Convenția din 21 mai 1963

Articolul 1

1. În sensul prezentei convenții:

a) persoana înseamnă orice persoană fizica, orice persoană juridică de drept public sau de drept privat, orice organizație internationala cu personalitate juridică în temeiul legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia și orice stat sau orice subdiviziuni constitutive ale acestuia;

b) cetățean al unei părți contractante cuprinde o parte contractantă sau orice subdiviziuni constitutive ale acesteia, o persoană juridică de drept public ori privat sau orice entitate publică ori privată fără personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părți contractante;

c) exploatant, în ce privește o instalatie nucleara, înseamnă persoana desemnată ori recunoscută de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia ca exploatant al acesteia;

d) stat pe teritoriul căruia se afla instalatia, în ce privește o instalatie nucleara, înseamnă partea contractantă pe teritoriul căreia este situata instalatia sau, dacă aceasta nu este situata pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care exploatează ori sub a carei autoritate este exploatată instalatia;

e) legea instanței competente înseamnă legea instanței care are competența jurisdicțională în temeiul prezentei convenții, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul de legi;

f) combustibil nuclear înseamnă orice material care permite producerea de energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara;

g) produs sau deseu radioactiv înseamnă orice material radioactiv obținut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiatiile emise în cursul acestui proces, cu excepția radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare și sînt susceptibili a fi utilizați în scopuri științifice, medicale, agricole, comerciale sau industriale;

h) material nuclear înseamnă:

1) orice combustibil nuclear, altul decît uraniul natural sau saracit, capabil sa producă energie printr-o reactie în lant de fisiune nucleara în afară unui reactor nuclear, sau în combinație cu alte materiale;

2) orice produs sau deseu radioactiv;

i) reactor nuclear înseamnă orice structura conținînd combustibil nuclear dispus astfel încît să se poată produce o reactie în lant de fisiune nucleara, fără alta sursa de neutroni;

j) instalatie nucleara înseamnă:

1) orice reactor nuclear, cu excepția aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim sau aerian, spre a fi folosit ca o sursa de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;

2) orice uzina care folosește combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare și orice uzina de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzina de retratare a combustibilului nuclear iradiat;

3) orice instalatie în care sînt stocate materiale nucleare, cu excepția depozitarilor în vederea transportului. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate stabili ca mai multe instalații nucleare ale unui exploatant care se afla pe același amplasament vor fi considerate o singura instalatie nucleara;

k) dăuna nucleara înseamnă:

1) decesul sau orice vătămare corporală a unei persoane, orice deteriorare a bunurilor, care provin sau rezultă din proprietățile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăți și a proprietăților toxice, explozive sau altor proprietăți periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deșeurilor radioactive care se afla într-o instalatie nucleara ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalatie nucleara sînt produse în aceasta instalatie, ori sînt trimise la aceasta;

2) orice alte pierdere sau dăuna astfel provocate, în cazul și în măsura în care prevede legea tribunalului competent;

3) dacă legea statului pe teritoriul căruia se afla instalatia prevede orice daunare a persoanei, orice pierdere sau daunare a bunurilor, care provin ori rezultă din orice radiație ionizanta emisă de orice alta sursa de radiatii aflată într-o instalatie nucleara;

l) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte avînd aceeași origine, care cauzează o dăuna nucleara.

2. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate, cînd riscurile sînt suficient de reduse, sa scutească de la aplicarea prezentei convenții mici cantități de materii nucleare, sub rezerva ca:

a) limitele maxime pentru scutirea acestor cantități sa fi fost stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica;

b) pentru orice scutire, statul pe teritoriul căruia se afla instalatia să respecte aceste limite.

Consiliul guvernatorilor va proceda periodic la o revizuire a limitelor respective.

Articolul 2

1. Exploatantul unei instalații nucleare este ținut sa răspundă pentru orice dăuna nucleara, dacă s-a dovedit ca a fost cauzată de un accident nuclear:

a) survenit în aceasta instalatie nucleara;

b) implicind un material nuclear care provine din aceasta instalatie sau este produs în aceasta și survenit:

1) înainte ca răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de acest material sa fi fost asumată, în temeiul unui contract scris, de către exploatantul unei alte instalații nucleare;

2) în absenta unor prevederi exprese ale unui asemenea contract, înainte ca exploatantul unei alte instalații nucleare sa fi preluat acest material;

3) dacă acest material este destinat unui reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, pentru propulsie sau în orice alt scop, înainte ca persoana autorizata sa exploateze acest reactor sa fi preluat materialul nuclear;

4) dacă acest material a fost trimis unei persoane aflate pe teritoriul unui stat necontractant, înainte sa fi fost descărcat din mijlocul de transport prin intermediul căruia a ajuns pe teritoriul acestui stat necontractant;

c) implicind un material nuclear trimis acestei instalații și survenit:

1) după ce răspunderea pentru accidentele nucleare cauzate de respectivul material îi va fi fost transferata, în temeiul unui contract scris, de exploatantul unei alte instalații nucleare;

2) în absenta unei prevederi exprese ale unui contract scris, după ce el va prelua acest material;

3) după ce el va prelua acest material provenind de la persoana care exploatează un reactor nuclear utilizat de un mijloc de transport ca sursa de energie, fie pentru propulsie, fie în orice alt scop;

4) dacă acest material a fost trimis, cu consimțămîntul scris al exploatantului, de către o persoană aflată pe teritoriul unui stat necontractant, numai după ce materialul va fi încărcat pe mijlocul de transport cu care trebuie să părăsească teritoriul acestui stat.

Se înțelege ca dacă o dăuna nucleara este cauzată de un accident nuclear survenit într-o instalatie nucleara și implicind materiale nucleare stocate la aceasta în legătură cu transportul acestor materiale, dispozițiile alin. a) al prezentului paragraf nu se aplică dacă un alt exploatant ori o altă persoană este singura răspunzătoare în temeiul dispozițiilor alin. b) sau c) din prezentul paragraf.

2. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate prevedea în legislația sa ca, în condițiile care vor putea fi specificate, un transportator de materiale nucleare sau o persoană care manipuleaza deșeuri radioactive poate, la cererea sa și cu consimțămîntul exploatantului interesat, să fie desemnat sau recunoscut ca exploatant, în locul acestuia, în ce privește respectiv, materialele nucleare sau deșeurile radioactive. Într-un astfel de caz, acest transportator ori aceasta persoana va fi considerat, în sensul prezentei convenții, ca exploatant al unei instalații nucleare pe teritoriul acestui stat.

3. a) În cazul în care o dăuna nucleara antreneaza răspunderea mai multor exploatanti, ei răspund solidar și cumulativ, în măsura în care este imposibil să se determine cu certitudine care este partea din dăuna imputabilă fiecăruia;

b) În cazul în care un accident nuclear survine în cursul transportului materialelor nucleare, fie într-unul și același mijloc de transport, fie, în cazul depozitarii, în cursul transportului, într-una și aceeași instalatie nucleara și cauzează o dăuna nucleara care antreneaza răspunderea mai multor exploatanti, răspunderea totală nu poate fi superioară cuantumului cel mai ridicat aplicabil față de unul dintre ei potrivit art. V;

c) În nici unul din cazurile menționate la alin. a) și b), răspunderea unui exploatant nu poate fi superioară cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.

4. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 sus-menționat, cînd mai multe instalații nucleare, aparținînd unuia și aceluiași exploatant, sînt implicate într-un accident nuclear, acest exploatant este răspunzător pentru fiecare instalatie nucleara implicata, pînă la concurenta cuantumului care îi este aplicabil potrivit art. V.

5. În lipsa unei prevederi contrare prezentei convenții nici o persoană, alta decît exploatantul, nu răspunde pentru o dăuna nucleara. Totodată, prezenta prevedere este fără efect asupra aplicării oricărei convenții internaționale de transport, în vigoare sau deschisă spre semnare, ratificare ori aderare la data la care prezenta convenție a fost deschisă spre semnare.

6. Nici o persoană nu este răspunzătoare de pierderea sau de dăuna care nu este o dăuna nucleara potrivit alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit alin. k) 2) al aceluiași paragraf.

7. O acțiune directa poate fi intentată contra persoanei care furnizează o garanție financiară potrivit art. VII, dacă legea instanței competente o prevede.

Articolul 3

Exploatantul răspunzător în temeiul prezentei convenții trebuie să dea transportatorului un certificat emis de asigurator sau de persoana care furnizează garanția financiară, cerută potrivit art. VII, ori în numele sau. Certificatul va indica numele și adresa exploatantului, precum și cuantumul, natura și durata de validitate a garanției; persoana prin care sau în numele căruia a fost emis certificatul nu va putea contesta aceste indicații. Certificatul va preciza în plus care este materialul nuclear la care se aplică garanția și va conține o declarație a autorității competente a statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, atestind ca persoana menționată are calitatea de exploatant în sensul prezentei convenții.

Articolul 4

1. Exploatantul răspunde obiectiv de orice dăuna nucleara în temeiul prezentei convenții.

2. Dacă exploatantul face dovada ca dăuna nucleara a rezultat, în totalitate sau în parte, dintr-o neglijența grava a persoanei care a suferit-o ori ca aceasta persoana a acționat sau a omis sa acționeze, cu intenția de a cauza o dăuna, instanța competența poate, dacă legea prevede, sa-l exonereze pe exploatant, în totalitate sau în parte, de obligația repararii daunei suferite de aceasta persoana.

3. a) Nici o răspundere nu incumba unui exploatant, în temeiul prezentei convenții, pentru dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear rezultind direct din acte de conflict armat, ostilitati, război civil sau insurectie;

b) Cu excepția cazului cînd legea statului pe teritoriul căruia se afla instalatia prevede altfel, exploatantul nu este ținut sa răspundă pentru dăuna cauzată de un accident nuclear rezultind direct dintr-un cataclism nuclear cu caracter excepțional.

4. Cînd o dăuna nucleara și o dăuna nenucleara sînt cauzate de un accident nuclear sau, conjugat, de un accident nuclear și de unul sau mai multe evenimente diferite, aceasta alta dăuna, în măsura în care nu poate fi separată cu certitudine de dăuna nucleara, este considerată, în sensul prezentei convenții, ca o dăuna nucleara cauzată de accidentul nuclear. Totodată, cînd o dăuna este cauzată, conjugat, de un accident nuclear vizat de prezenta convenție și de o emisie de radiatii ionizante nevizata de aceasta, nici o dispoziție a prezentei convenții nu limitează și nici nu afectează în alt mod răspunderea față de persoanele care suferă o dăuna nucleara sau, pe cale de regres ori de contribuție, față de orice persoană care ar putea fi ținuta răspunzătoare de aceasta emisie de radiatii ionizante.

5. Exploatantul nu răspunde, în temeiul prezentei convenții, de dăuna nucleara cauzată:

a) insesi instalației nucleare sau bunurilor aflate pe amplasamentul acestei instalații și care sînt ori trebuie să fie utilizate în raport cu ea;

b) mijlocului de transport pe care se afla materialul nuclear în cauza, în momentul accidentului nuclear.

6. Orice stat pe teritoriul căruia se afla instalatia poate să prevadă în legislația sa ca alin. b) al paragrafului 5 sus-menționat nu se aplică, sub rezerva ca în nici un caz răspunderea exploatantului pentru o dăuna nucleara, alta decît dăuna nucleara cauzată mijlocului de transport, sa nu fie inferioară sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.

7. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu afectează:

a) răspunderea oricărei persoane fizice care a cauzat, printr-o acțiune sau omisiune săvîrșită cu intenția de a cauza o dăuna nucleara pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 sus-menționate, nu este ținut sa răspundă în temeiul prezentei convenții;

b) răspunderea exploatantului, în afară prezentei convenții, pentru o dăuna nucleara, pentru care, potrivit alin. b) al paragrafului 5 sus-menționat, exploatantul nu este ținut sa răspundă în temeiul prezentei convenții.

Articolul 5

1. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita răspunderea exploatantului la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear.

2. Orice limite ale răspunderii, stabilite potrivit prezentului articol, nu includ daunele-interese ori cheltuielile acordate de instanța cu titlu de reparare a unei daune nucleare.

3. Dolarul S.U.A. menționat în prezenta convenție este o unitate de cont care echivaleaza cu valoarea-aur a dolarului S.U.A. la data de 29 aprilie 1963, respectiv 35 dolari S.U.A. pentru o uncie de aur fin.

4. Cifra indicată în paragraful 6 al art. IV și în paragraful sus-menționat poate fi convertită în moneda naționala prin rotunjire.

Articolul 6

1. Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenții, se stinge dacă o acțiune nu este introdusă în 10 ani de la data accidentului nuclear. Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, răspunderea exploatantului este acoperită printr-o asigurare sau orice alta garanție financiară ori prin fonduri publice, pe o perioadă mai mare de 10 ani, legea instanței competente poate prevedea ca dreptul la reparatie recunoscut împotriva exploatantului nu se stinge decît la expirarea perioadei în care răspunderea exploatantului este astfel acoperită potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia. Aceasta prelungire a termenului de decădere nu aduce atingere, în nici un caz, dreptului la reparatie în temeiul prezentei convenții al persoanelor care au intentat contra exploatantului, înainte de expirarea respectivului termen de 10 ani, o acțiune subsecventa morții sau vatamarii corporale a persoanelor.

2. Cînd o dăuna nucleara este cauzată de un accident nuclear implicind un material nuclear care, în momentul accidentului nuclear, a fost furat, pierdut, aruncat peste bord sau abandonat, termenul vizat în paragraful 1 sus-menționat este calculat de la data acestui accident nuclear, dar nu poate fi, în nici un caz, mai mare de 20 ani calculati de la data furtului, pierderii, aruncarii peste bord ori abandonului.

3. Legea instanței competente poate stabili un termen de decădere sau de prescripție care nu va fi mai mic de 3 ani calculati de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebui sa cunoască dăuna și identitatea exploatantului căruia îi incumba răspunderea, fără ca termenele indicate în paragrafele 1 și 2 sus-menționate să poată fi depășite.

4. Cu excepția cazului ca legea instanței competente nu dispune altfel, orice persoană care afirma ca a suferit o dăuna nucleara și care a introdus o acțiune în reparatie în termenul aplicabil în temeiul prezentului articol își poate modifica cererea în sensul includerii oricărei agravari a daunei, chiar după expirarea acestui termen, atît timp cît o hotărîre definitivă nu a fost pronunțată.

5. Dacă competența jurisdicțională trebuie să fie atribuită potrivit alin. b) al paragrafului 3 al art. XI și o cerere în acest scop a fost promovata în fața uneia dintre părțile contractante împuternicite sa determine termenul aplicabil în temeiul prezentului articol, orice acțiune poate fi introdusă în termen de 6 luni de la atribuirea competentei, în cazul în care aceasta ar interveni cu mai puțin de 6 luni înaintea expirării termenului respectiv.

Articolul 7

1. Exploatantul este obligat sa instituie o asigurare sau orice garanție financiară care să-i acopere răspunderea pentru dăuna nucleara; cuantumul, natura și condițiile asigurării sau garanției sînt determinate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata indemnizațiilor pentru dăuna nucleara, recunoscute ca fiind în sarcina exploatantului, furnizind sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garanția financiară nu ar fi suficiente, fără ca aceasta plata să poată, totuși, depăși limita eventual stabilită în temeiul art. V.

2. Nimic în paragraful 1 sus-menționat nu obliga o parte contractantă, nici vreuna din subdiviziunile sale politice, cum ar fi state ori republici, sa instituie o asigurare sau orice alta garanție financiară acoperind răspunderea sa ca exploatant.

3. Fondurile provenind dintr-o asigurare sau din orice alta garanție financiară ori furnizate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, potrivit paragrafului 1 sus-menționat, sînt rezervate exclusiv reparatiei datorate în aplicarea prezentei convenții.

4. Asiguratorul sau orice alt garant financiar nu poate suspenda asigurarea sau garanția financiară prevăzută în paragraful 1 sus-menționat și nici nu o poate închide fără un preaviz de cel puțin 2 luni, dat în scris autorității publice competente, nici, în măsura în care aceasta asigurare sau alta garanție financiară privește un transport de materiale nucleare, pe durata acestui transport.

Articolul 8

Sub rezerva prevederilor prezentei convenții, natura, forma și întinderea reparatiei, ca și repartiția echitabila a indemnizațiilor, sînt guvernate de legea instanței competente.

Articolul 9

1. Dacă prevederile unui regim de asigurări de boala, de asigurări sociale, de securitate socială, de asigurare împotriva accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale cuprind dispoziții privind indemnizarea daunelor nucleare, drepturile la reparatie, în temeiul prezentei convenții, ale beneficiarilor acestui regim, ca și drepturile de regres contra exploatantului răspunzător prevăzute de acest regim sînt determinate, sub rezerva prevederilor prezentei convenții, de legea părții contractante sau de regulamentul organizației internaționale care au stabilit asemenea regimuri.

2. a) Dacă un cetățean al unei părți contractante, altul decît exploatantul, a reparat un prejudiciu nuclear în temeiul unei convenții internaționale sau a legii unui stat necontractant, el dobîndește prin subrogare, în concurenta sumei vărsate, drepturile de care persoana astfel indemnizata ar fi beneficiat în temeiul prezentei convenții. Nici o persoană nu va putea dobîndi un drept de acest fel în cazul și în măsura în care exploatantul are contra sa un drept de regres în temeiul prezentei convenții;

b) Nici o prevedere a prezentei convenții nu ar putea împiedica un exploatant care a plătit o indemnizație pentru un prejudiciu nuclear cu alte fonduri decît cele care au fost furnizate potrivit paragrafului 1 al art. VII sa reasigure persoana care a furnizat o garanție financiară în aplicarea respectivului paragraf ori statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, în concurenta sumei pe care a vărsat-o, pentru cuantumul pe care persoana astfel indemnizata l-ar fi obținut în temeiul prezentei convenții.

Articolul 10

Exploatantul nu are drept de regres decît:

a) dacă un asemenea drept a fost prevăzut expres într-un contract scris; sau

b) dacă accidentul nuclear rezultă dintr-o acțiune ori omisiune săvîrșite cu intenția de a cauza o dăuna, contra persoanei fizice care a acționat sau a omis sa acționeze cu aceasta intenție.

Articolul 11

1. Cu excepția cazurilor în care prezentul articol prevede altfel, instanțele părții contractante pe teritoriul căreia s-a produs accidentul nuclear sînt singurele competente pentru soluționarea acțiunilor introduse conform art. II.

2. Cînd accidentul nuclear a survenit în afară teritoriului oricărei părți contractante sau dacă locul accidentului nu a putut fi determinat cu precizie, instanțele statului pe teritoriul căruia se afla instalatia aparținînd exploatantului răspunzător sînt competente pentru soluționarea acestor acțiuni.

3. Cînd instanțele mai multor părți contractante pot fi competente potrivit paragrafelor 1 sau 2 sus-menționate, competența este atribuită:

a) dacă accidentul nuclear a survenit în parte în afară teritoriului oricărei părți contractante și în parte pe teritoriul unei singure părți contractante, instanțelor acesteia din urma;

b) în orice alte cazuri, instanțelor părții contractante desemnate prin acordul părților contractante ale căror instanțe ar fi competente în temeiul paragrafelor 1 sau 2 sus-menționate.

Articolul 12

1. Orice hotărîre definitivă pronunțată de o instanța avînd competența jurisdicțională în temeiul art. XI trebuie să fie recunoscută pe teritoriul oricărei alte părți contractante, mai puțin dacă:

a) hotărîrea nu a fost obținută prin dol;

b) persoana contra căreia hotărîrea a fost pronunțată nu a avut posibilitatea să-și susțină cauza în condiții echitabile;

c) hotărîrea nu este contrară ordinii publice a părții contractante unde trebuie să fie recunoscută sau nu este conformă cu normele fundamentale ale justiției.

2. Orice hotărîre definitivă, care este recunoscută și a carei executare este cerută în forma pretinsa de legea părții contractante unde executarea s-a cerut, este executorie ca și orice hotărîre a instanțelor acestei părți contractante.

3. Orice cauza în privinta căreia s-a pronunțat o hotărîre nu mai poate face obiectul unei noi examinari pe fond.

Articolul 13

Prezenta convenție și legea naționala aplicate în temeiul prevederilor sale se aplică fără nici o discriminare bazată pe cetățenie, domiciliu ori reședința.

Articolul 14

Dacă o acțiune este introdusă, în temeiul prezentei convenții, la instanța competența, potrivit art. XI, nici o imunitate de jurisdicție decurgind din normele dreptului intern sau ale dreptului internațional nu poate fi invocată, mai puțin în privinta măsurilor de executare.

Articolul 15

Fiecare parte contractantă adopta măsurile potrivite pentru a asigura ca repararea unei daune nucleare, ca și daunele-interese și cheltuielile acordate de instanța cu acest titlu, primele de asigurare și de reasigurare ca și fondurile dintr-o asigurare, reasigurare sau din orice alta garanție financiară ori fondurile furnizate de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, potrivit prezentei convenții, sînt liber convertibile în moneda părții contractante pe teritoriul căreia prejudiciul a fost suferit, a părții contractante pe teritoriul căreia reclamantul își are reședința obișnuită și, în privinta primelor și prestațiilor de asigurare și reasigurare, în moneda specificată în contractul de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 16

Nimeni nu va avea dreptul să fie despăgubit în temeiul prezentei convenții în măsura în care dăuna nucleara i-a fost deja reparată în temeiul unei alte convenții internaționale privind răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare.

Articolul 17

Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării convențiilor sau acordurilor internaționale relative la răspunderea civilă în domeniul energiei nucleare care sînt în vigoare ori deschise spre semnare, ratificare ori aderare la data la care prezenta convenție este deschisă spre semnare, în privinta părților la aceste acorduri ori convenții.

Articolul 18

Prezenta convenție nu va fi interpretată ca afectind drepturile de care ar putea beneficia o parte contractantă în temeiul dreptului internațional public în privinta unei daune nucleare.

Articolul 19

1. Orice parte contractantă care încheie un acord în virtutea alin. b) al paragrafului 3 al art. XI va comunică fără întîrziere textul prezentului acord directorului general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, în vederea informării și comunicării către celelalte părți contractante.

2. Orice parte contractantă va comunică directorului general, în vederea informării și comunicării către celelalte părți contractante, textul legilor și regulamentelor sale referitoare la problemele tratate de prezenta convenție.

Articolul 20

Indiferent dacă o parte contractantă va pune capăt aplicării prezentei convenții în ce o privește, potrivit art. XXV ori o va denunta, potrivit art. XXVI, prevederile prezentei convenții rămîn aplicabile față de orice dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear survenit înainte de data la care prezenta convenție încetează să se aplice față de aceasta parte contractantă.

Articolul 21

Prezenta convenție va fi deschisă spre semnare pentru statele reprezentate la Conferința Internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ținuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963.

Articolul 22

Prezenta convenție va fi ratificată, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lîngă directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

Articolul 23

Prezenta convenție va intra în vigoare la 3 luni după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare și, pentru orice stat care ratifica ulterior, la 3 luni după depunerea instrumentului de ratificare de către acest stat.

Articolul 24

1. Orice stat membru al O.N.U., al unei instituții specializate ori al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, nereprezentat la Conferința internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ținuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963, va putea adera la prezenta convenție.

2. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

3. Pentru orice stat care adera, convenția va intra în vigoare la 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare, cu condiția să între în vigoare conform art. XXIII.

Articolul 25

1. Prezenta convenție este încheiată pentru o perioadă de 10 ani de la data intrării sale în vigoare. Orice parte contractantă va putea pune capăt, în ceea ce o privește, aplicării prezentei convenții la sfîrșitul acestei perioade dînd un preaviz de un an în acest scop directorului general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

2. Prezenta convenție va rămîne în continuare în vigoare pentru o perioadă de 5 ani față de părțile contractante care nu au pus capăt aplicării sale potrivit paragrafului 1 sus-menționat și, ulterior, pentru perioade succesive de 5 ani, față de părțile contractante care nu îi vor pune capăt la sfîrșitul uneia din aceste perioade, dînd un preaviz de un an în acest scop directorului general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

Articolul 26

1. O conferința va fi convocată de directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica la orice data în cadrul perioadei de 5 ani care va urma datei intrării sale în vigoare, pentru a examina revizuirea prezentei convenții, dacă o treime din părțile contractante își exprima acordul în acest sens.

2. Orice parte contractantă poate denunta prezenta convenție, prin notificare către directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, într-un termen de 12 luni după prima conferința de revizuire ținuta potrivit paragrafului 1 sus-menționat.

3. Orice denunțare va dobîndi efect la un an de la data primirii notificării în acest scop de către directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica.

Articolul 27

Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica va notifica statelor invitate la Conferința Internationala privind răspunderea civilă în materie de daune nucleare, ținuta la Viena în perioada 29 aprilie - 19 mai 1963, și statelor care au aderat la convenție:

a) semnarea, ca și primirea instrumentelor de ratificare ori aderare, în aplicarea art. XXI, XXII și XXIV;

b) data la care convenția va intra în vigoare, în aplicarea art. XXIII;

c) primirea notificărilor de retragere și denunțare, în aplicarea art. XXV și XXVI;

d) cererile de convocare a unei conferințe de revizuire a convenției, în aplicarea art. XXVI.

Articolul 28

Prezenta convenție va fi înregistrată de directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, conform art. 102 al Cartei O.N.U.

Articolul 29

Textul original al prezentei convenții, ale cărui versiuni în limba engleza, spaniola, franceza și rusa au aceeași valoare, va fi depus pe lîngă directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, care va elibera copii certificate conforme.

Drept pentru care plenipotențiarii subsemnati, deplin împuterniciți în acest sens, au semnat prezenta convenție.

Facuta la Viena, la 21 mai 1963.