Decretul nr. 224/1951

Articolul 1

Urmărirea restantelor și majorărilor din impozite, taxe și alte venituri bugetare, datorate de populație se poate face, și prin scoaterea în vânzare a bunurilor imobiliare aparținînd restantierului.

Articolul 2

Vânzarea imobiliară se încuviințează de către Judecătoria Populara a locului unde este situat imobilul, la cererea unității financiare care a pornit urmărirea.

Articolul 3

Dacă debitorul nu a achitat, în termenele legale, datoriile din impozite, taxe și alte venituri bugetare, se va proceda la sechestrarea averii imobiliare a acestuia și a familiei lui (soț, sotie, copii și părinți), cu care are gospodărie comuna și au mai multe imobile.

Sechestrarea averii imobiliare se face de un inspector financiar sau alt funcționar desemnat de circumscripția sau secțiunea financiară respectiva.

Odată cu aplicarea sechestrului se va da debitorului un avertisment scris prin care i se pune în vedere ca dacă în termen de zece zile de la aplicarea sechestrului pe averea imobiliară nu va achită suma datorată i se va scoate imobilul în vânzare.

Articolul 4

Nu se poate sechestra și scoate în vânzare casa de locuit cu anexele sale, în total sau în parte, locuita efectiv de debitor cu familia sa.

Articolul 5

Procesul verbal de sechestru se întocmește în trei exemplare și va cuprinde:

- Data și locul întocmirii procesului verbal de sechestru;

- Numele, prenumele și funcția organului financiar care îl întocmește;

- Numele, prenumele și domiciliul debitorului;

- Numele și prenumele martorilor;

- Suma datorată și natura debitului;

- Descrierea generală a imobilului sau părții de imobil ce se scoate în vânzare și locul unde este situat;

- Evaluarea imobilului;

- Averea imobiliară scutită de urmărire.

În procesul verbal de sechestru se vor consemna plângerile sau observațiunile făcute de debitor sau mărturii asupra modului cum s-a aplicat sechestrul.

Procesul verbal se va semna de cel care l-a întocmit, de debitor și martori. Refuzul acestora de a semna se va consemna în procesul verbal.

Un exemplar din procesul verbal de sechestru se va preda debitorului, unul rămîne la unitatea financiară care a început urmărirea, iar altul se va inainta judecătoriei populare pentru a dispune transcrierea în registrul de transcripțiuni sau în Cartea Funduara.

Articolul 6

Șeful Secțiunii Financiare orășenești (raionale) poate permite debitorului sa vândă imobilul sechestrat în total sau în parte pentru achitarea sumei datorate.

Articolul 7

În cazul cînd debitorul n-a achitat sumele datorate în termenul de zece zile de la înmânarea avertismentului prevăzut de art. 3 din prezentul Decret, unitatea financiară care urmărește debitul va cere judecătoriei populare a locului unde este situat imobilul sa încuviințeze vînzarea.

Articolul 8

Cererea de încuviințare va cuprinde:

- Numele, prenumele și domiciliul debitorului;

- Legea pe baza căreia a fost stabilit debitul;

- Suma de plată și perioada de timp pe care este datorată;

- Imobilul ce se urmărește și locul unde este situat.

La cerere se va atașa dosarul de urmărire care va cuprinde:

- Copia înștiințării de plată și dovada inmanarii acesteia;

- Un exemplar din procesul verbal de sechestru;

- Dovada de primire a avertismentului de plată;

- Un extras din rolul debitorului, cu arătarea quantumului debitorului urmărit.

Articolul 9

În termen de cinci zile de la primirea cererii și dosarului, judecătorul verifica dacă acestea conțin toate elementele prevăzute la art. 8.

Dacă cererea a fost introdusă fără respectarea dispozițiunilor de mai sus, judecătorul o restituie cu întreg dosarul unității financiare respective, acordînd un termen pentru completarea actelor.

În cazul cînd în termenul acordat nu se fac completările cerute, cererea se considera neintrodusa, iar judecătorul va înștiința serviciul financiar ierarhic superior celui obligat a face completarea.

Articolul 10

Pentru cererile făcute cu respectarea dispozițiunilor art. 8, judecătorul fixează termenul de judecată în cel mult zece zile de la primirea cererii și dispune citarea părților.

Articolul 11

La primul termen de înfățișare, debitorul urmărit sau terții interesați, sînt obligați să depună, sub sancțiunea decăderii, toate probele de care înțeleg să se servească.

În cazul cînd părțile, deși citate legal, nu se prezintă, judecătoria populara examinează cazul în lipsa lor.

Articolul 12

Dacă debitorul prezintă judecătorului, fie înainte de termenul de judecată, fie la judecata, dovada achitării sumei datorate, judecătorul da o încheiere de încetare a urmăririi.

Articolul 13

În soluționarea cazului, judecătoria populara examinează:

a) Dacă felul impozitului, taxei sau altor venituri bugetare ce se urmăresc sînt prevăzute de lege;

b) Dacă persoana urmărită poate fi obligată, potrivit legii, la plata acelui impozit, taxa sau venit bugetar;

c) Dacă stabilirea debitului s-a făcut cu respectarea procedurii legale;

d) Dacă debitorului i s-au acordat scutirile sau reducerile la care avea dreptul potrivit legii.

Articolul 14

Dacă impozitul, taxa sau alte venituri bugetare ce se urmăresc, nu sînt prevăzute de lege, instanța respinge cererea unității financiare.

Dacă din dezbateri rezultă ca impozitul sau taxa au fost greșit calculate, judecătoria populara suspenda judecarea cererii și restituie dosarul unității financiare pentru recalculare.

Cînd unitatea financiară găsește că nu este cazul de recalculare, înaintează dosarul cu propuneri unității financiare superioare. Aceasta se pronunța asupra calculului impozitului și trimite dosarul cu adresa motivată, direct judecătoriei respective pentru reluarea judecații.

Instanța nu poate acorda eșalonări de plată și nici anula sau judeca în fond stabilirea debitului.

Articolul 15

Dacă judecătoria populara stabilește ca urmărirea este legală, da o hotărîre prin care încuviințează vînzarea imobilului de către organele Ministerului Finanțelor și obliga pe debitor la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărîrea este supusă recursului la instanța superioară, în termen de zece zile de la pronunțare.

Recursul nu suspenda executarea.

Articolul 16

Imediat după obținerea hotărîrii judecătoriei populare, unitatea financiară va fixa termenul de vânzare, care nu poate fi mai mare de 15 zile de la pronunțarea hotărîrii.

În acest scop, se vor emite publicațiile de vânzare, care vor cuprinde:

- Numele unității financiare care face urmărirea;

- Numele și prenumele debitorului urmărit;

- Descrierea imobilului urmărit;

- Evaluarea imobilului;

- Data, ora și locul unde se va face vînzarea;

- Denumirea judecătoriei populare care a încuviințat vînzarea, numărul și data hotărîrii respective.

Publicația de vânzare va fi afișată la locul imobilului și la usa unității financiare urmaritoare cu cel puțin cinci zile înainte de ziua fixată pentru vânzare.

Dacă debitorul achită suma datorată, majorările și cheltuielile de judecată, înainte de termenul fixat pentru vânzare, sau chiar în ziua vânzării, aceasta nu se mai face.

Articolul 17

Vânzarea se face la evaluarea prevăzută în procesul verbal de sechestru.

Rezultatul vânzării se va consemna într-un proces verbal.

Vânzarea este interzisă către sectorul particular.

Articolul 18

Dacă la primul termen vînzarea nu se poate face din lipsa de cumpărători, imobilele vor fi predate fără plata Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare din orașul sau comuna unde este situat imobilul, încheindu-se despre aceasta proces verbal.

În acest caz, debitul urmărit se scade cu suma reprezentând evaluarea imobilului, iar dacă evaluarea este mai mare, scăderea se face numai în limita debitului.

Articolul 19

Dispozițiunile prezentului Decret se aplică cu începere de la data publicării în Buletinul Oficial. Urmăririle începute potrivit legii anterioare vor continua după acea lege, dacă unitatea financiară nu începe o noua procedura de urmărire potrivit prezentului Decret.

Articolul 20

Dispozițiunile cuprinse în art. 240 pînă la

art. 272 inclusiv din legea Nr. 269 din 1 Aprilie 1942 , pentru Codul de Procedura Fiscală, cu toate modificările ulterioare, se abroga.