Legea nr. 85/1923

Articolul 1

Bunurile, drepturile și interesele supusilor Statelor cu cari România s-a aflat în stare de război vor fi reținute în folosul Statului sau lichidate, conform dispozițiunilor tratatelor de pace, pe baza prezentei legi.

Produsul reținerii și lichidării va fi încasat de către Stat, în vederea desdaunarii supusilor români și a Statului de pagubele pricinuite de război cari nu au fost achitate pînă astăzi.

Articolul 2

Măsura reținerii și a lichidării bunurilor, drepturilor și intereselor de cari se ocupa art. precedent se va aplica deopotrivă atît bunurilor, drepturilor și intereselor cari vor fi fost puse sau nu pînă astăzi sub control, sechestru sau lichidare provizorie, cat și celor cari, puse fiind sub aceste măsuri, au fost ulterior scoase.

Se exceptează dela aceste măsuri:

a) Bunurile, drepturile și interesele anume specificate ca fiind aparate de aceste măsuri pe baza Legii No. 3.446 din 22 Iulie 1921, publicată în Monitorul Oficial No. 89 din 26 Iulie 1921;

b) Bunurile, drepturile și interesele care au format obiectul unor hotărîri judecătorești date contradictor cu Statul.

Constituesc măsuri provizorii cu caracter conservator vremelnic, fără a putea fi opuse în nici un chip Statului cu ocazia lichidării de fața: deciziunile ministeriale, încheierile diverselor comisii de sechestre, jurnalele consiliilor de miniștri, ordonanțele și hotărîrile date în camera de consiliu, fără să fie pronunțate contradictoriu cu Statul.

Articolul 3

Reținerea și lichidarea bunurilor, drepturilor și intereselor mai sus specificate ale supusilor fostelor State inamice se va efectua prin îngrijirea și supravegherea ministerului de finanțe.

Articolul 4

O cercetare amănunțită și o revizuire a situațiunii fiecărui bun, drept sau interes, fost inamic, fața cu situațiunea lor avută la 14 August 1916, va fi facuta prin un Oficiu de lichidare, ce se înființează pe lîngă ministerul de finanțe.

Articolul 5

Oficiul de lichidare se va compune din șase membri și anume: doi consilieri ai Înaltei Curți de casație și justiție și patru delegați ai ministerelor de domenii, afacerilor străine, industriei și justiției, câte unul de fiecare minister.

Oficiul de lichidare va fi prezidat de ministrul de finanțe; în lipsa acestuia de unul din membrii desemnați de el.

Oficiul de lichidare va avea trei secretari numiți dintre funcționarii superiori ai ministerelor de justiție, finanțe și industrie.

Numirea membrilor Oficiului și a secretarilor va fi facuta prin decret regal, pe baza propunerilor ministrului de finanțe cu avizul conform al consiliului de miniștri. Numirea lor va fi facuta pentru tot timpul cat va dura lichidarea.

Oficiul de lichidare va avea personalul ajutator necesar din ministerele respective, iar lucrările vor fi centralizate prin direcțiunea despăgubirilor de război din ministerul de finanțe.

Articolul 6

Oficiul de lichidare cercetand și revizuind situațiunea de drept și de fapt a fiecărui bun, drept și interes aparținînd supusilor Statelor foste inamice, conform dispozițiunilor art. precedente și pe baza situațiunii atribuită lor prin tratatele de pace, reconstitue masa bunurilor, drepturilor și intereselor foștilor inamici și pregătește lucrările pentru lichidarea lor.

Articolul 7

Oficiul de lichidare da o încheiere motivată, obligatorie pentru ministerul de finanțe, în care se arata:

a) bunul, dreptul și interesul inamic supus lichidării;

b) situațiunea lui;

c) evaluarea facuta după rolurile de contribuție și după alt element oficial echivalent, sau după lucrările experților ce vor fi numiți de acel oficiu;

d) numele și pronumele supusului inamic, cum și domiciliul lui, care rămîne obligator pentru întreaga lichidare după situațiunea dela 14 August 1916;

e) naționalitatea lui;

f) sarcinile anterioare datei de 14 August 1916 sau orice alta împrejurare anterioară aceleiași date, necesară a fi cunoscută cu ocazia lichidării.

Avizele Oficiului de lichidare pentru a fi valabile trebuiesc sa întrunească cel puțin patru voturi.

Articolul 8

Cînd din diverse împrejurări legale bunul, dreptul sau interesele supusului inamic n-ar putea fi lichidate, sau tocmai în vederea efectuării mai degraba a lichidării ar fi de înlocuit prin o contra-valoare, Oficiul de lichidare va preciza și justifica modul de înlocuire prin aceasta contra-valoare, ținându-se seama și de situațiunea și valuta lor dela 14 August 1916.

Articolul 9

În conformitate cu dispozițiunile art. 2 din prezenta lege, nici un act, încheiere, aviz de orice fel, decizie ministerială, jurnal al consiliului de miniștri, ordonanța sau hotărîre judecătorească, data de oricare instanța, pe orice cale, afară de acele exceptate prin art. 2, cu privire la bunurile, drepturile și interesele supusilor fosti inamici și a calității de supus, sau nu, al unei puteri inamice, date pe baza legii asupra acestor bunuri ori a decretelor-legi și a legilor ulterioare făcute în aceasta materie, nu vor fi ținute în seama cu ocaziunea lichidării și reținerii acestor bunuri de cari tratează prezenta lege.

Acele acte, încheieri, avize, decizii ministeriale, jurnale ale consiliilor de miniștri, ordonanțe și hotărîri judecătorești și în genere orice fel de act în acea materie, date asupra sechestrelor, ori cu ocaziunea diverselor măsuri de conservare a acelor bunuri, drepturi sau interese de cari citatele legi și decrete-legi se ocupau, sau oricum altele, n-au, conform art. 2, caracterul definitivitatii, ele rezolva numai chestiuni pur conservatoare cu caracter provizoriu, n-au prin urmare puterea autorității lucrului judecat în ce privește lichidarea și reținerea lor ce se va face acum de către Stat, și nici nu vor putea fi opuse lui în nici un chip, indiferent de data pronunțării lor.

Articolul 10

Toate actele de înstrăinare, de dispoziție de orice fel făcute fie direct, fie deghizat sau oricum altfel, privind bunurile, drepturile și interesele de cari tratează prezenta lege, cari au avut drept efect scoaterea acestor bunuri din gajul Statului, sînt nule de drept și lipsite de efect față de Stat.

Deținătorul unei averi care a aparținut unui supus al unui Stat fost inamic nu poate invoca față de Stat buna lui credința din momentul dobîndirii.

Bunurile reintra în patrimoniul Statului în situația de drept și de fapt dela 14 August 1916, libere de orice sarcini constituite posterior acelei date.

Articolul 11

Dovada calității de cetățean al unui Stat fost inamic se va face potrivit dreptului comun și a tratatelor de pace, cu adaogire ca prezentarea unui pasaport sau înscrierea lui în listele electorale nu pot face singure dovada cetateniei invocate.

În ce privește stabilirea dreptului de apartenența, prevăzut prin tratatele de pace, el va fi stabilit conform legiuirilor respective.

Articolul 12

Ministrul de finanțe, pe baza avizului Oficiului de lichidare, da o decizie de lichidare conținînd elementele esențiale arătate mai sus.

Articolul 13

Deciziunea ministrului de finanțe se publică în Monitorul Oficial și se notifica neîntârziat tribunalului situațiunii bunului, dreptului sau intereselor, iar cînd acestea sînt situate în diverse județe, fiecărui tribunal unde acestea sînt situate.

Cînd sediul întreprinderii sau societății s-a aflat la 14 August 1916 în un județ, iar bunurile în diverse alte județe, notificarea se va face la sediul principal sau secundar de atunci al întreprinderii sau societății.

Cînd pentru înlesnirea lichidării ministerul de finanțe ar crede necesar, pe baza avizului conform al Oficiului, ca lichidarea tuturor bunurilor unui fost inamic, situate în diverse județe, să se facă de către un singur tribunal, lichidarea va fi facuta de către acel tribunal arătat prin decizia ministerului de finanțe. Investirea tribunalului astfel facuta nu poate da loc la nici un fel de contestatiune. Afișarea ordonanței de vânzare se va face în acest caz și la tribunalul situațiunii fiecărui bun, drept sau interes fost inamic.

Articolul 14

Primul-președinte la tribunalele cu mai multe secțiuni și președintele tribunalului, acolo unde nu exista decât o singura secțiune de tribunal, este obligat ca, în trei zile libere de la data primirii deciziunii ministerului de finanțe, sa dea o ordonanța prin care dispune lichidarea bunului, dreptului sau intereselor supusului inamic. El fixează, după evaluarea din deciziunea ministerului de finanțe, prețul dela care va începe lichidarea prin licitație publică, fără supralicitare, cum și toate punctele esențiale lichidării și vânzării luate din aceeași deciziune. În 15 zile dela darea ordonanței, grefierul tribunalului întocmește tabloul sarcinelor existente anterior lui 14 August 1916.

Articolul 15

Cînd tribunalul are o secțiune specială de notariat, vînzarea imobilelor se va face prin acea secțiune, căreia îi vor fi adresate și contestațiunile asupra formelor vânzării. Contestațiunile însă asupra fondului ordonanței de lichidare se vor adresa în termenele mai jos specificate primului-președinte sau președintelui, care a ordonat lichidarea.

Bunurile, drepturile sau interesele mobiliare vor fi vândute, prin licitațiune publică, chiar înaintea secțiunii primului-președinte sau a președintelui, care a ordonat lichidarea.

Articolul 16

Ordonanța președințială de lichidare și de vânzare, va arata termenul de vânzare, care pentru mobile nu poate fi mai lung de 15 zile libere dela data deciziunii de lichidare a tribunalului, iar pentru imobile de 30 zile libere dela aceeași dată.

Ordonanța se comunică supusului străin sau întreprinderii căreia îi apartinea, luându-se drept baza în aceasta privinta, pentru comunicare, situațiunea lor din momentul declarării rasboiului (14 August 1916), precum se indica în deciziunea de lichidare a ministerului de finanțe.

Dacă domiciliul, reședința strainului sau sediul principal al întreprinderii la acea epoca erau în afară din țara, comunicarea ordonanței președințiale și a tuturor actelor judecătorești de lichidare se va face la usa tribunalului situațiunii bunului, dreptului sau intereselor.

Pentru întreprinderile cu sediul secundar în țara la 14 August 1916, comunicarea se va face la tribunalul acelui sediu secundar arătat prin deciziunea ministerului de finanțe.

Cînd proprietarul bunului, dreptului sau interesului supus inamic va fi dispărut din țara după 14 August 1916, ordonanța președințială se va afișa numai la usa tribunalului unde se face lichidarea.

Articolul 17

Ordonanța președințială de lichidare, de care tratează art. precedente, va fi afișată pe răspunderea personală a grefierului în sala de anunțuri a tribunalului, în maximum 24 de ore dela data ei. Copie depe ea va fi trimisa de îndată:

1. Oficiului de lichidare din ministerul de finanțe;

2. Camerei de comerț a locului situațiunii bunurilor, drepturilor sau intereselor; iar cînd camera de comerț n-ar exista, la primăria locului situațiunii bunurilor, drepturilor sau intereselor. Pentru bunurile mobiliare sau imobiliare situate în comunele rurale o copie de pe ordonanța președințială va fi afișată în toate cazurile la primăria respectiva.

Articolul 18

Vânzarea acestor bunuri, drepturi și interese se va face fără supralicitare.

Concurentii la licitație vor fi admiși numai cei cari vor depune o garanție de 20 la suta din prețul de la care se începe vînzarea. Garanția va putea fi depusa în numerar și în efecte garantate de Stat, socotite pe valoarea nominală.

Pentru lipsa de concurenți se poate amana vînzarea numai după cererea ministerului de finanțe.

Pentru bunurile și drepturile mobiliare, prețul ultim ieșit la licitație se va depune imediat chiar în momentul adjudecării. Predarea lor se va face îndată după terminarea licitației.

Pentru bunurile și drepturile imobiliare adjudecate prețul va fi depus în 10 zile nelibere. După cererea ministrului de finanțe, însă, președintele tribunalului va acorda cumpărătorului termene mai lungi de plată prețului, care să nu treacă de 2 luni dela adjudecare. Pînă la plata, ministerul de finanțe ia inscripție ipotecară asupra imobilelor.

Articolul 19

Pentru bunuri, drepturi și interese ce privesc apărarea naționala sau interesul general, Statul, prin ministerul de finanțe, poate declara ca înțelege să se poarte ca adjudecatari asupra bunului, dreptului sau intereselor inamice cu prețul fixat prin raportul experților numiți în acest scop de Oficiul de lichidare anterior dării deciziei de lichidare sau de tribunal, cînd o asemenea evaluare prin experți n-ar fi fost deja facuta de Oficiu.

În acest caz licitația nu mai are loc. Președintele da ordonanța de reținere în folosul Statului a acelui bun pe prețul astfel fixat.

Cînd, însă, este vorba de vînzarea imobiliară și imobilul s-a adjudecat asupra altei persoane, Statul are dreptul sa comunice în 10 zile nelibere dela adjudecare ca înțelege a se comporta ca adjudecatar cu prețul ieșit la licitație. În acest caz tribunalul ia act de aceasta declarație și considera ca fără fiinta licitația efectuată.

Statul în nici o vânzare de asemenea bunuri, drepturi și interese nu depune prețul adjudecării.

Statul va putea substitui în calitatea de adjudecatar, asupra acestor bunuri, drepturi și interese, o autoritate de Stat, județ sau comuna, cînd interesele acestora ar impune. Aceasta se va face în condițiunile pe cari o înțelegere specială între Stat și acea autoritate le va fixa.

În acest caz ordonanța de adjudecare se da dea dreptul pe numele persoanei juridice substituită de Stat.

Articolul 20

Cînd adjudecatarul bunurilor, drepturilor sau intereselor imobiliare este altul decât Statul, ordonanța de adjudecare va putea fi atacată cu recurs în casație în termen de 30 zile libere socotite din ziua adjudecării. Ea peste fi atacată pentru aceleași motive și în aceleași condițiuni prevăzute de procedura civilă, cu deosebire ca judecarea recursului va avea loc conform art. 29 și 30 din prezenta lege.

Nici o lichidare și vânzare de asemenea bunuri, drepturi și interese nu va putea fi anulată pentru omisiunea vreunei formalități, afară de acele cari ar vătăma drepturile terților persoanei.

Ele nu vor putea fi invocate decât de ei și în folosul lor exclusiv.

Articolul 21

Cînd adjudecatarul este altul decât Statul și nu depune în termen prețul adjudecării, garanția depusa la licitare se atribuie deplin dreptul Statului prin însăși ordonanța tribunalului data în acea zi; iar dacă va fi rezultat pentru Stat și alte pagube, tribunalul după cererea ministerului de finanțe, va putea sa-l condamne prin un jurnal separat și la valoarea lor, care în nici un caz nu va putea întrece valoarea prețului adjudecării. Acest jurnal va fiu supus apelului în termen de 5 zile libere dela data lui, fără a fi nevoie de comunicare. Decizia Curții în aceasta privinta va fi data cu precădere, fără opoziție, numai cu recurs la Înaltă Curte de casație în 5 zile libere dela pronunțarea deciziei. Apelul și recursul se judeca după memorii, în camera de consiliu, în condițiunile arătate de art. 29 și 30 de mai jos, și fără drept de opoziție.

Bunul sau dreptul se va licita din nou în maximum 15 zile libere socotite din ziua constatării nedepunerii prețului adjudecării, iar vînzarea se va face în contul primului adjudecatar. Regulele dela vânzări cum și toate dispozițiunile din prezenta lege sînt aplicabile.

Articolul 22

Cînd în o societate sau o asociațiune comercială, industriala, agricolă sau civilă, supusii Statelor cu cari România s-a aflat în stare de rasboi ar avea dreptul sau părți de interese alături de ale românilor sau aliaților, Statul este în drept:

În ce privește drepturile sau acțiunile în societăți sau asociațiuni pe acțiuni, sa vândă drepturile sau acțiunile ce supusii Puterilor foste inamice le aveau la 14 August 1916, făcînd aceasta fie prin sindicul bursei, cînd ele ar fi cotate la bursa sau au un curs la bursa, fie prin licitație publică la tribunal, cînd ele n-au asemenea curs.

Cînd societatea sau asociatiunea nu este constituită pe acțiuni sau nu este de natura comercială sau industriala, Statul va vinde partea ce le revine acelor supuși fosti inamici, în starea în care existau după registre și actul constitutiv la 14 August 1916.

Articolul 23

Dispozițiunile de mai sus cu privire la vînzarea prin bursa sau înaintea tribunalului se vor aplica și cînd drepturile lor ar fi în indiviziune cu ale românilor sau aliaților și ele ar fi cert și lămurit stabilite. Statul va vinde acele drepturi ale supusului fost inamic prin bursa cînd au curs la bursa, și prin licitație publică la tribunalul arătat prin decizia ministerului de finanțe, cînd n-au asemenea curs.

Cînd n-ar fi lamurite acele drepturi, Statul va cere instanței judecătorești ca pe cale contradictorie cu supusul străin și cu ceilalți coproprietari sau cointeresati, în camera de consiliu, să se constate în ce consista partea de bunuri, drepturi și interese ale supusului fost inamic, eventual prin numirea unui expert în acest scop.

Încheierea tribunalului data după chemarea părților este susceptibilă de apel în 15 zile libere dela pronunțarea și de recurs în 15 zile libere socotite tot dela pronunțarea deciziei data în apel, fără opoziție, la nici una din aceste instanțe. Judecata va avea loc în mod sumar în camera de consiliu și cu precădere înaintea oricărei alte afaceri. Odată stabilită partea supusului străin se va procede conform dispozițiunilor primului alineat al acestui articol.

Articolul 24

Toată procedura lichidării și vânzării se face prin grefa, fără taxe și timbre.

Ele însă se vor deduce la sfîrșitul lichidării din prețul ieșit.

Articolul 25

În contra ordonanței președințiale de vânzare tertiile persoane cari ar pretinde vreun drept asupra vreunui bun, drept sau interes supus astfel lichidării, vor putea face contestație.

Ea va fi îndreptată tribunalului în termen de 30 zile libere socotite din ziua afișării ordonanței președințiale în sala tribunalului.

După expirarea acestui termen nici o contestație nu se mai poate face.

Prin contestație se va face alegerea obligatorie de domiciliu în circumscripția tribunalului lichidării. Contestația cu toate anexele ei va fi depusa tribunalului lichidării în dublu exemplar, din cari unul va fi înaintat în trei zile libere Oficiului de lichidare din ministerul de finanțe.

Odată cu contestația se va alătură și un memoriu detaliat, în dublu exemplar, cu motivele contestației, cum și toate actele pe cari se întemeiază contestația.

Nedepunerea memoriului detaliat sau a actelor odată cu contestația atrage de drept anularea contestației.

Oficiul de lichidare primind contestația, cu anexele ei, le examinează și își da avizul sau care va servi Statului în apărarea intereselor lui. Dacă Statul pentru combaterea contestației va avea și alte acte, ele vor fi înaintate de urgenta tribunalului.

Dreptul de contestație este rezervat și strainului fost inamic; el își poate arata intampinarile sale Oficiului de lichidare și mai înainte de a fi intervenit decizia de lichidare a ministerului de finanțe, cum și înainte de a se fi dat avizul de către acel Oficiu.

Articolul 26

Contestațiile se vor judeca contradictor cu Statul în prima instanța de tribunal, cu apel la Curtea de apel și cu recurs la Înaltă Curte de casație. La toate instanțele se vor judeca fără drept de opoziție.

Odată cu depunerea contestației, atît contestatorul prin însăși contestația, cat și Statul prin cerere deosebită facuta înainte de judecare, vor putea cere înaintea tribunalului și a Curții de apel ca pentru primul termen să fie admisă chemarea la interogator sau martori, acordându-se, însă, eventual numai o singura amânare pentru ambele probe.

Deferirea sau referirea de jurământ, comunicare de noui motive, de noui acte, admitere sau audiere de experți, cereri de intervenție, reconventionale nu se admit în judecarea contestațiilor.

Judecarea se va face pe baza memoriilor și a desvoltarilor orale ale părților.

În caz de amânare pentru alte motive legale termenul nu va trece de 10 zile și va fi dat în cunoștința tuturor părților, chiar și reprezentantului Statului, iar deosebit se va notifica de președintele tribunalului, ministerului de finanțe - Oficiului de lichidare - prin o adresa a sa. Procurorul, ca parte principala, va fi prezent la toate ședințele, aceste afaceri fiind de ordine publică.

Statul va fi reprezentat atît la lichidare cat și la contestație prin advocatii săi, ori prin funcționarii delegați de ministerul de finanțe.

Articolul 27

Contestația, fie a strainului fost supus al unui Stat inamic, fie a unei terții persoane, suspenda vînzarea cu sau fără cauțiune, după împrejurări apreciate de instanțe.

Articolul 28

În contra hotărîrii tribunalului data asupra fondului contestației, se va putea face apel în termen de 30 zile libere, socotit din ziua pronunțării.

Apelul se va indrepta primului-președinte al Curții de apel. Președintele curții căreia a fost repartizat va fixa îndată termenul de judecare nu mai departe de 15 zile dela data repartiției și dispune scoaterea citațiilor prin grefa, sub îngrijirea și răspunderea personală a grefierului Curții. Dispozițiunile articolului precedent se aplică și judecării apelului.

Decizia Curții se da fără opoziție.

Articolul 29

În contra deciziei Curții de apel se poate face recurs în termen de o luna dela data pronunțării ei și aceasta pentru motivele prevăzute de legea organică a Înaltei Curți de casație și justiție.

Toate recursurile în aceste afaceri vor fi judecate de secția III-a Înaltei Curți.

Articolul 30

Înaintea tuturor acestor instanțe, Tribunal, Curte de apel, Înaltă Curte de casație, judecarea contestației, apelurilor și recursurilor va prima orice alte afaceri, chiar și cele în cari legi speciale le da dreptul de a fi judecate cu precădere și urgenta.

Articolul 31

Hotărîrile date în aceasta materie vor putea fi revizuite după cererea Statului, conform dreptului comun.

Articolul 32

Odată cu înființarea Oficiului de lichidare pe lîngă ministerul de finanțe, atribuțiunile comisiei sechestrilor de pe lîngă oricare minister încetează. Ele trec în întregime asupra Oficiului de lichidare, aceasta pînă la definitivă terminare a lichidărilor. Pînă la acea data măsura sechestrilor se menține în integralitatea lor, conform dispozițiunilor tratatelor de pace, asupra acestor bunuri, drepturi și interese asa precum ele se găseau la 14 August 1916.

Controlul conservării și administrării sechestrilor va fi făcut de Oficiul de lichidare prin unii membrii anume desemnați în acest scop.

Articolul 33

Contractele de arendare, de închiriere sau de exploatare, în genere încheiate de sechestri-administratori vor fi revizuite de Oficiul de lichidare. Sînt nule de drept contractele de mai sus cari depășesc limitele actelor ce pot fi făcute de un administrator legal sau cari sînt patate de frauda sau dol.

Actele de mai sus ce nu sînt patate de frauda sau dol vor fi reduse la limita admisă conventiunilor încheiate de administratorii legali.

Decizia ministrului de finanțe data în aceasta privinta va putea fi atacată cu apel înaintea Curții de apel respective, conform legii de procedura civilă, în termen de o luna dela notificarea ei arendașului, chiriașului sau exploatatorului. Decizia se da fără opoziție și fără chemarea sechestrului-administrator, care va putea fi însă chemat pentru informațiuni.

Apelul se judeca conform art. 30.

Decizia va putea fi atacată cu recurs în termenul și în condițiunile art. 30.

Articolul 34

Ori de câte ori se arata în prezenta lege data de 14 August 1916, pentru provinciile alipite, această dată insemneaza data cînd măsuri excepționale au fost luate în aceste provincii, iar în lipsa unor asemenea măsuri data de 4 Septemvrie 1920.

Articolul 35

Dispozițiunile prezentei legi vor fi aplicate cu ocazia oricărui litigiu ce s-ar naște cu privire la bunurile, drepturile și interesele supusilor Statelor cu cari România s-a aflat în rasboi.

Articolul 36

În contra tuturor hotărârilor date în aceasta materie, pronunțate pînă la data prezentei legi se poate face recurs, conform legii organice a Înaltei Curți de casație, de către toate părțile, înainte Curții de casație, secția III, în termen de doua luni dela promulgarea prezentei legi.

De acest drept de recurs se vor folosi și acei cari făcînd recurs le-a fost respins ca inadmisibil, sau a fost lăsat în nelucrare.

În contra deciziunilor ce se vor da de Curțile de apel, ulterior prezentei legi și referitor la afacerile cari se judeca pe baza legilor prevăzute în acest articol, termenul de recurs va fi de o luna dela pronunțare.

Recursul se va judeca de urgenta și fără opoziție.

Articolul 37

Conform dispozițiunilor tratatelor de pace ultime, nici un debitor român, supus român sau aliat din cuprinsul întregului teritoriu românesc, debitor pe baza unei creanțe anterioară lui 14 August 1916 sau din timpul rasboiului, față de un supus al unei tari foste inamice, nu va plati acea creanta acestui debitor, ci trebuie să o depuie Statului anume la Oficiul Financiar de pe lîngă ministerul de finanțe, pentru ca din totalul lor să fie achitati proporțional creditorii români ai debitorilor supuși ai Statelor inamice, și ulterior Statul pentru daunele lui suferite în timp de rasboi.

Articolul 38

Orice plata facuta contrar stipulatiunilor articolului precedent, cu începere dela data punerii în vigoare a tratatelor de pace ultime pînă astăzi, este nulă de drept, ea va fi reclamata din nou de către Stat, conform stipulatiunilor exprese ale tratatelor de pace.

Articolul 39

Toți debitorii români sau supuși români ori aliați, intrand în categoriile prevăzute în art. 37, sînt obligați sa declare "Oficiului Financiar", în 30 zile libere dela promulgarea prezentei legi, datoriile lor existente la 14 August 1916.

Datoriile vor fi declarate și depuse în moneta arătată prin actul din care deriva, alaturandu-se copii depe acel act, iar în lipsa de o asemenea stipulație, în moneta arătată prin tratatele de pace.

Articolul 40

Cei ce nu le vor declara, sau declarandu-le nu le vor arata exact după situația lor existenta la 14 August 1916, ori plătite fiind după acea data nu le va declara vor fi pedepsiți în folosul Statului cu o amenda de 20 ori valoarea datoriei, deosebit de plată datoriei.

Articolul 41

Toți românii depe teritoriul României intregite cari sînt creditori, pentru creanțe anterioare lui 14 August 1916 sau din timpul ocupatiunii, ai supusilor Statelor cu cari România a fost în stare de rasboi, sînt obligați sa arate "Oficiului Financiar" în termen de doua luni dela promulgarea prezentei legi creanțele ce au de încasat.

Din produsul depunerilor prevăzute de art. precedent vor fi achitati aceștia, proporțional cu creanțele ce vor avea. Restul va fi atribuit Statului în contul creanțelor sale și a despăgubirilor de rasboi.

Cei ce nu le vor arata în termenul de mai sus pierd dreptul de a fi plătiți.

Articolul 42

Nulitatea actelor făcute cu inamicul, declarate ca atare pe baza decretelor-legi No. 1.480 din 9 Decemvrie 1917, No. 2.790 din 14 August 1916, No. 3.603 din 8 Decemvrie 1918 și No. 3.616 din 10 Decemvrie 1918, atrage deplin drept după sine restituirea către Stat a prețului sau sumelor încasate de supusul român sau aliat, în folosul căruia instanțele judecătorești au declarat anulate acele acte. Statul este în drept a reclama acele sume din moment ce romanului, supusului român sau aliat i se va fi restituit obiectul sau lucrul sau.

Ministerul de finanțe este în drept de a reclama aceste sume pe baza și cu procedura legii de urmărire.

Pentru desăvârșirea acestor restituiri toate instanțele judecătorești vor trimite neîntârziat, după promulgarea prezentei legi, copii de pe sentințe prin cari s-au anulat acele acte. Din sumele astfel strânse se vor da despăgubiri daunatilor de rasboi.

Articolul 43

Orice dispozițiuni din legi și regulamente contrarii dispozițiunilor prezentei legi sînt și rămîn abrogate.

Articolul 44

Un regulament se va face pentru aplicarea prezentei legi.