Decizia nr. 25/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Mihai Constantinescu - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocată de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecătoriei Chișineu-Criș.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998 și apoi pentru data de 10 februarie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 22 septembrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 85/1997, Judecătoria Chișineu-Criș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocată de Poclusan Ionel. În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 81 alin. 4 și ale art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, care reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei și, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de vinovăție. Dispozițiile criticate obliga practic pe inculpat ca, înainte de orice condamnare, sa repare prejudiciul prezumat, fără ca acesta să fie stabilit de instanța, pentru a putea beneficia de unul dintre cele doua mijloace de individualizare a executării pedepsei. Condiționarea acordării suspendării executării pedepsei de plată integrală a despăgubirilor, înaintea condamnării definitive, ar insemna ca instanța să se pronunțe, anticipat, asupra cuantumului prejudiciului, gradului de vinovăție a inculpatului, raportului de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciu, precum și modalitatii de reparare a prejudiciului. În acest fel s-ar ajunge la cazul de incompatibilitate, prevăzut la art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Se apreciază, de asemenea, ca textele atacate contravin și art. 6 paragraful 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căruia orice persoană acuzata de infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția este legal stabilită.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale atacate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție.
În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, deoarece plata anticipata a despăgubirilor nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a vinovatiei inculpatului, ci ca o garanție ca partea civilă va fi integral despagubita. Dispozițiile criticate ca neconstituționale au funcția de a asigura repararea pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii și nu reprezintă recunoașterea anticipata a vinovatiei inculpatului. Se considera, de asemenea, neîntemeiată invocarea art. 47 alin. 2 din Codul de procedură penală, privitor la incompatibilitatea judecătorului care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi data în acea cauza. Obligarea inculpatului la plata despăgubirilor nu înseamnă o pronunțare anticipata privind soluția pe care o va da judecătorul în cauza, ci doar o condiție pe care legea o impune inculpatului pentru a putea beneficia de una dintre cele doua măsuri, tot asa cum legea impune inculpatului sa plătească o cauțiune pentru a putea beneficia de liberare provizorie, potrivit art. 160^4 și 160^5 din Codul de procedură penală.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea 47/1992 Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul Penal, potrivit cărora "În cazul condamnării pentru infracțiune prin care s-a produs o paguba, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, numai dacă până la pronunțarea hotărârii paguba a fost integral recuperată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare", urmează a fi respinsă în temeiul art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. Conform textului citat, nu pot face obiectul excepției prevederile legale constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Or, prin Decizia nr. 463 din 13 noiembrie 1997, definitivă și obligatorie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 6 februarie 1998, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile art. 81 alin. 4 din Codul penal sunt neconstituționale. Pentru a pronunța aceasta soluție, prin decizia menționată s-au reținut următoarele:
Articolul 81
alin. 4 din Codul penal, care condiționeaza luarea unei măsuri de politica penală cu consecințe grave, cum este suspendarea condiționată a executării pedepsei, de soluționarea unei probleme de drept extrapenal, creează discriminare între cetățeni, pe criteriul averii, contravenind astfel prevederilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 din Constituție. Inculpatul care nu are posibilitatea obiectivă de acoperire a prejudiciului, înaintea pronunțării hotărârii de condamnare, nu are acces la condamnarea cu suspendarea executării pedepsei. Accesul inculpatului la unele măsuri de politica penală neprivative de libertate, la care el este îndreptățit din punct de vedere al politicii penale și al dreptului penal, nu-i poate fi interzis pe criterii străine politicii penale, cum ar fi acoperirea integrală a prejudiciului.
Repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracțiune și care constituie obiectul acțiunii civile, în cadrul procesului penal, se realizează pe baza regulilor de drept civil și nu poate influența răspunderea penală a autorului prejudiciului. Nerepararea prejudiciului nu condiționeaza răspunderea penală, decât dacă se dovedește reaua-credința a făptuitorului. S-a mai reținut ca, pe lângă discriminarea pe criteriul averii, pe care o determina art. 81 alin. 4 din Codul penal, constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs în măsura pretinsa de persoana vătămată, este contrară principiului consacrat în Constituție și în convenții internaționale, și anume dreptul la un proces echitabil, care să-i asigure posibilitatea de a dovedi în mod exact întinderea drepturilor și obligațiilor în cazul conflictului adus în justiție.
Excepția de neconstituționalitate a art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, potrivit căruia "Dispozițiile art. 81 alin. 4 și alin. 5 se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere", urmează a fi admisă cat privește trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din același cod.
Articolul 86
^1 alin. 4 din Codul penal reglementează problemele referitoare la "suspendarea executării pedepsei sub supraveghere", în condiții identice cu "suspendarea condiționată a executării pedepsei", prevăzută la art. 81 alin. 4 din același cod.
Rezultă ca argumentele care au fundamentat soluția de neconstituționalitate a art. 81 alin. 4 din Codul penal, expuse în Decizia Curții Constituționale nr. 463/1997, sus-citata, își mențin valabilitatea și în legătură cu dispozițiile art. 86^1 alin. 4, cat privește trimiterea la alin. 4 al art. 81 din cod.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 4 din Codul penal, invocată de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecătoriei Chișineu-Criș.
2. Admite excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^1 alin. 4 din Codul penal, invocată de Poclusan Ionel în Dosarul nr. 85/1997 al Judecătoriei Chișineu-Criș, și constata ca aceste dispoziții sunt neconstituționale cat privește trimiterea la prevederile art. 81 alin. 4 din același cod.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 1998.
PREȘEDINTE, dr. Mihai Constantinescu Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.