Legea nr. 4287/1921

Articolul 1

Se ratifica dispozițiunile luate de Consiliul dirigent al Transilvaniei prin decretul No VII din 6/19 Fevruarie 1919, cu modificările aduse prin prezenta lege.

Articolul 2

Sînt și rămîn nule de drept și de fapt următoarele acte referitoare la bunurile de orice natura din tinuturile alipite regatului României prin hotărîrea Adunării naționale dela Alba Iulia din 1 Decemvrie st. n. 1918:

I. În ceea ce privește bunurile Statului

1. Toate actele de orice natura încheiate după 1 Decemvrie st. n. 1918, fie de guvernul ungar, fie de organele sale, fie de orice alte persoane sau de orice organ altul decât guvernul român prin ministrul respectiv;

2. Toate actele de orice natura cari, deși încheiate înainte de 1 Decemvrie st. n. 1918, intră în vreuna din categoriile următoare:

a) Cele cari deși erau investite cu toate formele legale, n-au fost înscrise în cărțile funduare pînă la 1 Decemvrie st. n. 1918, sau a căror înscriere posterioară s-a făcut fie fără nici o autorizare, fie cu autorizarea vreunui organ altul decât guvernul român prin ministrul respectiv sau o deciziune a Consiliului dirigent, luată în urma unei deliberări a acelui Consiliu;

b) Cele pentru desăvârșirea cărora sau pentru înscrierea cărora în cărțile funduare era nevoie de o aprobare specială a guvernului ungar sau în genere a autorităților superioare, dacă aceasta aprobare nu s-a dat deloc sau s-a dat de oricine după 1 Decemvrie st. n. 1918, fie ca aceste acte au fost sau n-au fost înscrise încă în cărțile funduare.

II. În ceea ce privește bunurile județelor (comitatelor), comunelor, institutiunilor publice și de utilitate publică, fundatiunilor de orice natura și în genere tuturor institutiunilor puse sub supravegherea sau controlul Statului

Toate actele de orice natura cu privire la aceste bunuri, încheiate de oricine, dar pentru desăvârșirea cărora sau pentru înscrierea cărora în cărțile funduare era nevoie de aprobarea Regelui ungar, a guvernului ungar și în genere a autorităților superioare, dacă aceasta aprobare nu s-a dat deloc, dacă s-a dat de oricine, după 1 Decemvrie st. n. 1918, precum și dacă, pe baza aprobărilor date anterior, înscrierea în cărțile funduare s-a efectuat după 1 Decemvrie st. n. 1918, pe baza autorizațiunii vreunui organ altul decât guvernul român prin ministrul respectiv.

Articolul 3

Nulitatea din art. 2 este de ordine publică, poate fi invocată de oricine oricînd și chiar din oficiu, fie pe cale principala, fie pe cale incidentala sau de apărare înaintea oricărei instanțe.

Articolul 4

Șefii judecătorilor de ocoale sau cei cari au sau vor avea în atributiunea lor privegherea protocoalelor, cărțile funduare, sînt obligați a radia din oficiu și de îndată, precum și după simpla cerere a celor interesați toate actele declarate nule prin art. 2 de mai sus.

Articolul 5

Statul, județele (comitatele), comunele, precum și toate celelalte fundatiuni și instituțiuni prevăzute în art. 2, vor reintra în stăpânirea imediata și libera de orice sarcini a bunurilor deținute de tertele persoane, direct sau prin transmisiune dela alții, pe baza actelor declarate nule prin prezenta lege, fără a putea fi obligate la nici o restituire de nici o natura, fie ca preț, fie ca despăgubire sau alta cheltuiala oarecare și fără sa li se poată opune vreun drept de retentiune, efectul posesiunii de un an sau orice alt drept de orice natura ar fi el.

Se rezerva însă cumparatorilor dreptul de a cere restituirea sumelor plătite la alte persoane decât cele enumerate mai sus, prin acțiune în justiție.

Articolul 6

În ceea ce privește actele referitoare la bunurile prevăzute în art. 2 încheiate, aprobate sau înscrise în cărțile funduare în intervalul dela 18 Octomvrie st. n. 1918 pînă la 1 Decemvrie st. n. 1918, se dispune următoarele:

1. Cele încheiate de guvernul ungar sau organele sale, fie ca au fost, fie ca n-au fost înscrise în cărțile funduare, sînt și rămîn nule de drept și de fapt dacă n-au fost declarate conform art. 2 din decretul No. VII/919 al Consiliului dirigent, pînă la 30 Iunie st. n. 1920 și li se vor aplica în totul dispozițiunile din art. 3, 4 și 5 de mai sus;

2. Cele din aliniatul precedent pentru cari s-a făcut declarația pînă la 30 Iunie st. n. 1920, precum acele cari pentru desăvârșirea sau înscrierea lor în cărțile funduare erau supuse unei aprobări sau autorizatiuni oarecare în modul arătat în art. 2, aprobare sau autorizațiune care s-a dat în intervalul dela 18 Octomvrie st. n. 1918 pînă la 1 Decemvrie st. n. 1918 și înscrierea lor s-a efectuat de fapt în același interval de timp, sînt prezumate ca au fost încheiate sau aprobate atît în privinta desavarsirii lor, cat și în privinta înscrierii lor în dăuna intereselor Statului român și ca atare sînt lovite de aceeași nulitate ca și actele prevăzute în art. 2.

Cei interesați sînt primiți, cu toate acestea, sa îndepărteze aceasta prezumtiune pe calea contestatiunii făcute în termenul și condițiunile stabilite prin articolele următoare.

Articolul 7

Contestațiunile cu privire la actele cari au de obiect transmisiuni, concesiuni sau constituiri de drepturi de orice natura și sub orice formă referitoare la bunuri miniere, petrol, gaz metan, ape minerale, caderi de apa și în genere la orice fel de întreprinderi industriale, se vor introduce la ministerul de industrie și comerț.

Contestațiunile cu privire la toate celelalte acte se vor introduce la ministerul de domenii (serviciul contencios).

Contestațiunile vor fi făcute în scris, în termen de 6 luni dela promulgarea legii de fața, și vor cuprinde pe larg temeiurile de drept și de fapt, avînd alăturate actele pe cari se sprijină, în original sau în copii legalizate, însoțite în orice caz de o traductiune certificată în limba română.

Deciziunea pe care ministrul respectiv va trebui sa o dea asupra fiecărei contestatiuni se va putea ataca cu apel la Curtea de apel din Cluj în termen de 15 zile dela comunicarea ei pe cale administrativă.

Curtea de apel este ținuta a judeca apelul de urgenta și cu precădere, în camera de consiliu, contradictor cu ministerul respectiv.

Apelantul este ținut, sub pedeapsa de nulitate a apelului sau, să facă alegere de domiciliu în Cluj.

Contra deciziunilor Curții de apel se poate face recurs de oricare din părți, în termen de 15 zile dela pronunțare, prin declararea lui în scris la grefa Curții respective.

Recursurile se vor judeca de către secțiunea III a înaltei Curți de casație, de urgenta și cu precădere. În caz de casare, înaltă Curte va evoca fondul și va judeca în ultima instanța.

Toate deciziunile ministrului, Curții de apel și înaltei Curți de casație se dau fără drept de opoziție.

Admiterea apelurilor sau recursurilor nu poate indritui condamnarea Statului la cheltuieli de judecată.

Articolul 8

Contestațiunile, apelurile și recursurile, precum și întreaga procedura sînt scutite de orice taxe de timbru și portarei.

Articolul 9

Deciziunile de respingerea contestatiunilor rămase definitive se vor comunică în extract oficiilor cărților funduare pentru radierea imediata a actelor respective.

Articolul 10

Fața cu actele pentru cari nu s-ar fi făcut contestatiune în termenul defipt prin art. 7, precum și fața cu acele pentru cari contestațiunile s-au respins, se vor aplica în totul dispozițiunile articolelor 3, 4 și 5 din prezenta lege.

Articolul 11

Un regulament va desvolta, în caz de se va simți nevoia, principiile stabilite prin prezenta lege.

Articolul 12

Toate dispozițiunile contrarii acestei legi sînt și rămîn abrogate.

Această lege s-a votat de Senat în ședința dela 4 Iulie anul 1921 și s-a adoptat cu unanimitate de cinci zeci și noua voturi.

Vice-președinte,

G. G. Mironescu

(L. S. S.)

Secretar,

Ioan Papp

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților în ședința dela 20 Iulie anul 1921 și s-a adoptat cu unanimitate de noua zeci și opt voturi, contra patru.

Vice-președinte,

Dr. Avram Imbroane

(L. S. A. D.)

Secretar,

Nicolae G. Manolescu

Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial.