Decizia nr. 288/1997
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 ai ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Lucian Stangu - președinte
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Florentina Geangu - magistrat-asistent
------------
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.051/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimata-reclamanta Soneriu Irina Mihaela.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile acestor texte de lege contravin următoarelor dispoziții ale Constituției:
- art. 21, întrucât se tinde la îngrădirea drepturilor cetățenești de a se adresa liber justiției, ceea ce echivaleaza cu nesocotirea unui drept garantat de Constituție;
- art. 150 alin. (1) din Constituție, întrucât prin recursul în anulare se urmărește a se da efecte juridice unei norme care, în esenta, contravine legii fundamentale;
- art. 20 din Constituție, coroborat cu prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în anul 1948, sub aspectul instituirii prin art. 330 din Codul de procedură civilă a instituției recursului în anulare.
De asemenea, se susține ca norma prevăzută de art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu este constituțională, deoarece "nu reglementează condițiile și termenul de exercitare a acestei cai extraordinare de atac".
Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție a apreciat ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituție și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția invocată, fiind legal sesizată.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând prevederile acestui text sunt constituționale.
Textele criticate nu contravin dispozițiile art. 21 din Constituție, deoarece exercitarea unei cai de atac, în speta recursul în anulare, exclusiv de procurorul general, este în concordanta cu dispozițiile art. 130 din Constituție, potrivit cărora Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor.
*) Definitivă prin nerecurare.
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constat următoarele:
Articolul 330
și 330^1 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece acest text al Constituției se referă la legile și celelalte acte normative anterioare intrării în vigoare a Constituției; or, dispozițiile criticate au fost adoptate ulterior prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
Dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă nu încalcă Declarația Universala a Drepturilor Omului, adoptată de O.N.U. în anul 1948 și nici dispozițiile art. 20 din Constituție, deoarece, pe de o parte, unele texte nu au nici o incidența cu problema de constituționalitate pusă în discuție (art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului), iar pe de altă parte, celelalte texte ce se pretinde a fi fost incalcate nu pun în discuție necesitatea garantarii, pentru toate părțile din proces, a dreptului de a exercita toate căile extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Dimpotriva, art. 128 din Constituție stabilește ca exercitarea căilor de atac se face în condițiile legii.
Prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asa cum au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, nu contrazic dispozițiile constituționale, întrucât reglementează termenul de exercitare a acestei cai de atac, de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod, iar condițiile de exercitare sunt cele prevăzute de art. 330, art. 330^3 și de art. 330^4 din Codul de procedură civilă.
Pentru motivele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Soneriu Irina Mihaela, în Dosarul nr. 1.051/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 1 iulie 1997.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.