Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 548/1997

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

prezumat în vigoare

Data actului
4 decembrie 1997
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 79 din 19 februarie 1998
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 9.153 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Muraru - președinte

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Valer-Vasilei Bica - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 9.882/1996, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată de Neustadter Kurt în proces cu Consiliul Local Brașov, într-o cauza civilă având ca obiect constatarea nulității unui act privind o suprafața de teren.

Din conținutul încheierii nu rezultă care sunt motivele pentru care s-a ridicat excepția, însă clauzele scrise, anexate, rezultă ca autorul acesteia considera neconstitutional

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , deoarece contravine dispozițiilor art. 12 din Constituția din 21 august 1965, precum și prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituția din 1991.

În opinia instanței, excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece exista "o vădită contradictie între dispozițiile legii fundamentale a tarii, care statuează interdicția privind proprietatea asupra terenurilor numai în privinta cetățenilor străini și apatrizilor și prevederilor legii fondului funciar, care se referă și la persoanele fizice care nu au domiciliul în România".

Potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Nici una dintre aceste autorități nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA

examinând încheierea de sesizare și concluziile scrise ale autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, precum și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine:

În legătură cu competența de soluționare a excepției, Curtea constata ca aceasta intră în atribuțiile sale, chiar dacă dispozițiile

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , invocate a fi neconstituționale, sunt anterioare Constituției, întrucât au produs efecte și după intrarea ei în vigoare.

Textul

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , a cărui constituționalitate se contesta, este următorul:

"Persoanele fizice care nu au cetățenia română și domiciliul în România, precum și persoanele juridice care nu au naționalitate română și sediul în România nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii.

Persoanele prevăzute în alineatul precedent, care dobândesc în proprietate terenuri prin moștenire, sunt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la data dobândirii, sub sancțiunea trecerii în mod gratuit a acestora în proprietatea statului și administrarea Agenției pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală.

Persoanele prevăzute la alin. 1, care au dobândit în proprietate terenuri înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, sunt obligate să le înstrăineze în termen de 1 an de la această dată, sub sancțiunea trecerii în mod gratuit a terenurilor în proprietatea statului și în administrarea Agenției pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală."

Acest text legal se raportează la dispozițiile Constituției din anul 1991 și nu la cele ale Constituției din 21 august 1965, astfel cum susține autorul excepției, deoarece aceasta ar avea semnificatia încălcării principiului constituțional al neretroactivitatii legii, ce se aplică și controlului constituționalității acesteia. De aceea, asa cum s-a statuat și prin Decizia nr. 73, pronunțată la 19 iulie 1995 de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea nu este competența sa examineze concordanta legilor anterioare Constituției cu prevederile constituționale existente la data adoptării lor.

De altfel, actul normativ cu valoare constituțională în vigoare la data adoptării

Legii nr. 18/1991

era

Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989

privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale.

În ceea ce privește constituționalitatea

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 342 din 29 septembrie 1997, definitivă și obligatorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997, statuand ca prevederile acestuia contravin dispozițiilor art. 41 alin. (2), (7) și (8) din Constituție, fiind deci abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentală.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esenta, următoarele:

- art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituție, prevăzând imperativ ca străinii și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu face nici o distincție privind domiciliul străinilor și al apatrizilor, ceea ce duce neîndoielnic la concluzia ca, oriunde ar domicilia, aceste persoane nu pot dobândi terenuri în țara noastră.

Cat privește persoanele juridice străine, acestea nu sunt nemijlocit avute în vedere în reglementarea constituțională menționată. Este însă neîndoielnic ca nici acestea - indiferent unde și-ar afla sediul - nu pot dobândi în proprietate terenuri în România;

- prevederea art. 41 alin. (2) teza a doua din Constituție nu îngăduie nici un fel de distincție între categoriile de acte juridice prin care terenurile ar fi dobândite de străini și apatrizi și nici nu trimite la o eventuala reglementare prin lege a condițiilor în care o asemenea dobândire ar putea avea loc;

- trecerea terenurilor, în mod gratuit, în proprietatea statului, prevăzută la

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 , echivaleaza cu o veritabila confiscare, interzisă de art. 41 alin. (7) din Constituție. O asemenea măsura, care privește bunuri dobândite licit, nu are nici caracterul unei sancțiuni contravenționale, și nici pe acela al unei pedepse, spre a se putea, eventual, justifica prin aplicarea prevederilor art. 41 alin. (8) al legii fundamentale;

- în ceea ce privește alin. 3 al

art. 47 din Legea nr. 18/1991 , care stabilește termenul de 1 an pentru înstrăinarea terenurilor dobândite în proprietate de către persoanele fizice și juridice străine, înainte de intrarea în vigoare a legii, precum și sancționarea trecerii lor în mod gratuit în proprietatea statului, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, de asemenea, textul nu se afla în concordanta cu dispozițiile constituționale. Aceasta deoarece termenul de 1 an de la data intrării în vigoare a legii și-a produs efectele, fiind astfel expirat, iar, măsura confiscării - ceea ce reprezintă de fapt trecerea gratuita a pământului în proprietatea statului - este interzisă de art. 41 alin. (7) din Constituție, în cazul averii dobândite licit, alin. (8) al aceluiași articol statuand ca numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din instrucțiuni sau contravenții pot fi confiscate. Or, ipoteza alin. 3 al art. 47 din Legea fondului funciar se referă la o dobândire licita a terenurilor.

Fața de cele de mai sus, prezenta excepție de neconstituționalitate este inadmisibila, urmând a fi respinsă.

Aceasta consecința se întemeiază, pe de o parte, pe dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora o excepție de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai o prevedere legală în vigoare, or, asa cum s-a arătat, conform deciziei sus-menționate,

art. 47 din Legea nr. 18/1991

este abrogat, iar pe de altă parte, pe prevederile alin. (3) din același articol, potrivit cărora o excepție de neconstituționalitate nu poate avea ca obiect o dispoziție legală constatată ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioară a Curții, or, constatarea abrogării art. 47 este urmarea caracterului neconstitutional al dispozițiilor sale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) și al 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 47 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată de Neustadter Kurt în Dosarul nr. 9.882/1996 al Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 1997.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.