moșia în care se cere comasarea este în regiune cu cereri mijlocii, suprafața comasata în regiunea cu cereri mijlocii nu va putea depăși 400 ha.

Dacă moșia care se cedează este situata în regiuni cu cereri mijlocii, satisfacute, și moșia în care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri satisfacute, suprafața comasata în aceasta ultima regiune nu va putea depăși 500 ha, și schimbul se va admite de drept.

Schimbul în situațiuni inverse celor de mai sus nu se poate admite.

Articolul 65

Ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, poate admite, după cererea părților, schimbul pămîntului expropriat pe baza decretului-lege No. 3.697/918, sau a legii agrare, cu pământul rural dobîndit prin legile dela 1864, cu cel al improprietaritilor dela 1879, cu cel dobîndit prin legea pentru regularea proprietății imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882, și prin legile de vînzarea bunurilor Statului, cu cel al izlazurilor comunale, sau cu pământul rămas proprietarilor.

În cazul cînd schimbul privește terenuri expropriate și satenii în folosul cărora se face improprietarirea nu consimt la schimb, comitetul agrar, în urma unei anchete la fața locului, va putea hotărî schimbul cerut.

Comasarile și schimburile prevăzute la art. 63, 64 și 65 sînt scutite de taxele de timbru și înregistrare.

Articolul 66

Cînd un proprietar va fi expropriat de tot pământul cultivabil dintr-o moșie aflată în hotarul unei comune, sau cînd pământul îi va fi schimbat conform dispozițiunilor art. 16 al legii, vor trebui să fie expropriate, la cererea lui, clădirile și pământul nesupus exproprierii și aparținînd acelei moșii.

Articolul 67

Se poate expropria din pădurile aparținînd proprietarilor particulari, persoanelor morale, publice și private și Statului, suprafața necesară pînă la maximum de 200 ha, pentru a schimba vatra satelor așezate în locuri mlastinoase, inundabile și insalubre sau pe terenuri fugitive.

Articolul 68

Împărțirea pe regiuni a terenurilor pentru fiecare moșie în parte se va hotărî de organele de aplicare a legii agrare, ținându-se seama de definitia riguros științifică a fiecărei moșii în parte.

Se vor considera ca moșii de munte acelea situate în regiunile colinelor și dealurilor, unde în mod obișnuit se cultiva pomii sau viță de vie și a căror suprafața arabila este mai mica de 40% din suprafața totală a mosiei, mai puțin pădurile.

Mosiile care nu intră în categoriile de mai sus sînt scutite moșii de șes.

În caz de contestație asupra determinării naturei mosiei (de munte, deal sau șes), comisiunile de expropriere vor cere în prealabil avizul comitetului agrar, care va fi obligatoriu.

Articolul 69

Subsolul pămîntului expropriat pentru cultura rămîne proprietatea Statului, iar subsolul pămîntului expropriat pentru înființarea pasunilor comunale la munte și deal, precum și acela al pămîntului schimbat conform art. 9 și 16 al legii agrare, rămîne proprietarul expropriat.

Articolul 70

Organele de aplicarea legii agrare vor fixa în caz de nevoe vădită drumurile și lucrările necesare folosinței și cultivarii pămîntului, adaparii vitelor și adapatorile naturale, etc., atît pentru terenurile expropriate cat și pentru cele rămase proprietarilor; ele vor fixa și despăgubirea cuvenită partei pentru terenul necesar scopului de mai sus. Întreținerea adapatorilor, drumurilor și lucrărilor cad în sarcina celor interesați. Situația drumurilor și lucrărilor necesare folosinței și cultivarii pămîntului se va arata în procesul-verbal de expropriere.

Articolul 71

Semănăturile aflate pe pământul expropriat aparțin proprietarului sau arendașului care le-a făcut; dacă însă pe acest pămînt, la darea hotărîrii definitive, sînt ogoare sau arături, proprietarul sau arendașul care le-a făcut are drept la valoarea lor, apreciată de comisiune, fie cu ocazia exproprierii, fie în urma.

Din excepție dela dispozițiunile de mai sus, pământurile expropriabile, conform legii, se vor cultiva în anul agricol 1921-1922 de către actualii deținători, proprietari sau arendasi.

Pământurile expropriabile pentru pășuni comunale nu intră în prevederile acestui articol.

Articolul 72

Pentru semănăturile aflate în 1919 și făcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile făcute, precum și samanta pe prețul stabilit de tribunalele ordinare, dacă el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii.

De asemenea acolo unde semănăturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descărcat, proporția dijmei rămînînd bine stabilită acea care s-a hotărât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana.

De asemenea acolo unde semănăturile s-au făcut de sateni în dijma pe pământul expropriat, iar recolta a fost ridicată de sateni, aceștia nu sînt obligați sa dea proprietarului vreo despăgubire.

Articolul 73

Mosiile rămase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani.

Arendarea în total a mosiilor rămase după expropriere se va face cu drept de preferinta la preț și condițiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune.

Proprietarii cari voesc a-și arenda mosiile sînt datori a anunta în scris pe primarul comunei și pe consilierul agricol respectiv, comunicând condițiunile arendării și în special întinderea mosiei de arendat, durata și prețul arendării.

Primarul, primind aceasta comunicare, este obligat, sub pedeapsa destituirii, a o afișa, chiar în ziua primirii, la usa primăriei, dresand cuvenitul proces-verbal. În același timp, și prin aceeași publicațiune, primarul va convoca pe toți locuitorii majori, sateni cultivatori de pămînt ai comunei, în dimineata primei Duminici după afișare, în localul primăriei.

La ziua convocării primarul va face cunoscut satenilor condițiunile arendării. Proprietarul sau reprezentantul vor putea lua parte la adunare pentru a da lămuririle ce li s-ar cere. Se va dresa proces-verbal, în care se va arata persoanele cari au luat parte la adunare și cele ce s-au desbatut, convocandu-se din nou pentru Duminica următoare satenii spre a hotărî dacă înțeleg a lua în arenda sau nu moșia. Hotărîrea de arenda se va lua dacă cel puțin 25 sateni se declara gata a constitui o obște de arendare.

După aceasta a doua adunare se va încheia un nou proces-verbal, aducandu-se la cunoștința proprietarului hotărîrea luată.

Dacă în termen de 15 zile dela aceasta adunare obstea nu s-a constituit și nu s-a plătit sau obținut termen de plată pentru primul castiu contractual și eventual pentru garanția prevăzută în condițiunile de arendare, proprietarul e scutit de obligațiunea de a mai arenda obstei.

Consilierul agricol, primind oferta, va trimite-o spre publicare, chiar în ziua primirii, unui ziar din Capitala, costul publicațiunii privind pe Stat.

Dacă în termen de 15 zile dela data publicării nu se înregistrează la consilieratul agricol nici o cerere a vreunui agronom pentru a lua în arenda, proprietarul este scutit de obligația de a arenda moșia sa agronomilor.

Dacă asemenea cereri s-au făcut consilierului agricol, acesta este obligat a le transmite proprietarului în chiar ziua primirii.

În prezenta a mai multor oferte, proprietarul e liber a alege ca arendaș fie obstea, fie pe unul dintre agronomii concurenți. În cazul cînd cel ales este un agronom și în termen de 5 zile dela data conventiunii el nu depune castiul și eventual garanția cerută, proprietarul e liber a arenda oricărei alte persoane moșia sa.

Nerespectarea condițiunilor de arendare arătate mai sus, atrage anularea contractului încheiat contra acestor dispozițiuni.

Articolul 74

Statul are dreptul sa rezerve din oricare din proprietățile sale și din oricare din cele expropriate, pe baza acestei legi sau pe baza decretului-lege No. 3.697/918, suprafețele de pămînt cari au astăzi sau cari pot avea în viitor o destinatiune specială pentru împlinirea unui scop social, economic, cultural, general, militar, educatiune fizica, industrial etc.

Aceste terenuri vor putea fi întrebuințate de Stat pentru propriile sale instituțiuni, sau cu avizul comitetului agrar vor putea fi vândute asociațiunilor sau întreprinderilor românești, precum și particularilor, pentru scopurile arătate mai sus.

Pentru dezvoltarea creșterii vitelor se va rezerva în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute, în regiunile de colonizare și în regiunile inundabile, suprafețele de pămînt cari se vor da în arenda pe termen lung agricultorilor români cari se obliga sa întemeieze crescatorii conform programului stabilit de direcția agriculturii.

Se prefera pentru aceste arendări proprietarii expropriati.

Terenurile astfel cedate sau arendate nu vor putea avea alta destinatiune decât cea prevăzută în actul de cedare sau de arendare. Nerespectarea acestor destinatiuni atrage rezilierea de drept a vânzării sau a arendării și reluarea terenului pe cale administrativă.

Suprafețele ce se vor retine, conform acestui articol, din fiecare moșie, nu vor fi mai mari ca 300 ha.

Dacă nevoile celor îndreptățiți de a fi improprietariti nu sînt complet satisfacute, nu se poate rezerva decât pînă la maximum 1/8 din întinderea expropriata din fiecare moșie.

Articolul 75

Ministerul agriculturii va rezerva mănăstirilor intinderile de teren necesare acestora pentru vatra.

Articolul 76

Pentru construcții de scoale și biserici în comunele rurale se poate expropria cel mult un hectar din orice proprietate necladita, dându-se în schimb proprietarului un teren echivalent cu valoarea celui expropriat.

Articolul 77

Bunurile mici și tot pământul cultivabil, cari sînt proprietatea Statului, trec în administrația Casei centrale a împroprietăririi, pentru a fi întrebuințate conform dispozițiilor art. 1 din legea agrară.

Articolul 78

Contractele în curs de executare sînt desființate de drept pentru partea sau părțile de moșii expropriate, reducându-se proporțional arenda, fără nici un fel de pretentiune din partea arendașului.

Proprietarul este obligat a restitui arendașului din garanție o parte proporțională cu întinderea de pămînt pentru care s-a desființat contractul de arenda.

Dacă suprafața expropriata trece de 25% din întinderea totală cultivabila a mosiei, arendașii și proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fără nici un fel de pretentiune.

Aceasta reziliere se poate cere atît pentru exproprierea facuta în baza decretului-lege No. 3.697/918, a legii pentru pășuni comunale, cat și pentru exproprierea ce o va face pe baza legii agrare.

Pentru calcularea cuantumului de 25% se va avea în vedere suprafața mosiei la data contractului de arendare.

Judecata unor asemenea cereri se va face de completul instanței în camera de consiliu, de urgenta și cu precădere.

Hotărîrea se va da fără opoziție și recurs și numai cu apel, în termen de 10 zile dela pronunțare.

Contractele de arenda în curs de executare la 1 Fevruarie 1921 ale agronomilor titrati, se vor respecta pentru toate terenurile rămase neexpropriate pînă la terminarea lor.

Articolul 79

Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala atît bunurile mici cari sînt proprietatea Statului, cat și suprafețele de pămînt expropriate și cari prin natura lor nu sînt proprii a fi întrebuințate pentru improprietarire sau pentru pasune, precum și terenurile expropriate aflate în raza comunelor urbane, preferîndu-se: așezămintele culturale, sanitare și cooperative, invalizii de rasboi, văduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda mai înainte.

Se exclud dela vânzare, bunurile mici în cari se afla ape minerale, mine și alte zăcăminte, precum și bunurile mici cari sînt socotite în regiuni miniere și petrolifere.

Articolul 80

Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietăririi, poate vinde prin buna învoiala din pământul expropriat pînă la 5 hectare pentru instalatiunii industriale, dacă cumpărătorul se obliga ca în cel mult 2 ani dela cumpărare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puțin 60.000 lei.

Nerespectarea condițiunilor arătate prin contractul de vânzare da drept Statului sa considere reziliata vînzarea și sa reia terenul în posesie pe cale administrativă, fără nici o despăgubire pentru clădirile și instalatiunile existente.

Pentru garantarea Statului se va cere cumpărătorului și depunerea unei garanții.

Articolul 81

Conacele mosiilor expropriate în întregime, precum și suprafețele cari depășesc 50 ha pămînt cultivabil formate dintr-una sau mai multe bucăți, fie din mosiile nesupuse exproprierii, fie din cele rămase proprietarilor după expropriere, nu se vor putea vinde decât cu respectarea dreptului de preemptiune în favoarea Statului.

Acest drept de preemptiune privește numai pământul cultivabil astfel cum este definit de art. 13 din lege și el se exercită de Casa centrala a împroprietăririi.

Orice proprietar poate să notifice Casei centrale interventiunea sa de a vinde, arătând prețul și condițiunile.

Dacă Casa centrala nu a răspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voiește sa cumpere, proprietarul este liber sa vândă în termen de 6 luni, în condițiunile și cu prețul indicat în notificare.

Dacă vînzarea nu se face în acest termen, imobilul rămîne în situația anterioară notificării.

Cînd vînzarea s-a efectuat înainte de a face cunoscut Casei centrale intenția sa de a vinde, vînzarea astfel încheiată nu va rămîne definitivă decât dacă va fi notificată Casei centrale, care are dreptul, timp de 30 zile libere dela notificare, sa retie imobilul vândut pe prețul și în condițiunile arătate în contractul de vânzare.

În caz cînd Casa centrala în acest timp nu va comunică în scris vânzătorului hotărîrea de a cumpara pe același preț și în aceleași condițiuni imobilul, vînzarea este definitivă. Comunicarea se face printr-o adresa, sub luare de dovada conform legii judecătoriilor de ocol.

Cînd Casa centrala va răspunde ca înțelege sa exercite dreptul sau de preemptiune, proprietarul este obligat să-i puie la dispoziție, în termen de 30 zile dela primirea răspunsului, actele de proprietate și planul imobilului.

Dreptul de preemptiune de mai sus se exercită numai la vânzări, fie voluntare, fie publice cu licitație.

În caz de vânzări publice cu licitație, președintele tribunalului din oficiu va trimite Casei central e împroprietăririi o înștiințare, arătând data și toate condițiunile vânzării. Aceasta înștiințare tine loc de notificare. Casa centrala a împroprietăririi primind înștiințarea își va exercita, dacă va crede de cuviință, dreptul sau de preemptiune, prezentându-se la licitații, unde va fi admisă sa concureze fără garanții.

Schimbul de moșii de o egala întindere sau echivalent ca valoare nu este supus dreptului de preemptiune.

Articolul 82

Nerespectarea dispozițiunilor de mai sus atrage anularea vânzării și Statul își va putea exercita dreptul sau de preemptiune cu prețul și condițiunile în cari s-a efectuat vînzarea.

Articolul 83

Prețul cu care se plătește pământul expropriat se fixează în prima instanța de comisiunea judeteana și în a doua instanța de Curtea de apel.

Articolul 84

Hotărîrile pronunțate de către comisiunile centrale județene, înființate prin decretul-lege No. 3.697 din 1918, cu privire la fixarea prețului pămîntului expropriat, se pot ataca cu apel în termen de 15 zile dela publicarea extrasului hotărîrii în Monitorul Oficial; în caz cînd părțile interesate n-au făcut încă apel în termenul de mai sus, îi pot declara în 15 zile dela promulgarea legii agrare.

Articolul 85

După terminarea lucrărilor comisiilor județene, comitetul agrar va face un studiu de unificare și armonizare a prețurilor fixate de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curților de apel respective, pentru ale servi de orientare la fixarea definitivă a prețurilor.

Articolul 86

Hotărîrile Curților de apel pot fi atacate în termen de 3 luni dela pronunțare, dinaintea înaltei Curți de casație, pentru violarea legii agrare, numita de către ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lîngă înaltă Curte.

Curtea de casație va judeca de urgenta și cu precădere în secțiuni unite, citând părțile și ministerul agriculturii.

Dacă înaltă Curte casează hotărîrea, Curtea de trimitere este datoare să se supună hotărîrii Curții de casație.

Articolul 87

Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pămînt.

Pentru pământul cultivabil (aratura, faneata și pasune), se va avea în vedere calitatea fizica a pămîntului și puterea lui de productiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arenda în localitate.

El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arenda fixate de consiliul superior al agriculturii în anul 1916 pentru anii 1917/9 inmultit cu 40, cu excepția pămîntului propriu numai pentru pasune (care nu se poate ara), întrebuințat pentru înființarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arenda fixate de consiliul superior al agriculturii în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulțite cu 20.

Pământul de faneata intră în categoria pămîntului de aratura în ceea ce privește fixarea prețului, acolo unde consiliul superior al agriculturii nu a fixat prețuri de arenda speciale pentru faneata.

Suma necesară pentru plata pămîntului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vînzarea loturilor, diferența platindu-se de Stat.

În acest scop, se înființează o suprataxa adăugată la scara de impunere a averilor și imbogatitilor de rasboi.

Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 și se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei pînă la maximum de 5%.

Articolul 88

Pentru păduri, vii, plantații, clădiri, stabilimente industriale, balti, stufarii, iazuri, pămînt des inundabil și necultivabil prețul se va aprecia de comisiuni, cari vor putea fi ajutate de experți, calauzindu-se de prețul mijlociu de vânzare în localitate pe ultimii 5 ani și de valoarea imbunatatirilor, modul plantației, centrele de consumație, instalatiunile speciale etc.

Articolul 89

Pentru pământul supus embaticului și expropriat potrivit art. 7, alin. d) din lege, precum și pentru pământul ținut în arenda de sateni și expropriat potrivit art. 7, alin. e) din lege, prețul se stabilește astfel:

1. Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o sumă fixa anuală, evaluarea se va face inmultind cu 20 această sumă;

2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri și orașe, pentru cari proprietarul primea anual o prestațiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte, în raport cu prestatiunea primită;

3. Terenurile plantate cu vii, pomi fructiferi, precum și orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și prețul lor se va socoti conform venitului regional stabilit în 1916 pentru anii 1917-1922, inmultit cu 20.

Articolul 90

Organele de aplicare sînt:

1. Comitetul agrar;

2. Comisiunea judeteana de expropriere;

3. Comisiunea de ocol pentru expropriere.

Articolul 91

Comitetul agrar se compune din 18 membri și un președinte, numiți prin decret regal pe termen de 5 ani, după propunerea ministrului de agricultura, autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniștri; numărul membrilor va fi format jumătate din juriști și jumătate din specialiști în agronomie și economie politica.

Juriști trebuie să fie numiți dintre foștii și actualii presedinti și actualii presedinti și consilieri ai Curți de apel, profesorii facultăților de drept și advocatii cari au exercitat în mod efectiv și cu distinctiune profesiunea de advocat.

Specialiștii în agronomie și economie politica trebuie să fie numiți dintre acele persoane cari pe lîngă titlul academic în specialitate s-au distins prin lucrări științifice de seama sau printr-o activitate notorie în aceste ramuri.

Comitetul va forma din sanul sau 3 secții, compuse din cel puțin 6 membri, și anume:

Secțiunea pentru vechiul Regat;

" " Transilvania;

" " Bucovina.

Membrii comitetului cari alcătuiesc secțiunile pot face parte în același timp de 2 secțiuni.

Comitetul agrar va avea câte un secretar pentru fiecare secțiune, iar secretarul secțiunii pentru vechiul regat va îndeplini și funcțiunea de secretar al comitetului agrar.

Articolul 92

Secțiunile lucrează ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale ce le sînt deferite; ele examinează și rezolva aceste chestiuni, cari se supun în urma plenului comitetului pentru confirmare.

Fiecare secțiune va putea lucra în subsectii, compuse din cel puțin 3 membri.

Ședințele comitetului se prezidează de președinte, iar în lipsa acestuia de cel mai în vîrsta dintre membri.

Președintele poate lucra în orice secțiune.

Ședințele secțiunilor vor fi prezidate de cel mai în vîrsta dintre membri, în lipsa președintelui.

O secțiune nu poate lucra de nu vor fi de fața cel puțin 4 membri, iar comitetul nu poate lucra și hotărî de nu vor fi de fața cel puțin 10 membri.

Nici o hotărîre nu se poate pronunța dacă nu întrunește majoritatea voturilor celor prezenți.

În caz de paritate, votul președintelui hotărăște.

Hotărîrile comitetului și ale secțiunilor vor fi motivate și se vor transcrie într-un registru special. Ele sînt privite ca acte colective ale întregului comitet, iar nu a unei părți din membrii ce-l compun. Toți membrii prezenți la ședința vor trebui să semneze hotărîrea ce s-a dat de majoritate.

Pentru serviciul sau interior comitetul agrar își poate alcătui un regulament special.

Articolul 93

Comitetul agrar hotărăște:

a) Asupra oricărei cereri de revizuire ce i-ar fi supusă de ministru - sau de părți - cu privire la hotărîrile definitive date de instanțele de expropriere sau cu privire la lucrările definitive de improprietarire.

Dacă comitetul agrar hotărăște revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni județene de expropriere, care va reface lucrarea.

Dacă lucrarea revizuită va fi tabloul de improprietarire, comitetul agrar va cere comitetului de ocol sa refacă acest tablou printr-un supliment de cercetare;

b) Asupra revizuirii și coordonării lucrărilor de expropriere, în caz cînd nu s-ar fi putut face de către comisiuni aplicarea art. 10 și 11 din lege, din cauza ca mosiile sînt situate în doua sau mai multe județe sau din orice alte motive;

În asemenea caz, comitetul agrar va judeca, prin aceeași hotărîre, atît cererile de revizuire cat și coordonarea lucrărilor de expropriere în vederea aplicării art. 10 și 11 din lege, hotărînd întinderea exproprierii ce urmează a se face și arătând mosiile în cari urmează a se face comasarea și cele cari trebuiesc expropriate.

În urma se va trimite dosarele la comisiunile județene pentru aplicarea exproprierii, în conformitate cu deciziunea comitetului agrar.

Dacă proprietarul nu va arata unde vrea să-și păstreze suprafața rămasă neexpropriata, aceasta alegere și comasare o va face comitetul agrar.

Articolul 94

Deciziunea comitetului agrar privitoare la chestiunile de drept și la interpretarea legilor și regulamentelor, este obligatorie pentru comisiunile de trimitere, cari sînt ținute să se conforme în totul, rămînînd însă libere în ceea ce privește judecarea chestiunilor de fapt.

Dacă aceste comisiuni n-ar respecta aceasta îndatorire, comitetul agrar, judecand în plenul sau, va hotărî el asupra revizuirii, atît în drept, cat și în fapt, în chip definitiv.

Hotărîrea comisiunii județene de trimitere și tabloul de improprietarire care a fost refăcut sînt definitive și executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinară sau extraordinară, afară de revizuirea prevăzută la alineatul 2 al acestui articol.

Articolul 95

Revizuirea se poate admite pentru violare de lege, incompetenta, omisiune esențială, eroare vădită de fapt.

Termenul de revizuire pentru hotărîrile date pe baza legii agrare este pentru părți de 2 luni dela darea hotărîrii definitive de expropriere, iar pentru minister de 1 an dela aceeași dată.

Pentru hotărîrile date pe baza decretului-lege cu No. 3697/918, aceste termene se vor socoti dela data publicării prezentului regulament.

Articolul 96

Comitetul agrar reglementează competența instanțelor de expropriere cînd s-ar ivi conflict între ele din cauza reunirii a 2 moșii potrivit art. 11 sau în orice alte cazuri.

Articolul 97

El poate suspenda, în total sau în parte, executarea unei hotărîri definitive de expropriere, dacă s-a cerut revizuirea ei.

Articolul 98

Comitetul agrar hotărăște în chip definitiv asupra comasarii, schimburilor și retrocedarilor de terenuri asupra caracterizarii regiunilor atît din punct de vedere al situațiunii geografice, cat și al exproprierii și împroprietăririi.

Articolul 99

Comitetul agrar este de asemenea organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile cari îi vor fi supuse cu privire la interpretarea legii și la lucrările de expropriere și improprietarire.

Articolul 100

În toate cazurile, părțile își vor apara drepturile lor înaintea comitetului agrar numai prin memorii scrise, depuse odată cu cererea de revizuire.

Articolul 101

Secțiunile comitetului agrar vor lucra ca delegatiuni pentru orice chestiuni ce le vor fi deferite printr-un regulament special.

Articolul 102

Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare județ, se compune din 4 membri:

a) Un consilier al Curții de apel, desemnat de ministerul de justiție ca președinte sau, în lipsa, prim-președintele sau președintele tribunalului local ori un judecător de tribunal desemnat de acesta;

b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Un delegat al proprietarilor sau, în lipsa, supleantul sau;

d) Un delegat al satenilor sau, în lipsa, supleantul sau.

Delegatul proprietarilor și al satenilor vor fi înlocuiți de drept, în caz de lipsa, de supleanții respectivi, iar în caz de lipsa și a acestora, ei vor fi înlocuiți de alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant și cari vor fi desemnați de către președintele comisiunii.

Membrii comisiunii cari nu sînt funcționari, sînt obligați ca înainte de începerea lucrărilor să depună jurământ în fața președintelui comisiunii.

Pe lîngă fiecare comisiune judeteana va funcționa și un secretar, care va fi grefierul tribunalului local, sau în lipsa un ajutor de grefa, desemnat de președintele comisiunii.

Ședințele comisiunii se vor tine cu cel puțin 3 membri, dintre cari unul va fi magistratul, care prezidează.

Hotărîrile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul președintelui este precumpanitor.

Aceste hotărîri vor fi semnate de membrii comisiunii și de secretarul ei și vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile dela pronunțare; ele vor cuprinde și părerile deosebite ale minorității și vor fi însoțite de o schita de plan sumară.

Articolul 103

Delegatul proprietarilor și supleantul sau se vor alege, fără a se tine seama de impunere, dintre proprietarii citați de președintele tribunalului, iar delegatul satenilor și supleantul sau vor fi aleși de către obștiile sătești sau de comitetele de exploatare din județ prin mandatarii lor, câte unul de fiecare obște, special împuternicit pentru aceasta de către ceilalți mandatari.

Acolo unde nu sînt obstii constituite sau comitete de exploatare, membrii comitetului local de improprietarire vor desemna pe unul dintre ei spre a participa la alegeri.

Alegerile vor avea loc în capitala județului și vor fi prezidate de către președintele tribunalului, sau în lipsa, de judecătorul, care îi tine locul.

Articolul 104

Atribuțiunile comisiunilor județene sînt:

1. Se pronunța în prima instanța asupra prețului pămîntului, constructiunilor, pădurilor, viilor, plantatiunilor, stabilimentelor industriale, agricole, baltilor, stufariilor, iazurilor, etc. expropriate.

Proprietarul, satenii interesați, Casa centrala a împroprietăririi și toți acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel, înaintea Curții de apel, hotărîrea comisiunii județene privitoare la prețul de expropriere.

2. Se rosteste în ultima instanța atît asupra hotărârilor date de comisiunile de ocol, fără unanimitate, cat și asupra apelurilor făcute contra hotărârilor comisiunilor de ocol și comisiunilor județene de expropriere, pentru înființarea pasunilor comunale, cu privire la situația juridică a proprietății, la calitatea, întinderea, alegerea și stabilirea terenului expropriat, asupra numărului mosiilor ce aparține aceluias proprietar.

Pentru scopurile arătate mai sus comisiunea da ascultare concluziunilor părților și va face toate investigatiunile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii.

Comisiunea va putea pentru aceste lămuriri insarcina ca experți orice persoane competente.

Aceștia sînt obligați sa descinda pe teren pentru facerea expertizei.

Cheltuielile și onorariile expertizei privesc partea care a cerut-o și care e datoare a le depune în 5 zile dela admiterea expertizei asa cum au fost fixate de comisiune.

Hotărîrile comisiunii județene date asupra celor prevăzute la No. 2 din acest articol sînt definitive și executorii și fără drept de apel, opoziție, recurs, cu rezerva dispozițiunilor prevăzute la cap. VII al legii agrare și a dreptului de revizuire din partea comitetului agrar timp de un an dela executarea în fapt a hotărîrii, adică luarea în posesiune a terenului expropriat.

Executarea în fapt a hotărîrii comisiunii județene se va face pe cale administrativă de delegatul Casei centrale, în asistența primarului sau a ajutorului sau și a proprietarului încunoștințat prin scrisoare recomandată, de data facerii acestei operațiuni. De efectuarea ei se va dresa proces-verbal, semnat de toți cei prezenți, în 4 exemplare, din cari unul se va inainta Casei centrale, unul consilierului agricol, unul va rămîne la primăria comunei și al patrulea se va inmana sau trimite proprietarului cu scrisoare recomandată.

Părțile au însă dreptul de contestație înaintea comisiunilor județene, după măsurătoare, în cazurile prevăzute de art. 56 și următorii din legea agrară.

Articolul 105

Competența comisiunii județene se întinde asupra tuturor mosiilor situate în județele în cari sînt instituite.

Dacă o moșie se afla situata în doua sau mai multe județe, competența este comisiunea judeteana în circumscripția căreia se afla sediul administrației mosiei; iar dacă sînt moșii cari au exploatări diferite, situate în județe apropiate, dar cari, potrivit art. 11, sînt socotite ca formând una, fără de a se putea vorbi de un singur sediu al administrației, comisiunea competența va fi determinata de comitetul agrar, căruia i se va aduce la cunoștința de președintele comisiunii, de părți sau de minister.

Pentru determinarea acestei competente se va ține seama de distanta pînă la centrul județului, de suprafața mosiilor, de importanța investirilor sau de orice alte împrejurări.

Articolul 106

Dacă un proprietar are mai multe moșii în același județ și dacă nu s-a putut face exproprierea conform art. 10 din lege. - cînd este cazul - comisiunea judeteana va conexă hotărîrile de exproprierea tuturor acestor moșii, chiar cînd unele din aceste hotărîri ar fi fost date cu unanimitate de comisiunile de ocol.

Articolul 107

Dacă proprietarul are moșii în mai multe județe, fiecare comisiune judeteana va face exproprierea mosiilor din circumscriptiunea sa, sub rezerva aplicării art. 10 și 11 din lege și coordonării lucrărilor de expropriere.

În acest scop, după darea hotărîrii, dosarul se va inainta din oficiu comitetului agrar.

Articolul 108

Comisiunea de ocol pentru expropriere una pentru fiecare circumscriptiune de judecătorie de ocol, se compune din 4 membri:

a) Judecătorul de ocol ca președinte; iar în caz de împiedicare, de un judecător delegat de ministerul justiției, după cererea Casei centrale a împroprietăririi. În nici un caz ajutorul de judecător nu va prezida comisiunea;

b) Un delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Un delegat al proprietarilor;

d) Un delegat al satenilor.

Delegatul proprietarilor și al satenilor vor fi înlocuiți de drept; în caz de lipsa și a acestora, ei vor fi înlocuiți de alte persoane din categoria acelora al căror loc a rămas vacant și cari vor fi desemnate de către președintele comisiunii, după cererea delegatului Casei centrale a împroprietăririi.

Membrii comisiunii cari nu sînt funcționari, sînt obligați ca, înainte de începerea lucrărilor, să depună jurământ în fața președintelui comisiunii.

Pe lîngă fiecare comisiune de ocol va funcționa un secretar, care va fi grefierul judecătoriei desemnat de președintele comisiunii.

Ședințele comisiunii de ocol se vor tine cu cel puțin 3 membri, dintre care unul va fi judecătorul care prezidează, iar hotărîrile se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate votul președintelui hotărăște.

Aceste hotărîri vor fi semnate de toți membrii, inclusiv secretarul comisiunii, și vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile; ele vor cuprinde părerile deosebite ale minorității și vor fi însoțite de o schita de plan sumară, facuta cu mana, a terenului expropriat cu arătarea vecinatatilor.

Hotărîrile date cu unanimitatea voturilor comisiunii dacă nu sînt apelate de nici una din părți, sînt definitive și se executa de îndată după ridicarea recoltei potrivit art. 7.

Articolul 109

Delegatul proprietar și supleantul sau se vor alege după aceleași norme ca ale comisiunilor județene, iar delegatul satenilor și supleantul sau vor fi aleși de către obștiile sătești sau comitetele de exploatare din circumscripția judecătoriei de ocol, prin mandatarii lor, câte unul din fiecare obște, special împuternicit pentru aceasta de către ceilalți mandatari.

Acolo unde nu sînt obstii constituite sau comitete de exploatare, membrii comitetului local de improprietarire vor desemna pe unul dintre ei spre a participa la alegeri.

Alegerile vor avea loc în capitala județului, odată cu cele pentru alegerea delegaților în comisiunea judeteana; ele vor fi prezidate de către președintele tribunalului sau în lipsa, de judecătorul care îi tine locul.

În caz cînd dispozițiunile art. 7, alin. d) și e) din lege, urmează să se aplice față de embaticarii aflați în raza comunelor urbane, aceasta expropriere se va face de către o comisiune de ocol prezidata de judecătorul de ocol urban respectiv și completată printr-un delegat al proprietarilor, un delegat al embaticarilor ales din sanul lor și un delegat al Casei centrale a împroprietăririi.

Articolul 110

Atribuțiunile comisiunilor de ocol sînt:

Se pronunța în prima instanța asupra situațiunii juridice a proprietăților din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative și calității terenului supus exproprierii, conform dispozițiunilor legii agrare, peste exproprierea facuta în baza decretului-lege No. 3697/918, precum și asupra alegerii și determinării aproximative a părții expropriate.

De asemenea comisiunea se pronunța în prima instanța asupra tuturor exproprierilor făcute de comisiile locale și comisiile județene ca organe de apel prevăzute de art. 31 din legea pentru înființarea pasunilor comunale.

În acest din urma scop toate lucrările de expropriere de pămînt cultivabil și pentru pășuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rămîn desființate dela data promulgării legii agrare, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanța, cu drept de apel la comisiunea judeteana de expropriere.

Comisiunile de ocol nu vor proceda la exproprierea prevăzută la art. 14 din lege decât după cererea ministerului agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar.

Comisiunea își poate da avizul asupra necesității schimbului de moșie prevăzut la art. 18 și 19 din lege.

Pentru scopurile arătate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor părților și va face toate investigațiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotărîrii.

Comisiunea va putea pentru aceste lămuriri insarcina ca experți orice persoane competinte; aceștia sînt obligați sa descinda pe teren pentru facerea expertizei.

Cheltuielile și onorariile expertizei privesc partea care a cerut-o și care e datoare a le depune în 5 zile dela admiterea expertizei asa cum au fost fixate de comisiune.

Articolul 111

De asemenea comisiunea de ocol, prin încheierea unei hotărîri deosebite, se pronunța asupra exproprierilor ce se fac în folosul embaticarilor și al arendașilor sateni, conform art. 7, alin. d) și e) din lege. Pe lîngă aceste hotărîri se vor alătură, în mod obligator, un tablou semnat de membrii comisiunii, care va face parte integrantă din hotărîre. Acest tablou va cuprinde neapărat 7 coloane, arătându-se în dreptul fiecărui teren ce se expropriaza, următoarele:

Numele embaticarului sau arendașului satean în folosul căruia se face exproprierea;

Comuna unde domiciliază embaticarul;

Întinderea terenului cu vecinătățile sale,

Descrierea sumară a imobilului (cultura, plantație, casa, etc.);

Enunțarea pe scurt a drepturilor exercitate de posesor și a actelor prezentate comisiunii;

Cuantumul și natura dării anuale, pe baza căruia comisiunea va face în corpul hotărîrii evaluatiunea.

Articolul 112

Comisiunea de ocol aduna toate elementele necesare;

a) Pentru evaluarea prețului pămîntului cultivabil expropriat după categorii(pămînt cultivabil, pasune și faneata, etc.,) și calități;

b) Pentru evaluarea prețurilor pădurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clădirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pămîntului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere.

Hotărîrile comisiunii de ocol pentru expropriere sînt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevăzut la art. 45 din lege.

Articolul 113

Comisiunile de ocol sînt competente sa rezolve toate lucrările de expropriere din circumscripția lor.

Dacă o moșie este în doua circumscriptiuni va fi competența comisiunea în circumscripția căreia este sediul administrației.

Dacă prin aplicarea art. 11 proprietatea este formată din 2 moșii, cari sînt situate în circumscripții diferite, fără a avea un singur sediu al administrației, comisiunea competența va fi determinata de comitetul agrar, căruia i se va aduce aceasta împrejurare la cunoștința de prezidentii comisiunilor, de părți sau de minister.

Dacă proprietarul are moșii în diverse circumscripții de ocol, fiecare comisie de ocol va face exproprierea mosiilor din circumscripția sa, sub rezerva aplicării art. 10 și 11 din lege și a coordonării lucrărilor de expropriere, care se va efectua conform art. 106 și 107.

Articolul 114

Aplicarea dispozițiunilor legii agrare privitoare la expropriere se face de către Casa centrala a împroprietăririi.

Operațiunile de expropriere se vor infaptui deodată în toată țara.

Articolul 115

Toți proprietarii a căror moșii sînt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de fața, sînt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remită fiecărui judecător de ocol al circumscripției în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declarațiune în trei exemplare pentru fiecare moșie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care să cuprindă următoarele:

a) Numele proprietății, al satului, comunei, plății și județului unde este asezata moșia;

b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridică și domiciliul lui real;

c) Starea juridică a proprietății și sarcinile ei la facerea declarației și la 15 August 1916, precum și actele de transmiterea proprietății dela această dată pînă în prezent;

d) Suprafața de pămînt ce i-a rămas în urma aplicării scării progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3697/918 și legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtă padure, grădini, vii, terenuri inundabile, neproductive, balti, etc. și cat pămînt cultivabil (aratura, faneata, pășuni etc.);

e) Numărul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arătarea situației lor (comuna, plasa, județ). În caz cînd moșia a fost între timp vândută sau donata se va arata numele noului proprietar;

f) Dacă moșia pentru care se face declarația era cultivată prin arendaș la 23 Aprilie 1920, de cat timp și cu ce contract vizat de administrația financiară, dacă mai este arendată;

g) Moșia sau mosiile în cari înțelege să-și păstreze maximul prevăzut de lege;

h) Dacă pe moșie are investiri de capital în construcție, cu arătarea suprafeței ocupate de aceste construcții și a evaluării lor;

i) Dacă moșia are plan și hotarnicie sau plan economic, dacă și planul și hotărîrea sînt confirmate judecătorește;

j) Venitul net pe hectar și categoria de pămînt cultivabil.

Declarațiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, iar pentru minori și interzisi de reprezentanții lor legali; cei puși sub consiliu judiciar le vor putea face fără asistența consiliului; femeile maritate le pot face fără consimțămîntul soților, atît pentru averea parafernala cat și pentru cea dotală. În caz cînd asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declarația se face de către proprietar și de uzufructuar.

Judecătorul de ocol va legaliza doua din cele 3 declarații primite și le va trimite, una Casei centrale a împroprietăririi și alta consilierului agricol județean respectiv.

Articolul 116

Comisiunile de ocol pentru expropriere vor începe operațiunile lor după 70 zile dela promulgarea legii. Ele își fac lucrările lor pe baza declaratiunii dela art. 115 sau după cerea Casei centrale a împroprietăririi, precum și pe baza incunostintarii ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moșii supuse exproprierii și pentru care proprietarul nu a făcut deosebită declarație. Oricine este în drept sa aducă la cunoștința comisiunii omisiunile săvîrșite de cei obligați a face declarațiunea conform art. 115.

Articolul 117

Președintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunoștința părților ziua hotărâtă pentru judecata, prin citatiuni înmânate potrivit legii judecătorilor de ocol.

Proprietarul va fi citat la domiciliul arătat prin declarațiunea de expropriere, iar în lipsa domiciliul arătat la sediul mosiei. Casa centrala a împroprietăririi va fi citata prin consilierul agricol respectiv, iar satenii prin primăria comunei sau comunelor unde se afla moșia.

Citatiunile vor fi puse în vederea părților cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării.

Notarul comunei, iar în comunele urbane secretarul primăriei este obligat, pe lîngă aceasta, sa anunțe prin afișare, pe usa primăriei și la reședința sfatului sătesc cu cel puțin 10 zile înainte de ziua înfățișării, în fiecare comuna, data fixată pentru judecata.

Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 68 și 69 din legea judecătoriilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijența cu 50-100 lei.

Articolul 188

În ziua fixată, comisiunea de ocol se transporta la fața locului și, după ascultarea părților, oral sau prin memorii scrise, sau în lipsa lor, dacă sînt regulat citate, după informațiunile culese la localitate și din oficiu hotărăște asupra întinderii proprietății, asupra situației ei juridice, asupra numărului și suprafețelor mosiilor aparținînd proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii și determinării suprafeței expropriate, asupra clădirilor, inventarului, crescatoriilor de vite, instalatiunilor industriale agricole și orice alte investiri de capital și, în fine, asupra suprafeței care în limitele legii urmează a se lasă proprietarului.

În același timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea prețului.

Comisiunea va putea pronunța hotărîrea sa la localitatea sau la reședința judecătoriei.

Articolul 119

Președintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunțare, consilierului agricol al județului respectiv o copie de pe hotărîrile date de comisiune; iar proprietarului și primăriei respective, în același termen, un extras de pe dispozitivul hotărîrii. Consilierul agricol va inainta de îndată Casei centrale o copie de pe hotărîrea comisiunii, arătând ca a făcut apel; în caz contrar, odată cu înaintarea copiei va arata motivul nefacerii apelului.

Articolul 120

Pot face apel în contra hotărârilor comisiunilor de ocol pentru expropriere atît proprietarii, taranii, cat și delegatul Casei centrale a împroprietăririi în comisiune, consilierul agricol respectiv sau direcția funciară a Casei centrale a împroprietăririi, în numele ministerului agriculturii, fără vreo autoritate prealabilă.

Acest apel se poate adresa fie la comisiunea judeteana, fie la comisiunea de ocol, care e obligată a-l inainta neîntârziat, împreună cui dosarul, comisiei județene.

Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotărîrii comisiunii. În caz cînd părțile nu au făcut apel și hotărîrea nu a fost pronunțată în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere.

Casa centrala a împroprietăririi va putea face apel înaintea comisiunii județene oricînd, chiar după expirarea termenului arătat mai sus, pînă la momentul pronunțării hotărîrii definitive de expropriere în apelurile făcute de alte părți interesate, adresandu-se în acest caz instanței sesizate cu judecarea apelului uneia din părți.

Articolul 121

Președintele comisiunii de ocol pentru expropriere este obligat a inainta din oficiu toate dosarele comisiunii de ocol către președintele comisiunii județene de expropriere.

Articolul 122

Președintele comisiunii județene de expropriere, primind dosarele comisiunii de ocol, fixează termenul de judecată, atît pentru preț, cat și pentru alegerea și determinarea definitivă a părții expropriate, în cazul în care hotărîrile comisiunilor de ocol vor fi fost apelate sau date fără unanimitate.

În caz de apelare, acest termen nu va putea fi mai scurt de 30 zile dela data primirii apelului la comisiunea judeteana.

Termenul se afișează la usa primăriei comunei respective cu cel puțin 10 zile înainte de judecată.

Părțile vor fi incunostintate prin citatiuni, potrivit art. 66 și 68 din legea judecătoriilor de ocoale și anume:

a) Proprietarului, prin citatiuni la sediul mosiei sau la domiciliul indicat prin declarația de expropriere, afară de aceia cari prin petitiunea de apel sau prin declarațiune scrisă facuta președintelui comisiunii județene de expropriere vor alege alt domiciliu;

b) Satenilor, prin afișare la usa primăriei comunei sau comunelor unde se afla moșia;

c) Casei centrale a împroprietăririi (direcția funciară), prin citatiuni la sediul ei în București.

Părțile vor putea da verbal orice lămurire și vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetări locale a unuia din membri sau a completului ei, comisiunea va da hotărîri definitive și executorii, cari nu sînt supuse nici unei cai de atac, afară de partea privitoare la fixarea prețului și cu rezervele arătate la art. 37 din lege, paragraful II, alin. 2.

Articolul 123

Hotărîrile date de comisiunile județene de expropriere se publică numai în ceea ce privește prețul în extras în Monitorul Oficial.

Președintele comisiunii este obligat ca în termen de 10 zile dela pronunțare sa trimită consilierului agricol o copie de pe hotărîrile date, iar proprietarului și primăriei respective, în același termen, un extras de pe dispozitivul hotărîrii.

Consilierul agricol va inainta de îndată Casei centrale o copie de pe hotărîrea comisiunii, arătând ca a făcut apel și, în caz contrar, odată cu înaintarea copiei, va arata motivele nefacerii apelului.

Articolul 124

Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sînt reprezentați printr-un delegat, iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Părțile pot fi asistate de advocati.

Delegatul satenilor este desemnat de ei în fața prezidentului comisiunii de ocol la începerea operațiunii. În caz dacă ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci președintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului.

Articolul 125

Hotărîrile date de comisiunea judeteana pentru expropriere, cu privire la fixarea prețului, sînt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietăririi, satenii și oricine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele și condițiunile arătate mai jos.

Termenul de apel este de 30 zile dela publicarea în extras în Monitorul Oficial.

Casa centrala a împroprietăririi va putea face apel oricînd, cat timp nu s-a pronunțat hotărîrea definitivă asupra prețului, în apelurile făcute de alte părți interesate. Apelul se va adresa în acest din urmă caz direct la instanța sesizată cu judecarea apelului uneia din părți.

Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 și 68 din legea judecătorilor de ocoale și funcționarul însărcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijența cu 50-100 lei.

Apelurile privitoare la aceeași moșie se vor conexă chiar din oficiu.

Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta și cu precădere. Deciziunile ei nu sînt supuse opoziției, nici recursului în casație, cu excepția prevăzută de art. 35 din lege.

Articolul 126

Hotărîrile comisiunii județene pentru expropriere sau acelea ale comisiunii de ocol rămase definitive se executa prin direcția cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele ei.

Direcțiunea cadastrului va putea începe lucrările de măsurătoare după hotărîrea comisiunii de ocol, chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrările ce s-au făcut pe baza hotărârilor comisiunilor județene de expropriere prevăzute de decretul-lege No. 3697/918, sau se vor face de pe hotărîrile comisiunilor de ocol pe baza legii agrare, vor fi valabile; procesul-verbal prevăzut de art. 55 din lege nu va putea fi însă încheiat și publicat înainte de judecarea apelului și rămânerea definitivă a hotărîrii de expropriere. Direcțiunea cadastrului va fixa, pe baza hotărîrii de expropriere, fie apelata, fie rămasă definitivă, data începerii lucrărilor pe teren și va ordonă printr-o încunoștințare colectivă chemarea tuturor părților interesate; proprietarul mosiei, obstea locală, comuna de care depinde sediul proprietății vecine, precum și oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului.

Articolul 127

Încunoștințarea colectivă va fi semnată de delegatul directiunii cadastrului și va cuprinde: numele proprietății supusă exproprierii și al comunei sediului proprietății; anul, luna, ziua și ora fixată pentru începerea lucrărilor, precum și punctul de pe moșie, sau locul din comuna, unde părțile chemate se vor infatisa.

Aceasta încunoștințare va fi notificată proprietarilor la domiciliul ales, conform art. 66 și 68 din legea judecătorilor de ocol, și va fi afișată de notarul comunei la usa primăriei de care depinde sediul proprietății, cel puțin cu 15 zile înainte de ziua înfățișării și anunțată prin strigări și bătăi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului.

Aceasta operație se va face pentru toate comunele și satele interesate la expropriere, precum și pentru toate comunele de care depind mosiile invecinate cu moșia expropriata.

Ea va rămîne afișată timp de 10 zile și la expirarea acestui termen notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afișării, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzută de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire.

Existenta procesului-verbal de constatarea afișării la dosarul lucrării și adeverinta de predarea citațiunii proprietarului, fac completa dovada ca părțile au fost regulat chemate.

Articolul 128

În ziua înfățișării toate părțile vor prezenta actele și planurile pe cari își sprijină drepturile lor, fără a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile.

În caz cînd hotărîrea de expropriere este apelata în momentul lucrării, părțile sînt datoare să prezinte copii certificate de pe motivele de apel.

Odată începute lucrările, părțile vor fi datoare să le urmărească pe teren pînă la terminarea lor.

Articolul 129

Delegatul cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declarațiunilor părților, a informatiunilor luate și a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin repere numerotate pe plan și trecute în inventar.

Delegatul cadastrului va întocmi un proces-verbal de începerea lucrării, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea părților, actele și planurile înfățișate, arătându-se cu amanuntime limitele terenului supus exproprierii.

Articolul 130

După efectuarea acestor lucrări se va proceda la masuratoarea terenului supus exproprierii și la aplicarea cotei legale.

Dacă însă la măsurătoare se va găsi ca suprafața terenului supus exproprierii sau suprafața celui rămas proprietarului după expropriere este mai mare sau mai mica decât cea constatată prin hotărîrile comisiunilor de expropriere, se va modifica hotărîrea definitivă numai în ce privește întinderea, stabilindu-se suprafața precisa atît a părții expropriate cat și a celei rămasă neexpropriata.

În urma operațiunii de măsurătoare se va determina pe teren partea expropriata și se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan și trecute în inventar, atît dinspre partea rămasă neexpropriata, cat și dinspre toți vecinii, fără a se schimba însă cu aceasta ocaziune punctele definitiv judecate de comisiuni asupra situațiunii juridice a proprietății, naturii și calității terenului, alegerii părții expropriate, etc.

Articolul 131

Delegatul cadastrului va întocmi, după terminarea acestei lucrări, un al doilea proces-verbal, prin care va constata întinderea terenului supus exproprierii, suprafața expropriata în raport cu suprafața terenului supus exproprierii, arătarea amănunțită a hotarelor fixate pentru aceasta parte, precum și declarațiunile făcute de părți cu ocazia fixării acestor hotare.

Delegatul cadastrului va inainta câte doua copii de pe ambele procese-verbale notarului comunei; acesta de îndată va afișa un exemplar timp de 10 zile la usa primăriei de care depinde sediul proprietății aducandu-se la cunoștința satului prin strigări și batae de toba, iar al doilea exemplar se va păstra în arhiva primăriei.

Aceasta operațiune se va face în toate comunele și satele interesate de expropriere.

La expirarea termenului de afișare, notarul comunei, sau secretarul primăriei în comunele urbane, va încheia proces-verbal de constatarea afișării; un exemplar al procesului-verbal se va inainta de acești funcționari directiunii cadastrului, sub sancțiunea destituirii și a pedepsei prevăzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.

Originalele lucrărilor încheiate de delegatul cadastrului, împreună cu planul ridicat și cu dovada de constatarea afisarilor și aducerea la cunoștința satenilor vor rămîne la dosarul lucrărilor.

Articolul 132

Toți cei nemultumiti de lucrarea de măsurătoare și fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestație la comisia judeteana respectiva în termen de 15 zile dela expirarea termenului de afișare a proceselor-verbale la primărie și a instiintarilor prevăzute la articolul precedent, fie ca lucrarea s-a făcut în prezenta lor, fie ca au lipsit.

Aceasta contestație va putea fi depusa fie direct președintelui comisiunii județene, fie președintelui comisiunii de ocol pentru expropriere.

În caz cînd nu s-a făcut contestație, lucrarea delegatului cadastrului rămîne definitivă pentru toate părțile interesate, fără nici o alta cale de atac.

Articolul 133

Contestația va fi iscălită de contestator, care poate fi și orice satean interesat în cauza, sau de împuternicitul sau special, cu procura care se va alătură la dosar în copie.

Petiția va cuprinde: numele, pronumele, profesia și domiciliul contestatorului și va arata motivele contestației de cari partea voiește să se servească și pe cari le va alătură în copii sau original.

Articolul 134

Prezidentul comisiei județene îndată ce va primi contestația va cere directiunii cadastrului dosarul cu lucrările respective, împreună cu părerea motivată a delegatului care a făcut lucrarea, va fixa termenul de judecată în cel mult 40 zile dela primirea contestației și va dispune citarea părților.

Articolul 135

Contestatorul va fi citat la domiciliul arătat, iar ministerul agriculturii, prin direcțiunea cadastrului, potrivit regulelor prevăzute de art. 66-68 din legea judecătoriilor de ocoale și citațiunea se va inmana cu cel puțin 5 zile libere înainte de înfățișare.

Toate celelalte părți vor fi citate printr-o încunoștințare colectivă, în care se va arata numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul cadastrului, numele proprietății supuse exproprierii și al comunei, sediul proprietății, precum și anul, luna, ziua și ora fixată pentru judecata.

Aceasta încunoștințare va fi afișată la usa localului comisiunii județene de către grefier, precum și la primăriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfățișării.

Ea va rămîne afișată timp de 10 zile și la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii județene va încheia un proces verbal de constatarea afișării, care se va alătură la dosarul contestației.

Toate acestea sub sancțiunea, pentru grefier, a destituirii și a pedepsei prevăzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire.

Toată procedura va fi gratuita.

Articolul 136

Comisiunea judeteana se va pronunța asupra contestației făcute în privinta masuratoarei terenului supus exproprierii sau stabilirii hotarelor părții expropriate, pe baza actelor și a posesiei actuale, putând face cercetări sau ordonă verificarea măsurătorilor.

În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al direcției cadastrului și un inginer ales de contestator.

Dacă ar fi nevoie de un al treilea expert, el va fi ales de comisia judeteana dintr-o lista întocmită de asociația generală a inginerilor români, iar lucrarea se va face de toți împreună.

Hotărîrea comisiunii județene se va da în cel mult trei luni dela primirea apelului.

Ea va fi definitivă și executorie, fără a mai fi supusă altei cai de atac, ordinară sau extraordinară, din partea oricărei părți.

Articolul 137

Executarea acestei hotărîri se va face de către direcția cadastrului, în asistența unui inginer al contestatorului, operandu-se pe teren modificările arătate în hotărîre și fixându-se hotarele, potrivit acestor modificări.

Inginerul delegat de contestator va fi chemat printr-o scrisoare recomandată, facuta de delegatul cadastrului.

Constatarea executării se va face printr-un proces-verbal, însoțit de o schita de plan, semnată de ambii delegați prezenți sau, în lipsa inginerului delegat de contestator, numai de către delegatul cadastrului.

Procesul-verbal și schita se vor inainta directiunii cadastrului.

Articolul 138

Hotărîrea comisiunii județene rămasă definitivă și confirmată în suprafața în totul de delegatul direcției cadastrului, reprezintă un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce privește suprafața expropriata.

Dacă lucrarea delegatului cadastrului va constata o suprafața mai mare sau mai mica decât cea cuprinsă în hotărîrea care se executa și nici o parte n-a făcut contestație asupra acestei lucrări, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii județene, care va face, în marginea hotărîrii executate, rectificarea suprafeței.

În ce privește rectificarea prețului corespunzător se va urma conform art. 36 din legea agrară.

În cazul cînd părțile vor fi contestat lucrarea delegatului cadastrului, comisiunea judeteana prin hotărîrea ce va pronunța va fixa în mod definitiv suprafața.

Articolul 139

În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de rețea pe baza lucrărilor de măsurătoare se vor lasă de proprietarii pe terenurile cărora se stabilesc aceste puncte o suprafața de 1 m 50 de raza pentru punctele de I-iul și al II-lea ordin și de 1 m, 30 pentru punctele de al III-lea și al IV-lea ordin.

Atît reperele cat și zonele din jurul lor și toate hotarele terenului expropriat se vor da în baza autorităților locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, să raporteze directiunii cadastrului de starea în care se găsesc.

Articolul 140

Cei ce vor înființa, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmări și pedepsi conform articolelor respective din codul penal.

Deosebit faptuitorii vor mai fi condamnați la daune-interese către Casa centrala a împroprietăririi.

Articolul 141

Toate dispozițiunile din acest capitol se aplică și pămîntului expropriat pe baza decretului-lege No. 3697/918, precum și termenul expropriat pe baza legii pasunilor comunale.

Articolul 142

Casa centrala a împroprietăririi, pe baza hotărârilor executorii de expropriere prevăzute la art. 49 din lege, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotărîri și va lua măsurile de mai sus în vederea masuratorii, a parcelarii și a vânzării către sateni.

Pînă la parcelarea și vînzarea terenului, pământul expropriat va putea fi dat satenilor în arenda de Casa centrala a împroprietăririi; arendarea se face pe timp de un an agricol.

Dacă în acest interval s-a făcut și improprietarirea individuală definitivă, nouii proprietari nu pot intră în stăpânirea pămîntului decât treptat, după ridicarea recoltei de către arendasi.

Articolul 143

În vederea arendării către sateni, prevăzută de articolul precedent. Casa centrala a împroprietăririi va organiza, după nevoie, tovarasii de exploatare agricole, cărora li se va da în primire pământul expropriat.

Tovarasiile agricole se vor constitui și conduce după legea băncilor populare și cooperativelor sătești, cu derogarile de mai jos.

Aceste tovarasii agricole sînt conduse de către un consiliu de administrație, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietăririi și doi membrii aleși de sateni, fie prin actul constituit, fie ulterior, în adunare generală.

Alesii vor fi dintre satenii cari lucrează pământul în terenul expropriat.

Administratorul se plătește de Stat; el poate să funcționeze în mai multe tovarasii agricole invecinate.

Durata mandatului membrilor din consiliul de administrație este de un an.

Adunarea generală poate realege pe membrii al căror mandat a expirat.

Membrii consiliului de administrație pot fi oricînd revocați de Casa centrala a împroprietăririi, în caz de abuz, rea credința, rea administrație sau incapacitate dovedită în serviciu, în urma unei cercetări făcute prin organele sale.

Consiliul de administrație al tovarasiilor agricole are obligațiunea de a împărți pământul expropriat între sateni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmări încasarea arenzilor și de a priveghea la buna cultura a pămîntului arendat.

Tovarasiile de exploatare agricolă vor cuprinde în primul rând pe satenii cari au drept la improprietarire.

Membrii tovarasi nu sînt răspunzători solidar, ci numai pentru obligațiunile personale.

Articolul 144

Pământul expropriat și luat astfel în folosință se plătește proprietarului cu prețul regional de arenda în vigoare pînă la plata prețului. Plata se socotește pe an agricol și se face în doua rate egale, la 1 Mai și 1 Noemvrie a fiecărui an.

Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege No. 3697/918 se aplică dispozițiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificările din decretul No. 3622 din 1919.

Prețul arenzii se va calcula și plati proprietarului de către Casa centrala a împroprietăririi prin organele sale. Arenda se va achită Casei centrale a împroprietăririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administrație al tovarasiei sau de organele Casei centrale a împroprietăririi, acolo unde nu sînt tovarasii.

Debitele stabilite de Casei centrale a împroprietăririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat, sînt definitive și executorii, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.

Urmărirea acestor debite se face conform legii de urmărire a veniturilor Statului.

Articolul 145

Plata prețului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta amortizabila în 50 ani și purtătoare de dobînda de 5% pe an. În cazurile prevăzute în art. 30, 32, 33, 47, precum și pentru fracțiunile sub 100 lei, plata se va face în numerar.

Valoarea nominală este socotită la plata drept valoare reală.

Plata exproprierii pentru toate persoanele morale publice (Stat, județ, comuna) se va face în renta perpetua purtătoare de dobînda de 5% pe an.

Toate celelalte persoane morale vor primi renta amortizabila.

Articolul 146

Pentru proprietățile Statului cari se găseau în administrația ministerelor de rasboi, de agricultura și domenii, inclusiv Casa pădurilor, alese și destinate împroprietăririi în baza decretului-lege No. 3697/918, a legii pasunilor comunale și a legii agrare, nu se vor emite titluri de renta.

Articolul 147

Plata prețului în numerar, în renta amortizabila sau perpetua, după cazuri, se va face pentru fiecare proprietate pe baza hotărârilor de expropriere și de fixarea prețului rămas definitiv, și anume: 80 % din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de măsurătoare, în condițiunile arătate la art. 62 din lege.

Pînă atunci, pentru acest rest Statul plătește o dobînda de 5%.

Articolul 148

Statul va face plata prețului întotdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri și consemnațiuni.

El se liberează valabil prin simplul fapt al consemnarii, înaintând recipisa de depunere tribunalului situației pămîntului expropriat, cu indicatiunea mosiei, numelui proprietarului, hotărârilor definitive de expropriere și de fixarea prețului. Proprietarul va ridica numerariul și titlurile de renta dela Casa de depuneri și consemnațiuni numai cu autorizarea președintelui tribunalului.

Articolul 149

Prin consemnarea prețului, terenul expropriat devine liber de orice obligațiuni și orice sarcini reale ar exista asupra lui, afară de ipotecile Creditului funciar rural.

Toți cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra părții de pămînt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerariului și titlurilor de renta consemnate ca preț.

Articolul 150

Privilegiile, ipotecile, urmăririle imobiliare și de venituri, sechestrate de orice fel, uzufructul, anticreza, embaticul, besmanul, locațiunea ereditara, dreptul de retentiune, starea de inalienabilitate sau oricare alt drept, de orice natura și de ori unde ar deriva, cu privire la pământul expropriat, chiar cînd sînt cunoscute Statului, rămîn desființate de drept asupra acestui pămînt din ziua exproprierii definitive.

Pretentiunile de orice natura asupra pămîntului expropriat se vor valorifica numai asupra prețului consemnat la Casa de depuneri.

Articolul 151

Tribunalul, din oficiu, sau în urma cererii Casei centrale a împroprietăririi sau oricărei părți interesate și după ce i se va dovedi consemnarea prețului, va ordonă cu privire la terenul expropriat radierea tuturor sarcinilor și urmăririlor de orice fel sau reducerea lor, facerea de mențiuni în registre și închiderea oricăror dosare relative la aceste urmăriri și încetarea lor în fapt.

Articolul 152

Nu se pot înființa în mâinile Statului sau Casei centrale a împroprietăririi ceziuni, urmăriri, popriri și sechestre de orice natura asupra prețului, Statul și Casa centrala de improprietarire nu va ține seama de cele cari s-ar ordonă, iar cele înființate sînt considerate ca inexistente.

Se pot face însă popriri în mâinile grefierului tribunalului, după consemnarea prețului și chiar înainte pe sumele ce proprietarul ar avea sa primească ca preț al părții expropriate.

Articolul 153

Orice acțiune de revendicare, sau orice alta acțiune de orice natura privitoare la pământul expropriat se va valorifica, din moment ce exproprierea a rămas definitivă, numai asupra prețului acestui pămînt și anume în proporția în care prețul înlocuiește pământul expropriat.

Acțiunile introduse în justiție vor continua avînd drept obiect prețul sau partea din preț care înlocuiește pământul expropriat, iar acțiunile neintroduse încă în justiție vor avea dela început drept obiect prețul pămîntului expropriat.

Articolul 154

Dacă proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecata numai Creditului funciar rural, și pentru o sumă mai mare decât prețul exproprierii, capitalul rămas neamortizat se va divide între proprietarul mosiei și între Stat, trecând asupra Statului, spre achitarea prețului, parte din datorie pînă la concurenta prețului exproprierii, iar restul din datoria neamortizata rămîne asupra părții din moșie neexpropriata. Dacă însă capitalul rămas neamortizat este egal sau mai mic decât prețul exproprierii, atunci întreaga aceasta datorie trece asupra Statului, iar diferența, de va fi, pînă la completarea prețului exproprierii Statul o va plati expropriatului în modul arătat la art. 71 din lege.

În toate cazurile sus arătate, ratele întârziate cu prorentele și cheltuielile ce s-ar datora, vor rămîne ca sarcina privilegiată asupra prețului consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni, care nu va putea fi liberat decât după dovada achitării acestor rate.

Acestea vor putea rămîne ca sarcina și asupra părții neexpropriata, dacă aceasta se va admite de consiliul de administrație al Creditului.

În acest caz, societatea își va rezerva asupra părții neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile și privilegiile în virtutea legii agrare, legii și statutelor societății Creditului și a actului de împrumut.

Plata anuităților respective, pînă la stingerea datoriei, rămîne în sarcina Statului.

Articolul 155

Dacă sînt mai multe împrumuturi ipotecare ale societății Creditului asupra unei moșii, repartiția și diviziunea lor se va începe cu prima inscriptiune și se va urma cu cele următoare pînă se va ajunge la o sumă egala cu prețul exproprierii, spre a se opera diviziunea care s-a arătat mai sus.

Capitalul social în toate cazurile de mai sus rămîne în întregul lui proprietarului expropriat și nu se va restitui decât după completa stingere a datoriei, atît după partea de moșie rămasă în proprietatea sa, cat și după partea expropriata.

Consiliul de administrație al primei societăți de Credit funciar român din București va face repartiția și diviziunea ipotecilor pe aceste baze: Statul rămîne substituit în toate drepturile și obligațiunile proprietarului pentru partea de datorie luată asupra sa, fără a avea însă drept de vot la adunările societății.

Datoria ipotecară luată în sarcina Statului nu este garantată solidar de proprietarii societari ai societății de Credit funciar rural.

Articolul 156

Consiliul de administrație al Creditului rural, pentru mosiile ipotecate la Creditul rural, pe măsura ce hotărîrile de expropriere vor rămîne definitive și în privinta prețului, va cere Casei centrale a împroprietăririi (direcția Creditului ipotecar) îndeplinirea formalităților prevăzute mai sus, arătând existenta și cuantumul creanțelor sale ipotecare asupra fiecărei moșii expropriate, precum și sumele debitorului actual expropriat.

Articolul 157

Dacă proprietatea din care se face exproprierea este ipotecata, atît Creditului funciar, cat și altor creditori, creanta Creditului se va regula conform articolelor precedente, iar ipotecile celelalte, precum și privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru prețul vânzării, prin derogare dela lege sau convențiune, rămîn de drept desființate în întregul lor, deasupra porțiuni expropriate.

Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiați se resfrang numai asupra părții rămase expropriatului, pentru fiecare creanta în rangul inscriptiunii ei și numai pentru creanta ce ar mai avea de primit, după ce în primul rând ar incasa numerarul sau titlurile de renta cuvenite expropriatului conform art. 69 din lege, titluri cari în lipsa numerarului înlocuiesc orice calcul de moneta s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afară de excepțiile prevăzute la art. 76 din lege. Creanțele ipotecare și privilegiile constituite băncilor și instituțiilor financiare vor fi plătite numai în renta.

Prin instituțiuni financiare, în sensul legii agrare, se înțeleg și acele instituțiuni comerciale cari în mod principal au un caracter economic.

Articolul 158

În caz cînd proprietatea este ipotecata exclusiv mai multor persoane decât Creditului funciar, atunci creanțele ipotecare, prin derogare dela lege sau convențiune, rămîn de drept desființate asupra porțiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercită numai asupra prețului în renta consemnat la Casa de depuneri și consemnațiuni.

Ele continua însă a subzistă proporțional asupra părții ipotecate rămasă expropriatului și în condițiunile actului de ipoteca.

Partea proporțională din creanta ipotecară care revine creditorului pentru partea expropriata se declara exigibile.

Ea se va plati din renta consemnată, socotită valoare nominală drept o valoare reală.

Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea drept sa ia decât un procent de 6% urmând a se scade din capitalul împrumutat suma încasată de creditor în plus ca procent.

Tot în renta socotită astfel se vor achită de debitori orice dobânzi datorite pînă în ziua consemnarii.

În cazul exproprierii terenurilor persoanelor morale publice (Stat, județe, comune) valoarea creanțelor ipotecare și privilegiate se va consemna în renta perpetua.

Articolul 159

Creditorii ipotecari, cari la cererea proprietarului, în loc de a primi renta consemnată ce li s-ar cuveni, ar consimți ca întreaga lor creanta sa rămînă asigurata în restul proprietății neexpropriata și în același timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare și cu dobînda de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanței în numerar.

Orice privilegii sau ipoteci cari ar fi înscrise pînă la 15 August 1916 asupra proprietății supuse exproprierii în o alta valuta decât în lei, se va putea plati de către debitori în lei, pe cursul din momentul contractării, oricare ar fi convenția între părți.

Articolul 160

Diviziunea, radierea, restrangerea creanței și tabloul de ordine între creditori se fixează prin ordonanța președințială data în camera de consiliu de președintele tribunalului situației imobilului, după cererea creditorului sau a debitorului și cu citarea părților. La tribunalele cu mai multe secțiuni pentru operațiile de mai sus va fi competența secțiunea de notariat.

Aceasta ordonanța este supusă acelorași cai de atac ca și ordonanțele președințiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedura civilă. Pe baza acestei ordonanțe rămasă definitivă și executorie, președintele va ordonă Casei de depuneri a plati creditorilor în numerar, sau în lipsa de renta, suma cuvenită, iar din oficiu va opera diviziunea, radierea sau restrangerea sarcinei porțiuni expropriate.

Executarea creanțelor ipotecare sau privilegiate este suspendată pînă la consemnarea prețului.

Articolul 161

Pentru îndeplinirea celor prevăzute în art. 144, 145 și următorii, consilierul agricol al județului va inainta tribunalului un tablou de toate mosiile expropriate din județ, în care se va arata: numele mosiei, al proprietarului și orice alte indicatiuni.

Președintele tribunalului va îngriji să se alcatuiasca dosarele separate pentru fiecare moșie, la care se va alătură tot ce se referă la aceasta moșie, ca sarcini, urmăriri, acțiuni, drepturi, întâmpinări, etc.

Grefierul, sub controlul unui judecător, va cerceta registrele și alcătui liste de sarcini pentru fiecare moșie. În acest scop se vor putea cere lămuriri debitorului și creditorilor.

Orice parte interesată este în drept sa arate președintelui tribunalului intampinarile sale, cari vor fi luate în considerare la liberarea prețului.

Articolul 162

Dacă nu exista nici o sarcina sau împiedicare legală, președintele tribunalului va dispune printr-o ordonanța liberarea prețului.

Articolul 163

Dacă exista vreo acțiune în revendicare sau de alta natura, introdusă în justiție asupra pămîntului expropriat și nici o alta împiedicare ori sarcina, tribunalul cercetand seriozitatea acțiunii, va dispune ca să se retie din preț o sumă care după aprecierea sa ar putea acoperi pretențiile reclamantului.

Cînd partea nu înfățișează nici un titlu, va fi obligatorie depunerea unei cauțiuni de un sfert din valoarea reclamata. În celelalte cazuri depunerea cauțiunii e lăsată la aprecierea tribunalului.

Acțiunile în revendicare sau oricărei altele privitoare la imobilul expropriat, cari au ca obiect prețul, vor continua să fie judecate de instanțele cari le-ar fi judecat dacă nu intervenea exproprierea și după aceleași norme. Numai după ce au fost judecate în chip definitiv, cel în drept va putea cere partea din preț, care reprezintă echivalentul imobilului, la instanța unde se afla depus prețul.

Pînă atunci, existenta unor asemenea acțiuni indrituesc numai măsura de conservare din articolul precedent la instanța unde se afla depus prețul.

Articolul 164

Dacă asupra imobilului expropriat exista sarcini, urmări, etc. cari se exercită asupra prețului pentru liberare se v proceda conform dispozițiunilor prevăzute în art. 160.

Ar. 165

Dacă asupra acestui imobil exista diferite drepturi, ca uzufruct sau altele de orice natura, prețul corespunzător va rămîne consemnat la Casa de depuneri iar titular îi acestor drepturi se vor adresa instanțelor competente, care vor decide asupra întrebuințării acestor fonduri conform dreptului comun.

Articolul 166

Toate chestiunile privitoare la plata prețului și lichidarea sarcinilor sau în legătură cu acestea vor fi rezolvate de președintele tribunalului, cu citarea părților.

Ordonanța președințială este supusă apelului, înaintea tribunalului, în termen de 15 zile dela pronunțare.

Sentinta tribunalului este supusă recursului în termen de 15 zile dela pronunțare.

Recursul poate fi depus la grefa tribunalului.

Recursul și termenul de recurs suspenda executarea.

Judecarea tuturor acestor chestiuni se face la toate instanțele în camera de consiliu, de urgenta cu precădere și fără opoziție.

Articolul 167

Toate aceste chestiuni sînt de competența tribunalului unde este situat imobilul.

Acolo unde tribunalul are mai multe secțiuni, competența va fi secțiunea de notariat.

Articolul 168

Cînd plata prețului pentru termenul expropriat se face în doua fracțiuni, dispozițiunile prevăzute în art. 154 și următoarele de mai sus se aplică de îndată mai intaiu asupra cotei consemnată de 80% din preț și în urma asupra restului de 20% cînd va fi consemnat.

Articolul 169

Pământul expropriat definitiv și luat în primire de Casa centrala a împroprietăririi, pe temeiul decretului-lege No. 3.697/918 și al legii agrare, precum și terenurile Statului, se parceleaza, dacă sînt destinate împroprietăririi, spre a se vinde în loturi locuitorilor români, cultivatori de pămînt, în condițiunile și modul arătat în legea agrară.

La improprietarire se va întrebuința, cu aprobarea comitetului agrar, și părți din pământul arabil al pasunilor comunale, acolo unde va fi nevoie.

Articolul 170

Pământul expropriat în baza decretului-lege No. 3697/918 se vinde în loturi celor îndreptățiți, în următoarea ordine de precădere:

1. Mobilizatilor în rasboiul 1916/1919;

2. Mobilizatilor în campania 1913;

3. Copiilor cari erau minori la 16 Decemvrie 1918 ai mobilizatilor morți în rasboi sau din cauza rasboiului, prin mama lor;

4. Agricultorilor mici lipsiți de pămînt;

5. Agricultorilor cu proprietăți mai mici de 5 ha.

6. Orfanilor de rasboi, minori la 16 Decemvrie 1918.

Articolul 171

La condițiuni egale de indreptatire, se vor preferi în aceeași categorie:

a) Invalizii;

b) Cei cari în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916, au muncit în mod obișnuit pe moșie, în dijma sau alte învoieli agricole;

c) Cei cari au inventar și gospodărie intemeiata;

d) Cei care au mulți copii;

e) Cei mai în vîrsta.

Articolul 172

Improprietaririle făcute pînă la promulgarea legii agrare, pe baza decretelor legi No. 1407 din 1920 și 2097 din 1920 sînt definitive și nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar.

Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire, în ceea ce privește dezertorii, foștii prizonieri, precum și cei admiși fără drept la improprietarire.

Articolul 173

Improprietarirea pe pământul expropriat în baza legii agrare, peste prevederile decretului-lege No. 3697/918, se va face în ordinea următoare:

1. Invalizii de rasboi;

2. Copiii minori ai mobilizatului mort în rasboi sau din cauza rasboiului, născuți mai târziu la 1903 și cari au inventar agricol.

Ei vor fi improprietariti prin vaduva de rasboi ca tutoare sau prin oricare alt reprezentant legal.

3. Preotii și invatatorii cari nu au pămînt, cari au mai puțin de 5 ha, sau nu au fost improprietariti pînă la promulgarea legii de fața.

Articolul 174

După satisfacerea integrală a tuturor categoriilor de preferinta sus menționate, pământul rămas se va împărți în ordinea următoare:

1. Mobilizatilor în rasboiul 1916/919;

2. Mobilizatilor în campania 1913;

3. Copiilor mobilizatului mort în rasboi, sau din cauza rasboiului, minori la data împroprietăririi, prin mama lor vaduva reprezentanta legală, chiar dacă nu au inventar agricol;

4. Agricultorilor mici lipsiți de pămînt;

5. Agricultorilor cu proprietăți mai mici de 5 hectare;

6. Orfanilor de rasboi, minori la 15 August 1916, prin reprezentanții lor legali, chiar dacă nu au inventar agricol;

Articolul 175

Înăuntrul categoriilor de mai sus, la condițiuni egale de indreptatire, se vor preferi:

a) Cei cari în trecut, în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916, au muncit în mod obișnuit pe moșie, în dijma sau alte învoieli agricole;

b) Cei cari au inventar și gospodărie intemeiata;

c) Cei care au mai mulți copii;

d) Cei mai în vîrsta

Articolul 176

În caz de paritate de condițiuni între indreptatitii din aceeași categorie și de neajungerea numărului loturilor, se va proceda prin tragere la sorți.

La distribuirea loturilor pe lanuri se va avea în vedere legăturile de rudenie, de prietenie ale lotasilor, precum și de situația în care se găseau ei în cultivarea acestor locuri, înainte de improprietarire.

Articolul 177

Dacă în unele comune nu sînt moșii expropriabile sau dacă cele expropriate nu sînt suficiente pentru satisface pe cei îndreptățiți din categoriile 1-3 inclusiv prevăzute la art. 78 din lege, aceștia vor fi preferiti la improprietarire pe mosiile expropriate din comunele invecinate, situate pînă la o depărtare de 5 km, înaintea indreptatitilor din categoriile 5 și 6 din aceste comune, cu condițiuni sa fi muncit în trecut, în mod obișnuit pe moșie.

Articolul 178

Pământul folosit prin embatic, precum și locurile cu arenda pe cari satenii agricultori au cladit case, plantat vii sau pomi roditori, se expropriaza în folosul locatarilor și embaticarilor.

Înstrăinările unor asemenea pamanturi, cu începere dela 1916, către alte persoane decât către posesorii lor, sînt nule de drept din punct de vedere al exproprierii, afară de cazul în care printr-o sentinta judecătorească definitivă s-au desființat raporturile de drept dintre proprietar și posesorii pămîntului.

Aceste terenuri se vor tine în seama la stabilirea întinderii posedata de sateni în vederea împroprietăririi, revizuindu-se în acest scop tablourile.

Articolul 179

Locuitorii români din marginea orașelor sau targurilor a căror îndeletnicire principala este munca câmpului, au drept la improprietarire pe mosiile aflate într-o raza de 10 km dela marginea orașului și pe care au muncit în mod obișnuit, în dijma sau alte învoieli agricole, în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916.

Ei vor fi trecuți la cerere în tabloul de improprietarire al comunelor din aceasta raza, de care depinde moșia pe care au muncit în mod obișnuit.

Articolul 180

Se considera ca îndreptățiți: preotii, invatatorii, precum și toți ceilalți mici funcționari publici avînd reședința în comunele rurale, absolvenții școlilor de agricultura de toate gradele, sub condițiunea ca și unii și alții sa locuiască la țara și să se oblige sa lucreze pământul.

Articolul 181

Meseriașii sateni (lemnari, fierari, croitori, lautari, etc.) din comunele rurale cari sînt și plugari, au drept în categoriile respective numai la un loc de casa și în completare pînă la 1 hectar.

Marginasii orașelor și targurilor, cultivatori de pămînt, au drept la improprietarire numai pînă la 2 ha; de asemenea și muntenii cari nu se muta pe lot.

Dacă după satisfacerea tuturor categoriilor de improprietariti în condițiunile de mai sus se mai găsește teren disponibil, se va completa din disponibil pînă la 5 ha lotul meseriasilor plugari.

După indestularea și a acestora, se va putea da pînă la 5 ha meseriasilor neplugari, carciumarilor și altor comercianți, precum și celor cari au avut pămînt și l-au vândut.

Articolul 182

Ofițerii invalizi vor primi cu precădere și la cererea facuta înaintea comitetului de improprietarire al comunei unde cer improprietarirea, în condițiunile de plată stabilite pentru satenii improprietariti, câte 5 ha pămînt; ei vor putea primi pînă la 25 ha în regiunile din colonizare după terminarea împroprietăririi, dacă se obliga a-l cultiva personal sau a se stabili pe lot.

La cercetarea cererii făcute se va tine în seama dispozițiunile art. 47, alin. II din legea I. O. V., cari sînt obligatorii.

Articolul 183

Reangajatii aflați în serviciul armatei la data promulgării legii agrare își păstrează drepturile din legea reangajatilor în armata în ceea ce privește dare pământurilor la reangajati, cu condițiunea să se stabilească pe lot și sa-l munceasca personal. Ei pot cere acest drept numai după ce și-au regulat dreptul lor la pensie.

Articolul 184

Se exclud dela improprietarire dezertorii condamnați cu hotărîri rămase definitive, chiar dacă au fost amnistiati de delictul săvârșit, precum și toți aceia cari s-au pus în serviciul dușmanului.

Fac excepție de la cele prevăzute în aliniatul de mai sus, dezertorii în țara, condamnați și amnistiati, cari la revizuirea prevăzută de art. 90 din lege vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricola, certificată de către comandantul cercului de recrutare respectiv, ca în tot cursul rasboiului 1916-1919 nu au avut lipsuri nelegale dela corpul sau serviciul lor, urmate de mutație de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile.

Mobilizatii cari n-au urmat armata în Moldova și au rămas în teritoriul vremelnic ocupat și cari au fost cercetati de comisiunile instituite în acest scop și gasiti ca au rămas în teritoriul ocupat, vor fi improprietariti în comunele lor numai după ce se vor satisface celelalte categorii de indreptatisi la improprietarire. În cazul cînd nu se va ajunge și pentru ei pămînt în comunele lor, ei vor fi improprietariti prin colonizare.

Răniții și invalizii, precum și cei cari au fost făcuți prizonieri de dusmani și n-au fost condamnați de Curțile martiale, nu se considera ca rămași în teritoriul ocupat și deci nu se tratează ca atare, în ceea ce privește improprietarirea.

Articolul 185

Acolo unde nu este destul pămînt pentru a improprietari pe toți cei îndreptățiți, o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de către locuitorii înșiși, iar cînd pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire, preferîndu-se la improprietarire pe loc invalizii și văduvele de rasboi, iar din aceeași categorie, satenii mai în vîrsta căsătoriti, cari poseda gospodării întemeiate.

Articolul 186

Pe loturile mari constituie pe pământul expropriat prin aplicarea legii de fața, precum și cel deja expropriat în regiunile de colonizare și nedistribuit la sateni, se înființează loturi demonstrative și ferme model și se improprietaresc absolvenții școlilor de agricultura din toate ramurile și de toate gradele și ofițerii invalizi cari se obliga a cultiva pământul după condițiunile impuse de Casa centrala a împroprietăririi, în baza unui regulament special.

Articolul 187

Dacă va prisosi în comuna pămînt în urma vânzării loturilor după normele de mai sus și nu sînt cereri de colonizare, timp de 3 ani dela terminarea lucrărilor de improprietarire pe loc, se va mai putea vinde pînă la un al doilea lot celor cărora li s-a mai atribuit unul. Se prefera cei cari poseda inventar, brate de muncă mai numeroase și cari plătesc anticipat o parte mai mare din preț.

Articolul 188

Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire în ceea ce privește dezertorii, foștii prizonieri, precum și cei admiși fără drept la improprietarire, sau cari au declarat mai mica întinderea de pămînt ce poseda.

El va putea sa revizuiasca și celelalte tablouri de improprietarire dacă conțin omisiuni sau erori.

Acest drept de revizuire se va exercita de comitetul agrar la cererea ministerului de agricultura sau a celor interesați, potrivit dispozițiunilor art. 93.

Articolul 189

Membrii comisiunilor de improprietarire cari în deplina știința vor înscrie pe tablourile de improprietarire, sau vor improprietari persoana cari nu au acest drept, vor fi destituiti nu numai din comisiunile de improprietarire, ci și din funcțiunile publice dacă ocupa atari funcțiuni și vor fi dati în judecata conform codului penal și declarați incapabili de a mai ocupa alte funcțiuni publice.

Articolul 190

Locuitorii îndreptățiți la improprietarire cari la revizuirea ce s-ar face tablourilor de improprietarire nu vor declara exact întinderea pămîntului pe care îl posedau anterior aplicării acestei legi, vor fi deposedati de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de improprietarire și amendati în folosul fiscului dela 500 la 1.000 lei.

Articolul 191

Pământul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pînă la 5 ha și loturi de colonizare de 7 ha, în afară de izlazul comunal și locul de casa.

La formarea și distribuirea loturilor se tine seama și de pământul pe care cei îndreptățiți îl poseda sau au perspectiva a-l moșteni în linie directa.

Articolul 192

Acolo unde pământul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptățiți cu loturi de 5 ha, împreună cu pământul ce poseda sau ar putea poseda conform art. 191, precum și acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, ministerul agriculturii va putea face loturi mai mici de 5 ha., avînd în vedere condițiunile locale, natura pămîntului și felul cultivarii lui.

Articolul 193

Pământul cu calități culturale deosebite va putea fi împărțit cu aprobarea ministerului agriculturii deopotrivă între toți cei în drept, exceptându-se acei locuitori, cari poseda cel puțin 1 ha de asemenea pămînt.

Articolul 194

Loturile de completare se distribuie de preferinta în apropierea satelor: ele nu vor fi mai mici de jumătate de hectar, iar scara va merge din jumătate în jumătate de ha, fracțiunile mai mici de jumătate ha, completandu-se pînă la jumătate ha în favoarea satenilor.

Articolul 195

Pământul propriu pentru faneata din regiunea de munte, deal și șes se vinde în loturi pînă la 3 ha.

Articolul 196

Locurile rezervate pentru constructiuni de casa se vor vinde deosebit satenilor cari nu au locuinta proprie, preferându-se cumpărătorii de loturi și cei stabiliți în sate noui înființate.

Suprafața locurilor de casa va fi 1.000-3.000 mp, și nu va fi cuprinsă în suprafața lotului.

Articolul 197

Pe pământurile irigate sau pe cari se pot planta vii și pomi roditori întinderea loturilor poate fi scoborata și pînă la jumătate hectar.

Articolul 198

Baltile, stuhariile, izlazurile, cohalmurile, zavoaiele expropriate se pot vinde prin buna învoiala de preferinta comunei sau organizațiilor cooperative ale satenilor din comuna.

Articolul 199

Clădirile se vand prin buna învoiala de preferinta comunei, județului sau organizațiilor cooperative ale satenilor din comuna; iar în caz cînd aceștia nu vor avea nevoie, ele se vand împreună cu un lot de cel mult 50 ha celor îndreptățiți, în conformitate cu dispozițiunile art. 186.

Articolul 200

Pe pământul expropriat din toate regiunile prin legea agrară, peste suprafața expropriata în baza decretului-lege No. 3697/918 și în regiunile de colonizare pe pământul deja expropriat la promulgarea legii agrare, se vor putea face loturi de 10 ha la munte, deal și în regiunile cu populatiune deasa și pînă la 50 ha în celelalte regiuni, după avizul și cu autorizația comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde și clădiri, cari se găsesc pe pământul expropriat. Suprafața destinată acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pămîntului expropriat.

Articolul 201

În Dobrogea loturile vor fi pînă la 8, 10 și 25 ha; aceste doua din urma categorii vor ocupa pînă la 30% din întreaga suprafața expropriata în comuna.

Loturile de 25 ha se rezerva exclusiv taranilor cari se colonizeaza.

Articolul 202

Organele de aplicare ale împroprietăririi: comitetul local și comitetul de ocol.

Comitetul local se compune din:

a) Primar

b) Preot;

c) Invatator-diriginte;

d) Patru sateni delegați, aleși din sanul lor.

Notarul comunei va îndeplini funcțiunea de secretar al comitetului.

Cînd sînt mai mulți preoti și învățători diriginti în aceeași comuna, se va alege dintre dânșii un preot și un invatator prin tragere la sorți de judecător, cu ocazia alegerii delegaților sateni.

Satenii aleși trebuie să facă parte dintre foștii mobilizati, să aibă situația militară regulată, să aibă ocupația principala plugaria și sa nu posede mai mult de 5 ha.

Carciumarii sau comercianții de orice categorie nu vor putea fi delegați.

Au dreptul sa ia parte la aceasta alegere toți satenii cultivatori de pămînt capi de familie.

Alegerea se va face în localul primăriei și va fi prezidata de judecătorul de ocol sau de ajutorul sau, asistat de notarul sau secretarul comunei.

În vederea acestei alegeri, satenii vor fi convocați printr-o publicație afișată la primăria comunei, la biserica și la școala cu cel puțin 15 zile înainte.

De constatarea operațiunii alegerilor se va încheia proces-verbal, care se va atașa la dosarul împroprietăririi.

Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a invalida alegerile făcute ilegal.

Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toți satenii cari ar avea dreptul să fie improprietariti în conformitate cu dispozițiile legii și cu ordinea ce s-a stabilit și cari se vor desvolta prin instrucțiuni.

Articolul 203

Comitetul de ocol se compune din:

a) Judecătorul de ocol, ca președinte;

b) Agronomul regional, ca delegat al Casei centrale a împroprietăririi;

c) Administratorul de plasa;

d) Doi delegați ai satenilor;

e) Un delegat al ministerului de rasboi.

Delegații satenilor se vor alege de către satenii delegați în comitetele locale din circumscripția judecătoriei de ocol, convocați de judecător la sediul judecătoriei pentru o dată că nu va trece de 10 zile dela constituirea ultimului comitet local.

Alegerea va fi prezidata de judecător, asistat de grefier.

Odată cu alegerea celor 2 delegați se vor alege și 2 supleanți, cari vor înlocui cu membrii titulari, în caz de împiedicare a acestora de a lucra.

Delegații care au luat parte la lucrarile comitetelor locale nu vor putea lucra la revizuirea acestor lucrări în comitetul de ocol.

Casa centrala a împroprietăririi are drept de a invalida alegerile făcute ilegal.

Comitetul de ocol judeca, la fața locului, contestațiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmează a fi improprietariti.

Delegatul ministerului de rasboi va cerceta situația militară a satenilor.

Hotărîrea se da cu majoritate; în caz de paritate, votul președintelui este precumpanitor.

Articolul 204

Comitetul local întocmește tabloul de improprietarire pentru fiecare comuna. El nu poate lucra decât cu cel puțin 5 membri și va fi prezidat de primar, în lipsa de cel mai în vîrsta dintre membrii.

Tabloul de improprietarire va sta afișat 15 zile la usa primăriei, a școlii, a bisericii și a tuturor localurilor publice din comuna. Notarul comunei este obligat a da copie de pe tabloul de improprietarire la cerere. În același interval de improprietarire la cerere. În același interval se vor inainta la primărie contestațiunile celor ce ar fi omisi, precum și acelea privitoare la cei ce ar fi trecuți pe tablou fără drept sau alta ordine decât cea legală.

Contestațiunile se fac în scris pe hârtie libera, primarul fiind obligat a da părții dovada de primirea contestației. Contestațiunile se pot face în același termen și înaintea judecătorului de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile să le trimită comitetului local, pentru aviz.

Articolul 205

Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile după expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalităților de mai sus și primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit și își va da avizul asupra fiecărei contestatiuni în parte.

Procesul-verbal se face în 2 exemplare, din cari unul se trece în cond ca proceselor-verbale a deliberărilor consiliului comunal, iar altul se înaintează comitetului de ocol respectiv.

Articolul 206

Comitetul de ocol judeca la fața locului contestațiunile, după citarea colectivă facuta cu cel puțin 10 zile înainte de venirea în localitate și întocmește în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precădere a acelor în drept a cumpara pămînt.

Citarea colectivă facuta de judecător va fi afișată de notarul comunei la primărie timp de 10 zile.

Articolul 207

Casa centrala a împroprietăririi, în afară de revizuirea prevăzută de art. 93, poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacă tablourile de improprietarire au fost definitiv încheiate, cînd din cauze de forta majoră o parte din sateni nu au putut cere timp trecerea pe acele tablouri, precum și cînd din orice alte cauze unii sateni nu au fost trecuți de loc sau au fost trecuți în alte categorii, decât cele la cari au dreptul, ori cînd alții au fost trecuți pe nedrept în tablou.

Articolul 208

După ce hotărîrea de expropriere a rămas definitivă, pământul expropriat se va lua în posesie, conform art. 104 de Casa centrala a împroprietăririi, care va proceda la improprietariri.

Articolul 209

Împărțirea pămîntului între cei îndreptățiți se va face de organele Casei centrale a împroprietăririi după tablourile și numărul loturilor întocmite de comitetele de ocol și în limita terenului disponibil.

Articolul 210

Înainte de parcelare organele ministerului agriculturii vor destina din pământul expropriat mai întîi:

a) Suprafețele necesare pentru împlinirea intereselor obștești și ale Statului și infiintarii și completării loturilor bisericesti și școlare ca: gradina de copii, scoale primare, de adulti, elementare de meserii, medii, etc., dela sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune;

b) Pământul necesar pentru constituirea sau, completarea izlazurilor comunale;

c) Suprafețele necesare pentru mărirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noui, pentru drumuri, adapatori, etc., precum și pentru înființarea de păduri în regiunile de colonizare sau pe pământul impropriu culturii și pasunilor.

Articolul 211

Dacă, prin aplicarea dispozițiunilor de mai sus, suprafața destinată împroprietăririi se restrânge, se va micșora în aceeași proporție și numărul loturilor.

La primirea lotului se va preda fiecărui lotas un certificat provizoriu în care să se constate suprafața și situația lotului.

Îndeplinirea acestei operațiuni se înscrie într-un proces-verbal făcut în trei exemplare, unul rămîne în arhiva primăriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din județ și al treilea se înaintează Casei centrale a împroprietăririi, direcția funciară.

Articolul 212

După ce direcțiunea cadastrului va măsura pământul expropriat, va revizui și lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare și făcînd mențiune în certificatele provizorii de suprafețele găsite în posesia lotasilor. Acest plan de parcelare se face în trei exemplare, unul se depune la primăria locală, al doilea la consilieratul agricol respectiv și al treilea la direcția cadastrului.

Actul definitiv de proprietate se va preda lotasilor numai după achitarea integrală a lotului.

Articolul 213

Întreaga operație a colonizarii regiunilor avînd populatiune rara în înțelesul legii de fața e încredințată Casei centrale a împroprietăririi, care ia măsurile necesare pentru alcătuirea de sate noui, sau mărirea celor existente.

Articolul 214

Casa centrala a împroprietăririi determina localitățile în cari urmează a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale și cu dezvoltarea viitoare, numărul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, portiunile pentru sporirea vetrelor și izlazurile comunale înființate, loturile pentru școala, diferite așezăminte de interese publice și executa lucrările necesare.

Prin derogare la art. 4, 6 și 7 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mărirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cat și înființarea și numirea de noui comune, cătune și sate pe terenurile expropriate din orice regiune a tarii, se face pe baza unui jurnal al consiliului de miniștri.

Planurile nouilor sate se vor întocmi și aplica pe teren de către Casa centrala a împroprietăririi prin direcția cadastrului și lucrărilor tehnice.

Articolul 215

Pentru a înlesni colonistilor înființarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietăririi organizează depozite de materiale pentru construcții. Unelte și semințe, acorda credite colonistilor, executa lucrările tehnice necesare și elaborează, prin direcțiunea cadastrului și a lucrărilor tehnice, planuri de construcții rurale cu devizele de materiale și cheltuieli respective, inlesnind colonistilor executarea, dacă aceștia o cer.

Articolul 216

Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietăririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumătate din aceste cheltuieli să fie restituite de colonisti în timp de 40 ani, prin anuitati cari încep după scurgerea celor dintâi ani dela așezarea colonistilor; cealaltă jumătate rămîne să fie suportată de Casa centrala a împroprietăririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului.

Articolul 217

Au preferinta la colonizare, în ordinea de precădere stabilită în tablourile de improprietarire, locuitorii:

a) din regiune;

b) din județ;

c) din alte județe, și

d) din alte provincii.

Articolul 218

Toate celelalte dispozițiuni din prezentul regulament cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol se aplică și la colonizare.

Articolul 219

Loturile mici se pot vinde, darui sau schimba numai după 5 ani dela punerea în posesie definitivă a loturilor.

Prin punerea în posesie definitivă se înțelege darea în stapanire a loturilor pe baza certificatului provizoriu de improprietarire.

Pînă la plata integrală a prețului, chiar după trecerea celor 5 ani, vînzările, donațiile și schimbările nu se pot face decât în suprafața totală a loturilor, astfel cum au fost cumpărate dela Casa centrala a împroprietăririi.

Cumpărătorii sînt ținuți sa achite integral la facerea actului restul de preț datorat Casei centrale a împroprietăririi.

Nici un act de vânzare sau orice alta mutatiune de proprietate cu titlu oneros ori gratuit, sau creare de drept real asupra unui lot mic, nu se va putea autentifica pînă ce părțile nu vor fi produs recipisa Casei centrale a împroprietăririi de achitarea integrală a prețului lotului.

Articolul 220

Casa, gradina și terenul alăturate sau împreună pînă la cel mult 1 hectar, cari fac corp comun cu casa, sînt intangibile; ele nu se pot ipoteca și nu pot fi urmărite sau vândute silit, sub nici o formă.

Articolul 221

Pământul stapanit de sateni pe baza legilor de improprietarire poate fi înstrăinat cu titlul oneros sau gratuit numai românilor, fără deosebire de sex, cu obligațiunea de a-l pune în valoare personal și cu rezerva dreptului de preemptiune al Statului.

Mutatiunile de proprietate dintre satenii cultivatori manual de pămînt, precum și acele făcute absolvenților scoalelor de agricultura de toate gradele, nu sînt supuse dreptului de preemptiune al Statului.

Acest drept de preemptiune se exercită de Casa centrala a împroprietăririi.

Dacă Casa centrala, în timp de 50 de zile dela depunerea actului, nu răspunde proprietarului lotului ca înțelege sa exercite dreptul de preemptiune în condițiunile actului comunicat, părțile sînt libere a încheia actul; comunicarea răspunsului Casei centrale a împroprietăririi se va face cu adresa oficială, prin notarul comunei, sub luare de dovada.

Articolul 223

Cumpărarea de loturi vândute prin legea agrară și prin legile anterioare de improprietarire nu se poate face de o singura persoana decât pînă la 25 ha în regiunile de munte și deal și 100 ha în regiunile de șes.

Institutiunile culturale recunoscute ca persoane morale, pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult două loturi de câte 5 (cinci) hectare pentru a fi întrebuințate în scopuri culturale și de interes obștesc.

În acest scop, și în prealabil, institutiunile trebuie să ceara autorizarea specială a Casei centrale a împroprietăririi, care va avea dreptul de control asupra întrebuințării lotului.

Instanțele de autentificare și transcriere vor cere sa li se prezinte autorizația de cumpărare data institutiunilor culturale, de care vor face mențiune în procesul-verbal de autentificare.

Articolul 224

Pământul pînă la 10 ha aparținînd satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai către băncile populare, Casa centrala a împroprietăririi sau către instituțiile autorizate de Stat.

Cererile de împrumuturi ipotecare se vor adresa Casei centrale direct sau prin mijlocirea serviciilor județene.

Instanțele de autentificare și înscriere vor refuza încheierea actelor de ipoteca convenite cu persoane particulare.

Articolul 225

Orice înstrăinări sau ipoteci făcute fără respectarea dispozițiunilor de mai sus sînt nule de drept. Nulitatea se va pronunța după cererea Casei centrale, sau a oricărei alte persoane interesate, de instanțele judecătorești, potrivit art. 139 din lege și cu ceea ce era prevăzut acolo. Odată cu nulitatea se va produce și deposedarea cumpărătorului.

În acest caz cînd lotul a fost înstrăinat către o institutiune culturală, Casa centrala va despăgubi institutiunea culturală numai de prețul de cumpărare.

Lotul devenit astfel disponibil va trece în proprietatea Casei centrale, care îl va vinde prin buna învoiala unui alt satean îndreptățit la improprietarire.

Articolul 226

Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sînt supuse restrictiunilor privitoare la pământurile rurale cuprinse în această lege, din momentul terminării constructiunii și începerii funcționarii.

Articolul 227

Dispozițiunile din acest capitol se aplică și loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrăinarea bunurilor Statului și a acelor vândute de Casa rurală, afară de restrictia de 5 ani dela art. 120 din lege.

Se respecta transferarilor pământurilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire și efectuate pînă la data promulgării legii agrare.

Dispozițiunilor legilor din 12 Fevruarie 1879 și 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 și 23 Aprilie 1916 sînt și rămîn abrogate în ceea ce privește înstrăinarea, atît cu titlul oneros, cat și gratuit, a loturilor mici cat și a loturilor asa zise cu declarație din Dobrogea Veche.

Rămîn în vigoare numai dispozițiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietății imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1882.

Restrictia de 5 ani din art. 120 din lege nu se aplică acestor loturi.

Articolul 228

Pământul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pînă la 2 ha la șes și 1 ha la munte și deal.

Pentru locuri de casa, fabrica, grădini de legume, plantații de pomi și vii diviziunea proprietății este permisă fără nici o limita.

Articolul 229

Prin derogare dela codul civil și cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pămînt poate desemna prin testament pe moștenitorul sau moștenitorii beneficiari cari vor avea sa pagubeasca pe comostenitori după normele legii de fața.

Articolul 230

În cazul cînd împărțirea pămîntului între moștenitori nu s-ar putea face, fără a încalcă dispozițiunile art. 120 din lege, și în cazul cînd moștenitorul nu a fost desemnat conform articolului precedent, pământul poate fi atribuit, prin buna înțelegere, unuia din moștenitorii legali, cari sînt ținuți pentru aceasta a se prezenta singuri cînd sînt majori sau prin tutori cînd sînt minori ori interzisi, ori prin minori emancipati, asistați prin curatori, cînd sînt minori emancipati, în fața judecătorului pentru a lua act de învoiala.

Judecătorul de ocol poate să nu aprobe învoiala, numai dacă tutorul sau curatorul e altă persoană decât tatăl și mama moștenitorului și dacă socotește ca învoiala nu ocrotește deajuns interesele moștenitorilor reprezentanți.

Articolul 231

În caz de neînțelegere între moștenitori, judecătorul, în termen de 10 zile dela cererea oricăruia dintre ei, îi va chema pe toți prin citatiuni individuale la domiciliu și va cauta sa stabilească o înțelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor moștenitori, inscriind înțelegerea într-un proces-verbal semnat și de părți.

În cazul cînd părțile nu cad la învoiala, judecătorul va trage la sorți lotul sau loturile ce sînt de împărțit între moștenitori, fixând totodată și prețul potrivit cu valoarea inițială și cu cota de scăzut din aceasta valoare pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar. El va încheia despre toate aceste operațiuni un proces-verbal, semnat și de părțile interesate.

În toate aceste cazuri, judecătorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietăririi, oprind însă la dosar o copie cu semnatura sa.

Articolul 232

Moștenitorul asupra căruia rămîne pământul ia de drept în sarcina sa întreaga suma cuvenită ca despăgubire fiecărui moștenitor în parte și are obligațiunea sa achite partea fiecăruia în termen de 5 ani, și cu o dobînda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începînd cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar și continuand anual la același termen. În caz de întîrziere mai mare de 3 luni dela data cînd urma să fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecătorului de ocol, după normele arătate prin art. 129 din lege, excluderea moștenitorilor cari nu și-au îndeplini obligațiunile, rezilierea împărțelii și facerea unei noui imparteli.

Articolul 233

Constructiunile sau îmbunătățirile funciare făcute în cursul posesiunii de moștenitorul asupra căruia a rămas lotul, nu împiedica operațiunea din articolul precedent, judecătorul urmând însă sa stabilească pe baza unei evaluări drepturile la despăgubiri.

Articolul 234

Hotărîrea judecătorului de ocol, în cazurile prevăzute de art. 231, 232, 233, va fi definitivă și va fi data fără recurs.

Articolul 235

Moștenitorii loturilor pot să se imprumute la Casa centrala a împroprietăririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie să răspundă celorlalți comostenitori.

În acest caz Casa centrala a împroprietăririi va incasa odată cu ratele împrumutului acordat și anuitatea datorită pentru plata prețului loturilor.

Articolul 236

Toți proprietarii de pămînt vor declara indivizibilă și supusă transmisiunii, după dispozițiunile cuprinse în acest capitol, o suprafața de 50 ha.

Declarația va fi facuta în scris la judecătoria de ocol respectiva de către proprietari, cari se vor prezenta în persoana sau prin procurator, cu procura autentică.

Declarația va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situația, întinderea și vecinătățile terenului ce voește sa declare indivizibil și semnatura proprietarului.

În caz cînd proprietarul nu știe carte, declarația poate fi semnată de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecătorii de ocol. Judecătorul de ocol va primi declarația scrisă a proprietarului, va lua act de voința lui și va încheia proces-verbal de cele constatate.

Declarația și procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcătuit și ținut la judecătoria de ocol pe numele proprietarilor.

Articolul 237

Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pămînt au libertatea de a dona sau a testa porțiunea indivizibilă arătată în art. 126 din lege, fără obligațiunea pentru donator sau legatar de a raporta, nici chiar în numerar, excedentul peste cotitatea disponibilă.

Articolul 238

Pentru a se asigura putinta exploatării lesnicioase și prielnice a pămîntului prin reunirea proprietăților rurale formate din mai multe parcele răzlețe, prin așezarea izlazurilor și a tuturor terenurilor cu destinația specială în situația cea mai potrivita cu scopul căruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios în toate parcelele și în genere prin parcelarea rațională a proprietății rurale, în raport cu necesitățile agricole, Casa centrala a împroprietăririi, prin direcțiunea cadastrului și a lucrărilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.

Articolul 239

Pentru asigurarea unei bune culturi a pămîntului micei proprietăți, o cat mai buna întrebuințare a izlazurilor comunale, cum și punerea în valoare a produselor micii proprietăți, Casa centrala a împroprietăririi are dreptul de a stabili și impune micilor proprietari obligațiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura și tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura rațională și intensiva la desfacerea produselor lor și îmbunătățirea rasei vitelor, determinând și sancțiunile de luat.

Articolul 240

Toți cumpărătorii de loturi după legea agrară, aflați într-o alta comuna, la o distanta mai mare de 15 km de comuna lor de reședința, sînt datori ca, în termen de cel mult trei ani dela luarea în stapanire a lotului, să se mute în comuna de care depinde lotul.

Se exceptează funcționarii publici, muntenii improprietariti la camp cu loturi pînă la 2 ha și lotasii care pastrandu-și locuinta rămîn totuși mai aproape de loturile lor, decât dacă s-ar muta în comuna de care depinde lotul.

Articolul 241

Acei care nu vor îndeplini obligațiunile prevăzute în articolele de mai sus, vor fi deposedati fără somație, după cererea Casei centrale a împroprietăririi, printr-o hotărîre pronunțată de judecătorul de ocol, după ce va fi citat pe cel a cărui deposedare se cere.

Hotărîrea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile libere dela pronunțare, dacă părțile sînt prezinte, și dela comunicare, dacă lipsesc. Apelantul este dator sa arate motivele apelului, sub pedeapsa anulării apelului.

Tribunalul va judeca în camera de consiliu, în termen de 15 zile maximum, de urgenta și cu precădere; hotărîrea tribunalului va fi definitivă, fără opoziție sau recurs.

Procedura va fi gratuita și părțile se vor cita din oficiu.

Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea ratelor plătite pentru pămînt și a valorii clădirilor și sadirilor.

Articolul 242

Cumpărătorii de loturi după legile anterioare cari pînă la promulgarea legii agrare nu s-au așezat la lotul cumpărat în termenele prevăzute de acele legi și nu l-au cultivat singuri, vor fi deposedati pe cale administrativă.

Articolul 243

În toate cazurile de deposedare loturile intră în proprietatea Casei centrale a împroprietăririi care va dispune de ele conform prevederilor legii agrare.

Articolul 244

Cumpărătorii de loturi cari nu vor fi achitat patru rate semestriale din preț, vor fi deposedati de către Casa centrala a împroprietăririi, pe cale administrativă, în termen de 3 luni dela data incunostintarii, fără judecata și fără îndatorirea de a urmări, în prealabil, încasarea ratelor.

Încunoștințarea se va face de Casei centrale a împroprietăririi cu adresa oficială, prin notar, sub luare de dovada.

Articolul 245

De îndată ce s-a făcut improprietarirea și satenii au fost puși în posesia loturilor, ei nu vor mai plati arenda dacă prețul pămîntului expropriat a fost fixat, ci anuitatea prețului, care va fi divizat în rate semestriale calculate pe baza unei dobânzi de 5% pe an și amortisment după tabela. Dobînda de întîrziere va fi de 6% pe an.

Articolul 246

Pământul cultivabil expropriat pe baza decretului-lege No. 3697/918, și a legii agrare, se va vinde satenilor muncitori de pămînt prevăzuți în art. 77 și următorii din lege în loturi mici.

Prețul vânzării nu va putea întrece de 20 ori prețul regional de arenda, fixat în anul 1916 de către consiliul superior al agriculturii pentru anii 1917-1922. El va fi stabilit deocamdată pe baza suprafețelor trecute în actele de improprietarire provizorii, rămînînd ca lichidarea definitivă a prețului să se facă după ce direcțiunea cadastrului va întocmi, conform art. 113 al legii, planul definitiv de parcelare.

Toate celelalte vânzări, cum și răscumpărarea acordată embaticarilor, se vor face pe prețul exproprierii stabilit la art. 36 al legii.

Articolul 247

Plata pămîntului pentru toate vînzările se face în principiu în momentul intrării în posesie.

Acelora cari nu vor fi în măsura sa plătească în întregime pământul primit, se va acorda un termen de plată în rate pînă la 20 ani, cu condițiunea de a vărsa înainte cel puțin 20% din preț. Pentru satenii lipsiți, ministerul agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar, va putea reduce aceasta obligație.

Încasarea sumelor datorite se urmărește conform legilor ce sînt sau vor fi în vigoare pentru urmărirea veniturilor Statului, în baza rolurilor ce se vor trimite administrațiilor financiare.

Articolul 248

Din ratele ce se vor plati de cumpărători, partea reprezentând dobînda banilor se va înscrie în veniturile generale ale Statului.

În ce privește plățile anticipate, avansurile din preț și cota de amortisment cuprinsă în rate, ele vor fi consemnate, prin îngrijirea administrațiilor financiare, la Casa de depuneri și consemnațiuni, în contul și la dispoziția Casei centrale a împroprietăririi, direcțiunea Creditului ipotecar, spre a forma "fondul pentru amortizarea exproprierilor făcute pentru cauza de utilitate naționala".

Articolul 249

Casa centrala a împroprietăririi va vărsa din acest fond în fiecare an ministerului de finanțe, spre a fi încasate la Stat, sumele prevăzute pentru amortizarea anula prin tragere la sorți a titlurilor de renta amortizabila emise pentru plata exproprierilor, precum și sumele ce se plătesc anual de Stat drept amortisment Creditului funciar rural pentru stingerea împrumuturilor ipotecare, cari grevează către acea societate pământurile expropriate și cari ipoteci ar fi fost luate de Stat, conform legii, asupra sa. Restul ce va rămîne disponibil din fondul consemnat va fi întrebuințat de Casa centrala a împroprietăririi, de asemenea la amortizarea prin tragere la sorți a titlurilor de renta amortizabila, emise pentru plata pămîntului expropriat în plus și peste cota anuală înscrisă pentru amortizare.

Articolul 250

Plata prețului pasunilor comunale înființate sau completate prin legea promulgată prin decretul No. 3865 din 22 Septemvrie 1920 se face de comune, în condițiunile prevăzute în acest capitol pentru sateni.

Articolul 251

Casa centrala a împroprietăririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pămînt, sa cumpere portiunile de teren rămase pe seama proprietarului.

Articolul 252

Prin derogare dela art. 1252 și 1253 din codul civil, toate proprietățile rurale ale minorilor, interzișilor, precum și cele supuse regimului dotal, pot fi înstrăinate prin buna învoiala, fără îndeplinirea altor formalități decât încuviințarea tribunalului, luându-se garanțiile necesare conform dispozițiunilor codului civil pentru conservarea sumelor provenind din preț.

În caz cînd prin actele dotale ale femeilor maritate sub acest regim se prevede întrebuințarea averilor dotale exclusiv în cumpărare de moșii sau plasari în efecte rurale, sotii vor putea, cu autorizarea justiției, întrebuința fondurile lor dotale în cumpărări de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în aceasta privinta, cu derogare dela dispozițiunile actelor dotale.

Articolul 253

Prețul pămîntului pentru mosiile cari au fost proprietatea județelor, comunelor și persoanelor juridice cu caracter de utilitate publică și cari au trecut în proprietatea Statului, în baza legii din 18 Martie 1912, va fi acela care se fixează de organele de aplicare ale legii agrare.

De îndată ce aceste prețuri rămîn definitive, titlurile de renta perpetua de 4% emise în baza legii din 18 Martie 1912, vor fi înlocuite prin noui titluri de renta perpetua de 5% calculată în felul mai sus arătat și reprezentând 80% asupra intinderilor trecute în stăpânirea Statului. Pentru restul de 20% se va plati așezămintelor deocamdată o dobînda de 5% pe an pînă la masuratoarea definitivă a mosiilor, cînd se va emite, de va fi cazul, un supliment de renta perpetua de 5%.

La calcularea prețului cuvenit așezămintelor se va tine seama numai de prețuirea pămîntului. Așezămintele nu au drept la plusul de dobînda cuvenit în baza titlului de renta perpetua de 5%, decât în momentul emisiunii noului titlu.

Articolul 254

Toate operațiunile financiare decurgînd din expropriere și improprietarire se fac prin Casa centrala a împroprietăririi.

Articolul 255

Toate actele și transmisiunile, fără nici o excepție, privitoare la expropriere și comasare, precum și toate actele judiciare în legătură directa cu exproprierea, comasarea și improprietarirea, făcute în executarea legii, sînt scutite de orice taxe de timbru și înregistrare.

Articolul 256

Toate termenele din acest regulament se socotesc pe zile libere.

Articolul 257

Prezentul regulament întocmit în baza art. 156 din legea pentru reforma agrară din vechiul Regat completează și lamureste dispozițiunile acelei legi.
──────────────────