Decizia nr. 92/1997

Ioan Muraru - președinte

Nicolae Popa - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Andrei Mihaela și Dobrescu Anca Casandra-Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 29 octombrie 1996 *).

-------------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Decizia nr. 131 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. În motivarea soluției s-a reținut ca asupra dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, statuand ca ele sunt constituționale. De asemenea, cu privire la prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a constatat ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă și obligatorie, Curtea Constituțională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepția de neconstituționalitate, și a decis ca dispozițiile art. 330^1 sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.

Împotriva aceste decizii, Andrei Mihaela și Dobrescu Anca Casandra-Gabriela au declarat recurs, sustinand, în esenta ca:

- s-a respins greșit excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, deoarece acestea încalcă principiile autorității lucrului judecat și stabilitatii hotărârilor judecătorești. Textul art. 330 din Codul de procedură civilă nu se corelează cu dispozițiile din Codul de procedură penală, unde termenul pentru declararea recursului în anulare este de un an. Stabilirea unui termen pentru introducerea recursului în anulare și în civil nu ar fi o atingere adusă valorilor sociale ocrotite de aceasta reglementare, ci, dimpotriva, ar constitui un act de stimulare a organelor abilitate pentru a acționa cu promptitudine;

- dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece nu au în vedere art. 20 din Constituție, potrivit căruia, dacă exista neconcordanta între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului prevede că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî asupra contestației sale privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil";

- dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă și principiul justiției europene, numit al "egalității armelor", care reclama o identitate de tratament procesual între părțile litigante, și deci și a Ministerului Public. În legislația trecută, recursul extraordinar a fost limitat, prin lege, la termenul de un an, pentru a se asigura stabilitatea hotărârilor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Motivul de recurs referitor la art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondat și urmează a fi respins, deoarece, asa cum în mod întemeiat s-a reținut de către completul de fond, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca prevederile acestui articol sunt constituționale, iar prin susținerile făcute de recurenti nu se aduc argumente noi de natura sa modifice soluția respectiva.

Cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea principiilor autorității lucrului judecat și al stabilitatii hotărârilor judecătorești se constata, de asemenea, ca este neîntemeiat. Într-adevăr, principiile invocate de recurenti nu sunt principii constituționale, dar și în situația în care s-ar face abstractie de acest lucru, este de observat ca hotărârile definitive și irevocabile pot fi atacate și pe alte cai, cum ar fi contestația în anulare și revizuirea.

Nici motivele de recurs în legătură cu încălcarea art. 20 din Constituție, a prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a principiului "egalității armelor" nu sunt întemeiate.

Exercitarea recursului în anulare de către procurorul general nu este de natura sa aducă atingere egalității cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice, principiu înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, și nici principiul "egalității armelor" părților litigante, adică egalitatea de tratament în proces. Aceste principii, la care se referă recurentele, privesc egalitatea de tratament a cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nu egalitatea de tratament juridic a cetățenilor cu autoritățile publice. Aplicarea acestor principii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților și de atribuțiile acestora. Astfel, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separației puterilor sau săvârșirea de către judecători a unei infracțiuni legate de hotărârea atacată, pe aceasta cale. În schimb, părțile, potrivit art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv. Competența Ministerului Public nu încalcă principiul egalității cetățenilor și dreptul părților la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii pentru părțile în proces a accesului la toate căile de atac. Asa fiind, se retine ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora numai procurorul general poate exercita recursul în anulare, sunt în concordanta cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, care dau în competența legii stabilirea căilor de atac și a modului lor de exercitare. De asemenea, aceste prevederi nu contravin nici art. 20 din Constituție și nici textelor menționate din actele internaționale la care România este parte, întrucât recurentele au posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor lor.

Cu privire la critica potrivit căreia posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărârilor judecătorești "oricând" ar încalcă și prevederea art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, referitoare la judecarea cauzei într-un termen "rezonabil", Curtea constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceasta situație, urmează a se admite recursul și, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ținând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a se modifica decizia atacată, în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca fiind lipsită de obiect.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Andrei Mihaela și Dobrescu Anca Casandra-Gabriela împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 131 din 29 octombrie 1996

privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă.

Admite recursul declarat de Andrei Mihaela și Dobrescu Anca Casandra-Gabriela privind dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă modifica Decizia Curții Constituționale nr. 131 din 28 octombrie 1996, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 1997.